28,739 matches
-
se află cimitirul satului Păun. Aici a fost înălțat un monument al eroilor căzuți pe front în august 1917. Monumentul are în vârf o cruce și a fost executat de către sculptorul funerar ieșean Salvador Scutari (1880-1932), la inițiativa ofițerilor și soldaților din Regimentul 5 Vânători. Pe monument a fost săpată următoarea inscripție: ""Camarazilor morții pentru patrie. Ofițerii și trupa regimentului 5 Vânători. 1917 August"", iar în partea dreaptă jos a soclului este înscris numele autorului "Scutari Iași". Lângă peretele nordic al
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
cu desființarea Regatului celor Două Sicilii. Pe 20 septembrie 1870, Corpul al 4-lea al Armatei Regale au cucerit Roma, are se aflase până atunci sub controlul Statelor Papale. Pe 8 februarie 1885, o unitate de aproximativ 1.000 de soldați au debarcat la Massaua, în Eritreea, punând bazele imperiului colonial italian. Forțele italiene au fost înfrânte de către etiopieni în mod zdrobitor în timpul bătăliei de la Adawa, iar înaintarea lor a fost oprită. În anul următor, ca parte a colaborării italiene la
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
au fost înfrânte de către etiopieni în mod zdrobitor în timpul bătăliei de la Adawa, iar înaintarea lor a fost oprită. În anul următor, ca parte a colaborării italiene la programul internațional de pacificare după revolta ciprioților împotriva dominației turcești, un corp de soldați italieni a debarcat la Candia. Pe 14 iulie 1900, o nouă forță expediționară a fost constituită pentru înăbușirea Revoltei Boxerilor din China și pentru apărarea intereselor puterilor europene din regiune. Pe 29 septembrie 1911 a început invazia italiană din Libia
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
insulelor Dodecaneze în 1912 și a regiunii Fezzan în 1914. Primul test major al armatei italiene a fost dat în timpul Primului Război Mondial. Italienii au luptat în principal pe frontul din nordul țării. Pierderile italiene au fost uriașe: mai multe milioane de soldați au fost răniți iar aproximativ 700.000 au căzut la datorie. În timpul perioadei interbelice, Italia a reușit să ocupe definitiv Libia și a declanșat invazia din Etiopia. De asemenea, armata italiană a fost implicată în intervenția străină din timpul războiului
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
și Roatta se numărau printre cei mai influenți oameni ai momentului în Italia. De altfel, Rotta a fost numit comandantul corpului expediționar italian. Ca adjunct al luil Rotta a fost numit generalul Luigi Frusci. 23 decembrie: primii 3.000 de soldați ai armatei regulate italiene („Misiunea Armatei Italiene”) au debarcad la Cadiz. Ianuarie: până în acest moment, aproximativ 44.000 de militari ai armatei italiene și membri ai forțelor paramilitare fasciste ("Fasci di Combattimento") fuseseră dislocați în Spani. La începutul lunii februarie
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
paramilitare fasciste ("Fasci di Combattimento") fuseseră dislocați în Spani. La începutul lunii februarie, „forța expediționară” a fost redenumită „Corpul Trupelor Voluntare” ("", ori CTV). CTV a fost organizată în patru divizii: Diviziile „Cămășile negre” (Camicie Nere, ori CCNN) erau formate din soldați ai armatrei regulatge și voluntari din cadrul Partidului Fascist. Diviziile CCNN erau motorizate parțial. CTV avea în rândurile sale grupuri de automobile blindate și tancuri, corpuri de artilerie și patru baterii de artilerie antiaeriană. 3 - 8 februarie: Divizia I "Dio lo
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
a fost cucerit de italieni și naționaliști pe 8 februarie. Peste 70 de italieni au fost uciși, 211 au fost uciși, iar 2 au fost declarați dispăruți în misiune. Martie: CTV a ajuns să aibă efective de 50.000 de soldați. 8 - 23 martie: Benito Mussolini a decis ca forțele italiene fasciste trebuie să declanșeze a patra ofensivă împotriva Madridului. Atacul italian a dus la declanșarea bătăliei de la Guadalajara. Bătălia s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare a forțelor republicane. Italienii
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
de experiența conducerii unei campanii pe mare. Șansa a făcut ca viceamiral să fie numit un bun marinar, Diego Flores de Valdes. Planul spaniolilor era măreț și destul de complicat. Ducele de Parma urma să pregătească în Țările de Jos de soldați și șalupe pentru debarcarea acestora. Joncțiunea cu flota urma să se facă undeva în jurul Calais-ului. Sarcina flotei era blocarea Canalului Mânecii, în așa fel încât să nu dea posibilitatea flotei engleze să împiedice debarcarea. Flota spaniolă trebuia să transporte de soldați
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
soldați și șalupe pentru debarcarea acestora. Joncțiunea cu flota urma să se facă undeva în jurul Calais-ului. Sarcina flotei era blocarea Canalului Mânecii, în așa fel încât să nu dea posibilitatea flotei engleze să împiedice debarcarea. Flota spaniolă trebuia să transporte de soldați care urmau să se unească, în timpul debarcării, cu cei ai ducelui de Parma. Un plan de o asemenea anvergură era supus unei serii de elemente variabile, care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi în defavoarea spaniolilor. "Invincibila Armada
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
supus unei serii de elemente variabile, care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi în defavoarea spaniolilor. "Invincibila Armada" era alcătuită din circa 130 de nave cu un deplasament total de . La bordul navelor se aflau de tunuri, de soldați, de marinari și de vâslași. La începutul ostilităților, flota engleză a angajat 35 de nave, dintre care 10 erau nave mici de observare, cu un potențial de foc mult redus comparativ cu navele spaniole. Pe parcursul desfășurării campaniei, numărul navelor engleze
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
marinarilor englezi. "Invincibila Armada" a ridicat ancora la 28 mai 1588, din portul Lisabona. Era una din cele mai mari flote care navigase vreodată pe mările lumii. Pentru cei care făceau parte din expediție, de la amiral până la ultimul marinar sau soldat, era un motiv de mândrie și de încredere. Alimentele erau din belșug, apa destulă, moralul foarte bun; se gândeau la gloria ce-i așteaptă și, nu în ultimul rând, la bogatele prăzi de război. Nimeni nu s-ar fi gândit
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
în Spania, în octombrie 1588, Armada mai dispunea de 50 de corăbii și de oameni obosiți, bolnavi, înfometați. Ducele de Medina-Sidonia pierduse două treimi din efective și din nave, fără să pricinuiască mari pagube englezilor și, mai ales, fără ca vreun soldat spaniol să pună piciorul pe pământul Angliei. El a ajuns acasă îmbătrânit parcă peste noapte, cu părul complet alb. Avea doar 38 de ani. Cauzele care au determinat înfrângerea Armadei au fost timpul nefavorabil, incompetența la comandă a ducelui de
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
francezii cuceresc Ciudad Rodrigo și Almeida și obligă armata britanică, redebarcată să se refugieze în spatele liniilor de la Torres Vedras, în apropiere de Lisabona. O a doua fază a războiului începe în 1811, pe fundalul deplasării unui număr din ce în ce mai mare de soldați francezi spre Germania centrală, în vederea pregătirii campaniei din Rusia și a întăririi efectivelor armatei britanice conduse de Wellington, care trece la ofensivă în fața armatei inferioare numeric a lui Masséna, pe care nu îl poate însă învinge. Francezii nu își concentrează
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
își părăsească capitala pe 12 august. Revenit din Andaluzia, Soult îl împinge pe Wellington înapoi spre Ciudad Rodrigo și spre Portugalia, dar nu îl poate anihila. La începutul lui 1813, după dezastruasa retragere din Rusia, Napoleon retrage cei mai buni soldați din Spania, înlocuindu-i cu recruți fără experiență. Armatele franceze nu mai pot spera să mențină controlul asupra țării și sunt respinse încet spre nord, după înfrângerea decisivă de la Bătălia de la Vitoria, de pe 21 iunie. Armatele ibero-britanice invadează Franța la
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
Era însă foarte puțin probabil că un regim condus de Ferdinand ar fi fost mai eficient decât cel al lui Carol al IV-lea. Deși înlăturarea ultimilor Bourboni din Europa părea a fi soluție seducătoare, deși un număr mare de soldați francezi se afla deja în peninsulă, armata spaniolă fiind total nepregătită de război și, deși nu părea probabil ca poporul spaniol să fie foarte deranjat de o schimbare dinastică, totuși, la începutul lui 1808 se pare că Napoleon încă nu
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
imperiale, cu reversuri, pe care o cunună înconjoară urări ai anilor de domnie, de exemplu: VOT V MVLT X. Sunt localizate în Britannia, precum și în regiunile rhenane și dunărene, unde staționează armatele și sunt probabil făcute pentru donativa, (prime oferite soldaților, cu anumite prilejuri), în timp ce partea orientală a imperiului folosește mai ales moneda de aur. Numeroasele emisiuni de "siliquae" continuă sub Valentinieni. Uzurpările lui "Maxim" (383-388), apoi a lui Constantin al III-lea sunt finanțate prin reducerea siliquei la circa 1
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]
-
totuși prin întoarcerea acestei provincii, doi ani mai târziu, unitatea României devenea o realizare 12. Trezirea unei conștiințe naționale la românii din Basarabia și dorința lor de a se uni cu România au fost rezultatele războiului și al revoltei rusești. Soldatul moldovean făcuse deja destule campanii pentru țară: în Crimeea, în Balcani, în Moldova, în Manciuria. Astfel ,tineretul basarabean se grupase în jurul avocatului N. Gavrilita și hotărâse să editeze „Basarabia”, prima gazetă româneasca, național-democratică iar mai apoi național-poporană între Prut și
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
categorii sociale: preoții, învățătorii, țăranii etc., activitatea comitetelor ostășești s-a amplificat și încă din aprilie 1917, capitala Basarabiei a devenit centrul principal al organizării și conducerii întregii activități naționale a românilor basarabeni. La Chișinău exista un „comitet executiv al soldaților și muncitorilor” alcătuit în majoritate din ruși, care se opuneau cu îndârjire la toate revendicările românilor, mai ales dacă acestea erau de esență națională. Acest „Comitet” se afla instalat în „Palatul Libertății” (fostul palat al guvernatorului rus), și a devenit
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
luat cuvântul și reprezentanți ai militarilor basarabeni din armatele a VII-a , a XI-a, a IX-a rusă dar și reprezentanți ai flotei ruse. La 14 mai 1917, la Odessa, s-a construit „Comitetul executiv moldovenesc”, reprezentând ofițerii și soldații români din Odessa, Kerson, Nicolaev și din alte garnizoane 31. Acest comitet s-a declarat pentru apărarea intereselor naționale, menținerea disciplinei, autonomiei, păstrarea libertăților, constituirea de companii moldovenești. Între 21-23 mai 1917 s-a desfășurat la Chișinău un congres al
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
nr. 37, înființează un comitet anume pentru: Aceeași adunare alcătuiește la 19 mai, un comitet de 12 persoane, care își pune ca țel întocmirea de ‹roti› (companii) naționale moldovenești”33. Mai târziu, în septembrie 1917, comitetul central al ofițerilor și soldaților moldoveni a hotărât să editeze o gazetă intitulată „Soldatul român” și a încredințat redactarea gazetei lui Iorgu Tudor. După ce s-a proclamat autonomia Basarabiei în cadrul Congresului Ostășesc întrunit în zilele de 23-27 octombrie 1917 la Chișinău, lucrările Sfatului Țării s-
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
alcătuiește la 19 mai, un comitet de 12 persoane, care își pune ca țel întocmirea de ‹roti› (companii) naționale moldovenești”33. Mai târziu, în septembrie 1917, comitetul central al ofițerilor și soldaților moldoveni a hotărât să editeze o gazetă intitulată „Soldatul român” și a încredințat redactarea gazetei lui Iorgu Tudor. După ce s-a proclamat autonomia Basarabiei în cadrul Congresului Ostășesc întrunit în zilele de 23-27 octombrie 1917 la Chișinău, lucrările Sfatului Țării s-au deschis în ziua de 21 noiembrie 1917 cu
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Consiliu) al Directorilor avându-l în frunte pe Pan Erhan. Acesta a fost repede recunoscut de guvernul de la Petrograd. Misiunea acestui Consiliu era deosebit de grea, căci Basarabia, ca de altfel și Rusia, se confrunta cu tulburări violente, cu dezordine 35. Soldații părăseau unitățile, se grupau în cete, alungau ofițerii, tulburau localitățile și drumurile. Dezertorii prădau, distrugeau, amenințau, comiteau crime. Victime ale acestor fărădelegi au căzut și doi fruntași ai luptei naționale basarabene: avocatul Simion Murafa și inginerul Hodorogea. Asasinarea acestora a
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Simion Murafa și inginerul Hodorogea. Asasinarea acestora a impresionat adânc pe toți românii. Aceste acte abominabile s-au produs mai ales în nord, la Hotin dar și în sud, în localități precum: Ismail, Bolgrad, Cetatea Albă, Tighina. La rândul lor, soldații ruși de pe frontul românesc, divizați din punct de vedere politic, au trecut la dezarmarea și arestarea ofițerilor, la organizarea unor manifestații, la atacarea depozitelor de alimente, au deschis porțile închisorii din Iași36. La 20 decembrie 1917, a avut loc o
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
La 14 ianuarie 1918, membrii corpului diplomatic s-au prezentat în bloc la V.I. Lenin care le-a explicat că o divizie rusească a fost înconjurata de trupe române, că ofițeri austrieci (oaspeți ai rușilor) au fost făcuți prizonieri, iar soldații ruși au fost dezarmați. Diplomații nu au putut să accepte o asemenea explicație, iar Lenin le-a comunicat că guvernul sovietic se va întruni imediat pentru a decide. În ziua de 15 ianuarie 1918, ambasadorul Franței l-a vizitat pe
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
drept comun. În aceeași zi, ministrul și ceilalți diplomați români au fost eliberați. La 16 ianuarie 1918, guvernul sovietic a trimis guvernului român o notă semnata de V.I. Lenin, prin care afirma că autoritățile române au săvârșit acte dușmănoase la adresa soldaților ruși și prin urmare solicită eliberarea soldaților și ofițerilor ruși arestați și pedepsirea autorităților militare care au decis aceste arestări. Refuzul de a răspunde la cererea rușilor în 24 de ore va fi considerat ruptură de relații. Partea sovietică încheia
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]