26,783 matches
-
câteva hectare, atingând deasupra nivelului mării înălțimea de 40 m în mijlocul ei. În pofida numelui antic, roca are o culoare cenușie. Este înconjurată de cununa de spumă albă a valurilor care se sparg de stâncile din jur, iar deasupră-i pluteau fără îndoială, ca și astăzi, stoluri de pescăruși albi. Mai mult, templul din blocuri șlefuite de calcar alb reflecta neîndoielnic lumina ce-l învăluia, transformîndu-l într-un adevărat far. De aici și supranumele antic de "Insula strălucitoare", pe care i-l dă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mai 1480, menționează Jiul ca Zil: Pisŭ pojana Žil (Scris-am în poiana Jiului)38. La 1490, harta lui Nicolaus Cusanus, în care se utilizează și sursele antice, menționează - după Ptolemeu - numele Ratabon pentru Jiu39, într-un moment când, fără îndoială, nu se mai folosea. Găsim în "Tabula modernă" a lui Nicolaus Germanus, din 1507, între Severin și râul Olt marcată o localitate numită Prosa 40, ce ne amintește de Possiona-Podul Jiului, în zona orașului care întîrzia să apară cartografic sub
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
performanță declanșată de luna plină. Perișorii ca niște harpoane, plini cu o neurotoxină, protejează viermii, care locuiesc în recifele din apele puțin adânci și se hrănesc cu crustacee și anemone. Hawaiienii numesc acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă de imagine. Privirea fixă, de ucigaș în serie, grimasa obscenă a dinților încovoiați, frenezia sângeroasă cu care se hrănesc nu este de mirare că sunt greu de iubit, și asta de când îi știm. Iar scriitorii nu
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
care se afla în M. Baltică, dă apelor, prin numeroșii ei indivizi, o colorație cafeniu-verzui. În apele reci din regiunile arctice sau antarctice se găsesc răspândite numeroase diatomee și bacterii dând mărilor o colorație cafeniu-verzuie. Recifele de corali sunt fără îndoială cele mai colorate locuri de pe pământ. Oare de ce? Oamenii de știință au descoperit de mult rolul jucat de culori în selecția sexuală și în avertizarea asupra pericolului. Dar numai cam în ultimul deceniu am început să înțelegem cum lungimile de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
posibilitatea deplasării, utilizarea sursei ca apă potabilă, pescuitul etc. Prin urmare, nevoile erau asigurate cu mai mare ușurință, comparativ cu locurile situate în puncte mult îndepărtate de sursele de apă. Izvoarele, au reprezentat subiectul unui respect marcat de superstiție. Fără îndoială că atracția lumii necunoscute a făcut din oameni să respecte în mod deosebit apa, mai ales cea potabilă. Preoții, divini și gânditori, au atribuit izvoarelor un caracter mai mult sau mai puțin mistic și religios; ca urmare a acestui fapt
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
din simplele necesități mortuare. Tocmai În această epocă Își fac apariția și indicii ale unei curiozități accentuate pentru „natură”. Exemple de acum 100 000 de ani sunt cele câteva gropi descoperite În Israel, unde intenția Îngropării nu lăsa loc la Îndoieli și datarea derivă din rezultatele concordante ale mai multor metode radiometrice (Bar-Yosef, Vandermeersch, 1993). Un mormânt de la Qafzeh este o săpătură făcută Într-o rocă de tip corosiv. Acolo a fost găsit un băiat depus pe spate, cu palmele În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost Îngropat Împreună cu șase coarne de țap sălbatic, așezate de jur Împrejur, Într-o peșteră la mare altitudine. Să fi fost vorba de Întâmplare sau de trofee? Și dacă sunt trofee, ar putea face aluzie la „spirite” ale animalelor? Fără Îndoială, nu se poate vorbi de Întâmplare În cazul La Ferrassie (Dordogna, Franța), unde un cimitir primitiv a luat ființă acum 70 000 de ani sub un imens dig stâncos. Celebrul sit a fost excavat În primele decenii ale secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expresiile status-ului social (podoabe, obiecte ornate, folosirea de materiale exotice), În timpul și după cea mai intensă fază a ultimei glaciațiuni. Tocmai acum se intensifică celebrarea sistematică a unor activități prelungite și organizate (deci ritualuri) În peșteri adânci. Nu Încape Îndoială că interacțiunea socială crescută Împreună cu mediul au creat un teren propice unei extraordinare elaborări ideologice. Dar nu se poate spune că aceasta a ajuns să fie o religie unitară sau că acele credințe au urmat bipolaritatea propusă. De altfel, „arta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de moștenire se regăsește și În jurul Mediteranei, unde fuzionează cu diferite culturi născute departe de Eurasia leptolitică. Singurul fenomen de amploare, care pare să se atenueze și, În final, să Înceteze, este frecventarea și pictarea grotelor adânci, aceasta fiind, fără Îndoială, consecința reașezării sociale și teritoriale a vechilor triburi. Este interesant de observat că, În nordul eurasiatic, arheologia și etnologia sugerează apariția străveche a figurii „șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește rolul de intermediar Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formă de bancă, un „tron” din teracotă de mărimea unei persoane, un cuptor, pietre de moară, stâlpi pictați și pereți colorați. Pe bancă, pe mese sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex voto, vase pentru arderi și vase rituale. Fără Îndoială, cultul era celebrat de unul sau mai mulți oficianți - sau poate de „zeița” Însăși? - și presupunea măcinarea și prăjirea grâului, poate și coacerea pâinii consacrate și inhalarea fumului aromatic sau Îmbătător (Sherratt, apud Garwood et al., 1991). În diferite regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zonei, Încă În curs de formare datorită depunerilor aluvionare ale Tigrului și Eufratuluimotiv pentru care resturile locuirii umane a zonei din etape mai vechi se găsesc la mare adâncime sub cele din epoca istorică Cu toate acestea, nu există nici o Îndoială că În timpul noii etape culturale au existat manifestări religioase, comparabile cu cele din faza precedentă (atestate În alte zone) și cu cele din etapele următoare (atestate la Eridu și În alte zone). D. Etapa ‘Ubaid (cca 4 500-4 000 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
foarte apropiată de hurrită) etc. Se pare că huriții, care proveneau din nordul și vestul Mesopotamiei, s-au stabilit În „țara de Sus” din izvoarele akkadiene, adică În fâșia cuprinsă Între ¾abur și Mareaxe "Marea" Mediterană, și au exercitat, fără Îndoială, o influență puternică asupra istoriei și civilizației mesopotamiene. Câteva indicii despre religia hurrită sunt prezentate În „Apendice”, subcapitolul 7.2). Mai mult sau mai puțin În aceeași perioadă, mai ales În mileniile III-II Î.Hr., interesează pentru Întreaga panoramă etnică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un fenomen bine atestat chiar și În Mesopotamia antică. De la Mari, de pe cursul mijlociu al Eufratului, ne provin 52 de scrisori integrale sau fragmentare aparținând subcategoriei profeției și viselor profetice. Aceste documente, a căror autenticitate nu poate fi pusă la Îndoială, dau mărturie despre diferite intervenții ale unor divinități (Adadxe "Adad", Daganxe "Dagan" etc.) asupra unor persoane aflate În serviciul templului sau chiar asupra unor oameni obișnuiți, pentru a le Încredința mesaje speciale; acestea trebuiau să ajungă, prin intermediarul respectiv, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl caută, dar fără succes; nici zeul furtuniixe "zeul furtunii", tatăl lui Telipinu, care merge să-i ceară sfat zeiței ¾anna¿annaxe "H~annah~anna", nu reușește să-l găsească. În schimb, Îl găsește albina trimisă de ¾anna¿anna, În ciuda Îndoielilor exprimate zeul furtunii; dar mânia lui Telipinu este cumplită și numai ritualul magic, recitat mai Întâi de zeița Kamrușepa și apoi de preotul zeului furtunii, reușește să-l Îmblânzească. Prin Întoarcerea lui Telipinu În templul său, se Întorc și fertilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aspect particular al religiei eblaite, tipic pentru tradițiile ulterioare din regiunea Siria-Palestina, este reprezentat de cultul strămoșilor, În special al celor aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens indicii clare care privesc Îndeosebi epoca paleosiriană, dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii și ofrande sacrificiale În cinstea regilor defuncți tocmai În perioada atestată de arhive. Pentru epoca paleosiriană (cca 2000/1900-1650/1600), săpăturile au adus la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități, este atestată În Biblie În Amos 6, 4-7 și Ieremia 16,5. În orice caz, În izvoarele aramee practica este atestată clar În colonia iudaică de la Elephantina (Syene 1, În Egipt) și la Palmira, dar nu există motive de Îndoială că această instituție cu o istorie milenară (termenul este citat la Ebla, Emar, Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetății Micene, primul sit unde s-au făcut săpături -, stabilită În Grecia continentală Începând cu secolul al XIX-lea Î.Hr. și apoi chiar În Creta, avea un accentuat caracter militar și vorbea o limbă proto-greacă, ieșită la iveală fără Îndoieli din descifrarea scrierii. Cu toate acestea, diferențele etnice, dezvăluite de limbă, și cele culturale, lăsate să transpară din documentația arheologică, nu autorizează excluderea unei oarecare continuități Între aceste universuri: Între secolele al XV-lea și al XIV-lea Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitatea Însăși. b) Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor sângeroase În Creta antică. În ceremoniile celebrate pe Înălțimi se folosea, probabil, un altar mobil din lemn, așa cum deducem din acel rhyton de la Zakros (subcapitolul 2.3a), dar este posibil să fi existat și unele fixe, construite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpân”, termen cu care era desemnat regele micenian și care trebuia, Într-un anume fel, să fie Însărcinat cu aceste culte. Alți termeni s-au dovedit deosebit de sugestivi. Ijerowoko, de pe o tăbliță din Pilos (PY Ep 617.7) este, fără Îndoială, hierourgòs din greacă; termenul l-ar putea desemna, deja În miceniană, pe „preotul care sacrifică”. Analog, karuke Îi corespunde mai mult ca sigur grecescului kèryx, „vestitor”. Însă este greu să legăm termenul cu familia sacerdotală Kerykes, care, la Eleusis, colaborau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
naștere unui politeism funcțional, organic și personal, centrat pe o schemă de generare care Își află paralela În rolul familiei În societatea greacă. 1. VÂRSTA ARHAICĂTC "1. VÂRSTA ARHAICĂ" 1. Persistențe miceniene și inovațiitc "1. Persistențe miceniene și inovații" Fără Îndoială că Grecia istorică Își Îngroapă adânc rădăcinile În epoca miceniană precedentă, dar după secolele Întunecate noua civilizație apare ca un mozaic multicolor de culturi locale, rod, mai mult decât evoluție, al unei complexe serii de transformări și de revoluții. Lunga
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Troiei, dar și cele din viața lui Odiseuxe "Odiseu"; de asemenea, interacțiunea reciprocă se traduce și prin prezenxe "Zeus"ța simultană a mai multor zeități la tutela unor fapte importante din punct de vedere social. Acest cadru a fost, fără Îndoială, rodul unui proces lent de sistematizare și sedimentare, Început poate chiar În epoca miceniană și care s-a perfecționat pe parcursul așa-numitului „Ev Mediu grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși o lucrare selectivă, care a lăsat deoparte sau a respins de-a dreptul alte tradiții, câteodată intenționat, așa cum pare să fi făcut Hesiod la Începutul poemului său2. 2. Hesiod și influențele orientaletc "2. Hesiod și influențele orientale" Nu există Îndoială că Teogonia lui Hesiod este primul document care oferă o viziune sistematică și organică a ansamblului panteonului grec. Epica homerică a reprezentat cu siguranță, până la Platon, fundamentul cultural al Întregii Grecii, dar opera hesiodiană a fost un punct de referință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Indraxe "Indra" Împotriva monstrului „care zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite migrarea motivului din tradiția hitită În cea greacă, fie că se dorește Întoarcerea până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care, În versiunea hesiodiană, a asociat luptei și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este o situație complexă de care e posibil să apropiem și mitul egiptean al lui Osirisxe "Osiris", centrat pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de istoria religiilor și extins la expresiile unor populații cu tradiție orală sau scrisă. Dar În Grecia, și mitul, prezintă trăsături caracteristice atât de specifice Încât nu poate fi omologat pur și simplu cu povestirile mitice ale altor popoare. Fără Îndoială, Într-o fază arhaică a istoriei grecești transmiterea lui fusese orală, sub formă de povestire tradițională; iar pentru a fi o povestire tradițională el avea nevoie de recunoașterea colectivă, prin care era stabilită, Într-un anumit fel, ortodoxia lui. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În pitagoreici, la care predomină mai degrabă o orientare spre asceza filozofico-religioasă. Analogiile profunde care Îi Înrudesc au dat loc unei frecvente folosiri improprii a expresiei „orfico-pitagoreic” pentru indicarea doctrinelor și practicilor care se aseamănă cu acestea. Nu există Îndoială că orfismul și pitagoreismul dau dovadă de multe asemănări, ca nemurirea și transmigrația sufletelor, practica vegetarianismului și a ritualurilor catarctice. Cu toate acestea, fiecare pare să fi avut un specific propriu care ne Împinge să limităm orice suprapunere la dinamicile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]