265,460 matches
-
controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două dintre podurile cucerite pentru ocolirea pozițiilor defensive belgine într-un marș spre interiorul țării. Podul Kanne a fost grav avariat în timpul luptelor și nu a mai putut fi folosit. Pe10 mai 1940, germanii au lansat Fall
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
garnizoana ar fi trebuit să se retragă pe linia defensivă principală de-a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de parașutiști și unul de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
7-a, precum și dintr-un grup mic de piloți Luftwaffe. Deși detașamentul era compus în principal din parașutiști, s-a decis ca primele trupe să fie transportate la obiectiv cu palnoarele. Adolf Hitler, care a fost extrem de interesat de această operațiune, a ordonat ca să fie folosite planoarele pentru primul val de debarcare după ce a primit această sugestie de la pilotul său personal, Hanna Reitsch. Principalul argument al lui Reitsch era faptul că planoarele zburau fără să facă zgomot. Se credea că, de vreme ce
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pentru detectarea țintelor, nu instalațiile radar, germanii puteau să beneficieze de efectul surpriză dacă ar fi remorcat planoarele până în apropierea graniței cu Olanda, de unde acestea să fie eliberate, urmând să zboare până la țintă fără să fie detectate. Pentru organizarea acestei operațiuni au fost repartizate 50 de planoare de transport DFS 230, iar militarii au fost supuși unui program intensiv de antrenamente. Planficatorii germani au efectuat studii detaliate ale fortului, podurilor și a regiunii înconjurătoare, totul fiind reconstituit într-o tabără militară
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost completată cu aruncătoare de flăcări și încărcături explozive specializate. Cele din urmă erau considerate dispozitive atât de secrete, încât testele au fost folosite doar pe teritoriul Germaniei, nu și în Cehia, unde existau fortificații similare cu Eben Emael. Secretul operațiunilor a fost menținut prin adoptarea unui complex de măsuri. La finalizarea exercițiilor, planoarele și echipamentele au fost demontate și încărcate în camioane pentru transportul mobilei. Subunităților forței de asalt le-a fost schimbat numele de câteva ori, iar oamenii au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la care era programată declanșarea operațiunii Fall Gelb. Grupurile desemnate pentru atacarea podurilor urmau să copleșească apărătorii belgieni, să preia controlul podurilor, să îndepărteze încărcăturile explozive și să se pregăteacă mai apoi pentru contraatacurile care aveau să urmeze cu siguranță. Patruzeci de minute mai târziu, trei
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
în aer. Cucerirea podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a să depășească fără eforturi mari defensiva belgiană și să înainteze spre interiorul țării. Generalul Kurt Student avea să scrie după război cu privire la această operațiune că acțiunile parașutiștilor, în special a Grupului „Granit”, „A fost o faptă de îndrăzneală exemplară și însemnătate decisivă [...] Am studiat istoria ultimului război și a bătăliilor de pe toate fronturile. Dar nu am reușit să găsesc nimic printre numeroasele acțiuni extraordinare
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de prieteni sau dușmani - care se poate spune că se poate compara cu succesul obținut de Grupul de Asalt Koch”. Mai mulți ofițeri și subofițeri au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru participarea la această operațiune. Printre cei decorați a fost și locotenentul Rudolf Witzig, cel care a condus asaltul asupra Fortului Eben-Emael în absența lui Koch. Sturmabteilung Koch a fost dezvolat după terminarea Bătăliei Franței și transformat în Batalionul I al noului format Regiment de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
reprezintă operațiunile militare ce au loc pe teritoriile regiunilor Donețk și Luhansk ale Ucrainei, care au început în aprilie 2014. Consiliul Europei, NATO, Uniunea Europeană, Ucraina, SUA și un șir de alte state învinuiesc Rusia de implicare în conflict, în principal de utilizarea
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
antiteroriste. Drept răspuns la ocuparea de către oameni înarmați a clădirilor administrative din estul țării, la 15 aprilie Turcinov a anunțat începerea Operației Antiteroriste ( sau prescurtat "АТО"). Forțele pro-ruse și conducerea Rusiei declară că acțiunile părții ucrainene în conflictul dat sunt operațiuni represive, iar conflictul — război civil.. Comitetul Internațional al Crucii Roșii califică operațiunile militare din estul Ucrainei ca „un conflict armat local”. Luptele au început în aprilie 2014 când separatiștii pro-ruși au preluat controlul asupra unor localități din regiunile Donețk și
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
estul țării, la 15 aprilie Turcinov a anunțat începerea Operației Antiteroriste ( sau prescurtat "АТО"). Forțele pro-ruse și conducerea Rusiei declară că acțiunile părții ucrainene în conflictul dat sunt operațiuni represive, iar conflictul — război civil.. Comitetul Internațional al Crucii Roșii califică operațiunile militare din estul Ucrainei ca „un conflict armat local”. Luptele au început în aprilie 2014 când separatiștii pro-ruși au preluat controlul asupra unor localități din regiunile Donețk și Luhansk. Pe 26 mai 2014 forțele guvernamentale au capturat Aeroportul din Donețk
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
iunie batalionul „Azov” cu susținerea forțelor ucrainene și a vehiculelor blindate i-au alungat pe rebeli din centrul orașului. La sfârșitul zilei deasupra clădirilor administrative fluturau drapele Ucrainei. Orașul a ajuns sub controlul armatei ucrainene. Conform unor date preventive, în urma operațiunii au fost omorâți 5 rebeli, iar alți 30 luați ostatici. După câteva zile de când Petro Poroșenko a câștigat alegerile prezidențiale, operațiunile antiteroriste din estul țării s-au intensificat. La început aceste operațiuni s-au soldat cu succese: utilizând artileria grea
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
zilei deasupra clădirilor administrative fluturau drapele Ucrainei. Orașul a ajuns sub controlul armatei ucrainene. Conform unor date preventive, în urma operațiunii au fost omorâți 5 rebeli, iar alți 30 luați ostatici. După câteva zile de când Petro Poroșenko a câștigat alegerile prezidențiale, operațiunile antiteroriste din estul țării s-au intensificat. La început aceste operațiuni s-au soldat cu succese: utilizând artileria grea, mașini blindate și trupele de aviație, Garda Națională și batalioanele de voluntari au început să-i respingă pe rebeli, încercând să
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
controlul armatei ucrainene. Conform unor date preventive, în urma operațiunii au fost omorâți 5 rebeli, iar alți 30 luați ostatici. După câteva zile de când Petro Poroșenko a câștigat alegerile prezidențiale, operațiunile antiteroriste din estul țării s-au intensificat. La început aceste operațiuni s-au soldat cu succese: utilizând artileria grea, mașini blindate și trupele de aviație, Garda Națională și batalioanele de voluntari au început să-i respingă pe rebeli, încercând să ocupe pozițiile ce fac legătura dintre Donețk și Luhansk și să
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
de orașului Debalțeve. Toată luna octombrie s-au dus lupte pentru aeroportul din Donețk, care se afla sub controlul militarilor ucraineni. Sub foc s-au aflat și câteva raioane a orașului, aflate sub controlul rebelilor. Potrivit centrului de presă al Operațiunii Antiteroriste, rebelii au deschis focul aspra unor poziții ocupate de trupele ucrainene din regiunea Donețk. De asemenea, operațiuni active de luptă au fost efectuate în Debalțeve. La 6 noiembrie s-au intensificat operațiunile militare în Republica Populară Donețk, când potrivit
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
controlul militarilor ucraineni. Sub foc s-au aflat și câteva raioane a orașului, aflate sub controlul rebelilor. Potrivit centrului de presă al Operațiunii Antiteroriste, rebelii au deschis focul aspra unor poziții ocupate de trupele ucrainene din regiunea Donețk. De asemenea, operațiuni active de luptă au fost efectuate în Debalțeve. La 6 noiembrie s-au intensificat operațiunile militare în Republica Populară Donețk, când potrivit spuselor rebelilor un convoi de vehicule blindate ucrainean a intrat în Iasînuvata. În urma ciocnirilor, după spusele rebelilor, au
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
controlul rebelilor. Potrivit centrului de presă al Operațiunii Antiteroriste, rebelii au deschis focul aspra unor poziții ocupate de trupele ucrainene din regiunea Donețk. De asemenea, operațiuni active de luptă au fost efectuate în Debalțeve. La 6 noiembrie s-au intensificat operațiunile militare în Republica Populară Donețk, când potrivit spuselor rebelilor un convoi de vehicule blindate ucrainean a intrat în Iasînuvata. În urma ciocnirilor, după spusele rebelilor, au fost distruse 4 tancuri și 1 TBT. În același timp, s-au reluat luptele pe
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
Campania din Mesopotamia (, ; 6 noiembrie 1914 — 31 octombrie 1918) reprezintă operațiunile militare ce au avut loc de-a lungul Primului Război Mondial pe teritoriul Mesopotamiei (actualul Irak) între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Kut, după care britanicii au devenit mai pasivi pentru o perioadă de timp. În pofida acestui fapt, în anul 1917, britanicii au reușit să cucerească Bagdadul, iar spre sfârșitul anului 1918 sub controlul lor se afla aproape tot teritoriul Mesopotamiei otomane. Operațiunile militare s-au încheiat la o zi după ce a fost semnat Armistițiul de la Moudros. După război Mesopotamia a devenit un teritoriu sub mandat britanic. La 30 octombrie 1914, corăbiile flotei otomane, printre care se aflau și fostele nave germane "Goeben
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
se planifica prevenirea unei eventuale invazii a Antantei în Mesopotamia, Siria, Palestina și deasemenea cucerirea Canalului Suez. În Mesopotamia au fost două corpuri de armată din armata a 4-a a Imperiului Otoman. Cu toate acestea, când s-au început operațiunile militare aceste trupe au fost dislocate în locuri mult mai importante, și anume în Caucaz și Palestina. Unele unități ale trupelor otomane au fost prezente în Mesopotamia, care acopereau traseul de la Golful Persic de-a lungul râurilor Tigru și Eufrat
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
țărmului Mării Roșii. În noiembrie 1914 în Mesopotamia se afla Divizia 38-a de infanterie a armatei otomane sub comanda locotenent-colonelului Süleyman Askerî Bei, care era amplasată în orașele Al-Faw și Besra. Curând comandamentul otoman a creat „Batalionul Irakian” pentru operațiunile din regiune. Comandamentul britanic a format „Trupele Indiene de expediție D” din Armata Indiană Britanică sub comanda lui John Nixon.. Din componența acestor trupe a făcut parte Divizia a 6-a de infanterie.
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
orice propunere de negociere ceea ce l-a făcut pe Adolf Hitler să ordone conceperea unor planuri pentru invadarea Regatului Unit de către "Wehrmacht" - Weisung Nr. 16 über die Vorbereitung einer Landungsoperation gegen England ("Directiva nr. 16 cu prinvire la pregătirile pentru operațiunea de debarcare împotriva Angliei"). Invazia a primit numele de cod Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte de începerea efectivă a invaziei terestre, germanii aveau nevoie de cucerirea supremației sau măcar a superiorității aeriene. "Luftwaffe" avea sarcina să distrugă RAF, care
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
superiorității aeriene. "Luftwaffe" avea sarcina să distrugă RAF, care nu trebuia să mai aibă capacitatea să atace flota de invazie sau să sprijine Royal Navy. Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a lungul lunii iulie și la începutul lunii august, germanii au atacat convoaiele din Canalul Mânecii și, doar ocazional, aeroporturile RAF. Pe 13 august, germanii au declanșat un atac împotriva aeroporturilor RAF - "Adlertag" (Ziua Vulturului
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avea sarcina distrugerii Comandamentului Aviației de Vânătoare (Fighter Command). "OKL" a sperat ca prin distrugerea aviației de vânătore britanice, germanii îi vor putea determina pe liderii politici de la Londra să accepte începerea de negocieri, și să nu mai fie nevoie operațiunea riscantă de invadarea a Regatului Unit, Operațiunea Leul de Mare. Superioritatea navală copleșitoare britanică făcea ca traversarea Canalului Mânecii de către flota de invazie să fie foarte perioculoasă, chiar și în condițiile supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]