265,460 matches
-
Fighter Command). "OKL" a sperat ca prin distrugerea aviației de vânătore britanice, germanii îi vor putea determina pe liderii politici de la Londra să accepte începerea de negocieri, și să nu mai fie nevoie operațiunea riscantă de invadarea a Regatului Unit, Operațiunea Leul de Mare. Superioritatea navală copleșitoare britanică făcea ca traversarea Canalului Mânecii de către flota de invazie să fie foarte perioculoasă, chiar și în condițiile supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația germană în timpul camapaniei din primăvara anului 1940
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost obligați să aștepte până când "Luftwaffe" a fost reechipată și încadrată cu piloți la un nivel acceptabil, mai înainte ca să poată fi capabilă să declanșeze atacul principal împotriva RAF în august 1940. Până când "Luftwaffe" avea să fie gata să înceapă operațiunile împotriva țintelor de pe insulele britanice, aviația germană a început o ofensivă aeriană împotriva transporturilor navale din Canalul Mânecii. Raidurile germane au fost direcționate rareori împotriva aeroporturilor RAF din interirorul teritoriului britanic, în schimb au încurajat aviația RAF să se implice în
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Heath. Pe Manston și Martlesham Heath se aflau două escadrile, iar pe restul opera doar câte o escadrilă. Aeroportul Hawkinge, aflat în apropierea Folkestone. Niciunul dintre aceste ultime aeroporturi nu au fost vizate de atacul de pe 18 august. În ciuda eșecului operațiunii "Adlertag" și a pierderilor ridicate de pe 15, 16 și 17 august, Kesselring l-a convins pe Göring să continue trimiterea de bombardiere însoțite de escorte puternice de avioane de vânătore pentru distrugerea aeroporturilor britanice. Kesselring era de asemenea susținătorul folosirii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
era asigurată de "Jagdgeschwader 3 (grupul de vânătoare)" (JG 3), "Jagdgeschwader 26" (JG 26), "Jagdgeschwader 51" (JG 51), "Jagdgeschwader 52" (JG 52), "Jagdgeschwader 54" (JG 54) și "Zerstörergeschwader 26 (grupul de distrugătoare)" (ZG 26). "Grupurile de vânătoare" urmau să execute operațiuni de escortă și vânătoare liberă decolând de pe aeroporturile din Pas-de-Calais. Ambele aeroporturi britanice găzduiau camere operaționale de sector, de unde erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost complet distrus. Dacă bombardierele care acționau la mare înălțime aveau o escortă completă de avioane de vânătoare, bombardierele care atacau la altitudine joasă trebuiau să se strecoare fără să fie detectate și să evite interceptarea spre și dinspre obiectiv. Operațiunea trebuia să înceapă la ora 9:00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de 4.000 de picioare (1.220 m). În acest timp au avut loc mai multe lupte de hărțuială
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
un singur bombardier He 111, un al doilea fiind doar ușor avariat, dar nu și-a îndeplinit misiunea, nereușind să distrugă aeroportul Biggin Hill Până în acel moment, avioanele de vânătoare germane luptaseră bine, dar urma cea mai dificilă parte a operațiunii - revenirea la baze și înfrângerea opoziției britanice. Avioanele de vânătoare germane aveau în acel moment rezerve limitate de combustibil și nu mai puteau asigura în mod corespunzător protecția bombardierelor. Bombardierele avariate, rătăcite și rămase în urma formațiunilor principale puteau deveni o
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ZG 26 a pierdut 12 avioane, 7 dintre ele fiind avariate. Există surse care dau cifre mai ridicate - 13 - 15 Bf 110 distruse și șase avariate în acea zi. Indiferent de amploarea pierderilor, "The Hardest Day" a marcat începutul declinului operațiunilor avioanelor Bf 110. Practic, ritmul de producție a fost inferior celui al pierderilor. Escadrila 266 a fost ultima care a fost implicată în luptele cu formațiunile germane. În timpul luptelor aeriene piloții din escadrila 266 au reușit să distrugă cinci Bf
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
această cauză, el a subliniat în fața comandanților săi necesitatea păstrării capacității de luptă a Luftwaffe. Principalul subiect al conferinței a fost asigurarea de către avioanele de vânătoare a unui grad sporit de protecție a bombardierelor. Comandanții aviației de vânătoare au susținut operațiunile de „măturare” a cerului efectuate mai înainte de atacurile bombardierelor. Alți comandanți au considerat că o combinație dintre acțiunile de „măturare” și asigurarea unei escorte apropiate bombardierelor ar fi mai eficiente pentru reducerea pierderilor. Göring a fost de acord cu această
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
rază lungă de acțiune le erau alocate direct anumite aeroporturi ale aviației de vânătoare, de pe care urmau să decoleze avioanele de escortă care trebuiau să le însoțească până la obiective. Göring a hotărât ca cele mai multe avioane de vânătoare să fie destinate operațiunilor de „măturare”, în vreme ce un număr mai mic de avioane de escortă trebuiau să păstreze un contact strâns cu bombardierele. Aceasta trebuia să fie din acel moment noua modalitate de cooperare tactică dintre forțele de vânătoare și cele de bombardiere. Selecția
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
obiective principale ale Luftwaffe pentru distrugerea Fighter Command: bombardarea aeroporturilor, distrugerea lanțului de comandă, distrugerea stațiilor radar și de a sistemului de control și atacarea fabricilor care produceau avioane de vânătoare. "Luftflotte 2" avea obiective bine determinate în această zi. Operațiunile împotriva aeroporturilor Kenley, Biggin Hill, North Weald și Hornchurch puteau să distrugă principalele stații de sector ale Grupului 11 și să îi submineze capacitatea de apărare. De asemenea, un alt obiectiv era atragerea avioanelor de vânătoare britanice în bătălii aeriene
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Operațiunea Vântul de Nord ("Unternehmen Nordwind") a fost ultima ofensivă majoră a Germaniei Naziste din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale pe frontul de vest. Operațiunea a fost declanșată pe 31 decembrie 1944 în Alsacia și Lorena în nordul Franței
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
Operațiunea Vântul de Nord ("Unternehmen Nordwind") a fost ultima ofensivă majoră a Germaniei Naziste din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale pe frontul de vest. Operațiunea a fost declanșată pe 31 decembrie 1944 în Alsacia și Lorena în nordul Franței și s-a încheiat pe 25 ianuarie. Într-o întâlnire cu cei mai importanți comandanți militari ținută la Adlerhorst, Adolf Hitler a declarat pe 28 decembrie
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
Alsacia și Lorena în nordul Franței și s-a încheiat pe 25 ianuarie. Într-o întâlnire cu cei mai importanți comandanți militari ținută la Adlerhorst, Adolf Hitler a declarat pe 28 decembrie 1944 (cu doar trei zile mai înainte de declanșarea operațiunii "Nordwind"): Obiectivul ofensivei era să străpungă liniile Armatei a 7-a SUA și a Armatei I franceze în Munții Vosgi superiori și în Câmpia Alsaciei și să le distrugă. Succesul operațiunii ar fi permis declanșarea Operațiunii „Dentist” ("Unternehmen Zahnarzt"), o
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
decembrie 1944 (cu doar trei zile mai înainte de declanșarea operațiunii "Nordwind"): Obiectivul ofensivei era să străpungă liniile Armatei a 7-a SUA și a Armatei I franceze în Munții Vosgi superiori și în Câmpia Alsaciei și să le distrugă. Succesul operațiunii ar fi permis declanșarea Operațiunii „Dentist” ("Unternehmen Zahnarzt"), o uriașă lovitură dată în spatele Armatei a 3-a SUA, care ar fi dus la distrugerea forțelor americane. Pe 31 decembrie 1944, Grupul de Armată G ("Heeresgruppe" G) — comandat de generalul-colonel Johannes
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
zile mai înainte de declanșarea operațiunii "Nordwind"): Obiectivul ofensivei era să străpungă liniile Armatei a 7-a SUA și a Armatei I franceze în Munții Vosgi superiori și în Câmpia Alsaciei și să le distrugă. Succesul operațiunii ar fi permis declanșarea Operațiunii „Dentist” ("Unternehmen Zahnarzt"), o uriașă lovitură dată în spatele Armatei a 3-a SUA, care ar fi dus la distrugerea forțelor americane. Pe 31 decembrie 1944, Grupul de Armată G ("Heeresgruppe" G) — comandat de generalul-colonel Johannes Blaskowitz — și Grupul de Armată
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
de Armată G ("Heeresgruppe" G) — comandat de generalul-colonel Johannes Blaskowitz — și Grupul de Armată Rinul Superior ("Heeresgruppe Oberrhein") — comandată de "Reichsführer-SS" Heinrich Himmler — ai lansat o ofensivă majoră împotriva frontului lung de 110 km a Armatei a 7-a SUA. Operațiunea "Nordwind" a împins Armata a 7-a, care nu avea efectivele complete, într-o situație disperată. Cu ceva timp înainte, generalul Dwight D. Eisenhower hotărâse să trimită unități și echipamente și provizii ale Armatei a 7-a spre nord, pentru
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
într-o situație disperată. Cu ceva timp înainte, generalul Dwight D. Eisenhower hotărâse să trimită unități și echipamente și provizii ale Armatei a 7-a spre nord, pentru sprijinirea aliaților implicați în luptele din Ardeni. În aceeași zi cu lansarea operațiunilor terestre ale "Nordwind", "Luftwaffe" a executat aproape 1.000 de misiuni de sprijin. Aceste atacuri aeriene care trebuiau să distrugă bazele aeriene ale aliaților din nord-vestul Europei au fost cunoscute ca „Operațiunea Baza” ("Unternehmen Bodenplatte"). "Bodenplatte" a fost un eșec
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
luptele din Ardeni. În aceeași zi cu lansarea operațiunilor terestre ale "Nordwind", "Luftwaffe" a executat aproape 1.000 de misiuni de sprijin. Aceste atacuri aeriene care trebuiau să distrugă bazele aeriene ale aliaților din nord-vestul Europei au fost cunoscute ca „Operațiunea Baza” ("Unternehmen Bodenplatte"). "Bodenplatte" a fost un eșec, germanii nereușind să atingă niciunul dinre obiectivele propuse. Atacul inițial a fost declanșat de trei corpuri ale Armatei I germane din Grupul de Armată G. Corpul XXXIX "Panzer" s-a implicat puternic
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
a pierdut 14.716 morți. Numărul total al pierderilor Armatei a 7-a SUA nu este cunoscut cu exactitate, dar se estimează ca au murit 3.000 de militari, 9.000 au fost răniți, iar 17.000 au fost răniți. Operațiune "Nordwind", deși a produs pierderi importante ambelor tabere, a fost un eșec pentru germani și a permis Armatei a 7-a americane să stăvilească ofensiva germană spre Strasbourg. Toate câștigurile obținute de germani au fost anulate de Operațiunea Undertone declanșată
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
fost răniți. Operațiune "Nordwind", deși a produs pierderi importante ambelor tabere, a fost un eșec pentru germani și a permis Armatei a 7-a americane să stăvilească ofensiva germană spre Strasbourg. Toate câștigurile obținute de germani au fost anulate de Operațiunea Undertone declanșată de aliați pe 15 martie. În februarie, beneficiind de sprijinul Corpului al XXI-lea SUA, Armata I franceză a distrus Punga Colmar și au curățat definitiv malul vestic al Rinului de forțele germane din sudul orașului Strasbourg.
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
o nouă poziție defensivă. La 22 februarie, a doua zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul de a scoate Rusia din război. Mai la sud, ofensiva lui
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
Rusia din război. Mai la sud, ofensiva lui eșuase cu pierderi grele, și cetatea Przemyśl a fost obligată să capituleze în fața rușilor. Per total, ofensiva germano-austro-ungară din 1915 nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele majore. Germania a pus capăt operațiunilor în care germanii au funcționat ca forță independentă, de susținere a campaniilor austro-ungare din sud. Din acest moment, Germania și Austro-Ungaria au început să funcționeze sub o comandă comună pe Frontul de Est.
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
1940, forțele terestre franceze, belgiene și Corpul Expediționar Britanic care luptau în Belgia, au fost încercuite de forțele germane, care executaseră o străpungere a frontului prin masivul împădurit Ardeni. Forțele încercuite la Dunkerque au fost evacuate pe calea apelor în cadrul Operațiunii „Dynamo”. La 28 mai, Belgia a capitulat. În acel moment, armata terestră franceză nu mai dispunea decât de cel mult 60 de divizii, 1.200 de tancuri și cu o foarte slabă acoperire aeriană. La 10 iunie, linia defensivă franceză
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Zu Chengxun. Această forță de cavalerie a înaintat aproape fără obstacole și a intret în Pyeongyang dar a fost înfrântă prompt și decisiv de trupele japoneze din oraș. Unul dintre generalii de la comandă, Shi Ru, a fost ucis în această operațiune. În a doua jumătate a anului 1592, Ming a trimis echipe de investigare la Pyeongyang pentru a clarifica situația. Ming și-a dat seama complet de situație și a luat decizia de a face o remobilizare completă în septembrie 1592
Invaziile japoneze în Coreea () [Corola-website/Science/333046_a_334375]
-
Hampden, Glasgow în anul 1973, și și-a croit drum înspre topul ierarhiei. În noiembrie 2008, William Hill a intrat în parteneriat cu Orbis (mai tâziu OpenBet) și compania de software israeliană Playtech, pentru a-și remedia propria insuficiență a operațiunilor online. În conformitate cu termenii acordului, William Hill i-a plătit fondatorului Playtech, Teddy Sagi, suma de 144,5£ milioane pentru diverse active și companii afiliate. Acestea au inclus mai multe website-uri de cazino online, pe care William Hill continuă să le
William Hill () [Corola-website/Science/333111_a_334440]