KorAP: Find »[drukola/base=împărțire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...540 >

13,494 matches

Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830

desfacerea căsătoriei. Bunurile dobândite în intervalul de timp de la pronunțarea hotărârii de divorț și până la rămânerea ei irevocabilă, au tot caracterul de bunuri comune. Proprietatea comună continuă a-și păstra caracterul devălma și după desfacerea căsătoriei prin divorț până la data împărțirii, neprefăcându-se de drept în proprietate pe cote-părți. Regimul juridic al indiviziunii de drept comun primește în aplicarea sa, unele particularități când este vorba de proprietatea foștilor soți în perioada mai sus amintită. *Efectele împărțirii bunurilor comune Hotărârile de partaj

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
căsătoriei prin divorț până la data împărțirii, neprefăcându-se de drept în proprietate pe cote-părți. Regimul juridic al indiviziunii de drept comun primește în aplicarea sa, unele particularități când este vorba de proprietatea foștilor soți în perioada mai sus amintită. *Efectele împărțirii bunurilor comune Hotărârile de partaj sunt, prin natura lor, declarative de drepturi și retroactivează, în sensul că drepturile pe care le recunosc copartajanților sunt considerate că au existat din momentul în care s-a născut dreptul de proprietate comună. În

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
trebui să fie împărțite între ei, în mod egal. În această concepție, fiecare dintre soți ar avea dreptul la jumătate din bunurile comune. Instanța de judecată ar urma numai să determine, în concret, bunurile care intră în fiecare jumătate prin împărțirea lor în fapt. Împărțirea acestor bunuri nu se poate face în toate cazurile în părți egale. Legislația familiei nu prevede criteriile pe baza cărora, cu ocazia împărțirii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se stabilește întinderea dreptului de proprietate, sub formă de

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
între ei, în mod egal. În această concepție, fiecare dintre soți ar avea dreptul la jumătate din bunurile comune. Instanța de judecată ar urma numai să determine, în concret, bunurile care intră în fiecare jumătate prin împărțirea lor în fapt. Împărțirea acestor bunuri nu se poate face în toate cazurile în părți egale. Legislația familiei nu prevede criteriile pe baza cărora, cu ocazia împărțirii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se stabilește întinderea dreptului de proprietate, sub formă de cote-părți, al fiecăruia dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
urma numai să determine, în concret, bunurile care intră în fiecare jumătate prin împărțirea lor în fapt. Împărțirea acestor bunuri nu se poate face în toate cazurile în părți egale. Legislația familiei nu prevede criteriile pe baza cărora, cu ocazia împărțirii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se stabilește întinderea dreptului de proprietate, sub formă de cote-părți, al fiecăruia dintre soți asupra bunurilor comune. Jurisprudența a stabilit că: "la determinarea cotelor ce se cuvin soților din bunurile comune, instanța nu trebuie să pornească

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
să aibă nici o consecință cu privire la existența regimului comunității 124. * Stabilirea valorii bunurilor supuse partajului La efectuarea partajului bunurilor comune ale soților trebuie luată în considerație valoarea pe care o au aceste bunuri la data când s-a introdus acțiunea de împărțire, iar nu valoarea lor de la data la care a luat naștere starea de devălmășie. Trebuie avut în vedere aspectul uzurii fizice și morale a bunurilor în perioada cât a durat starea de devălmășie. Evaluarea bunurilor se face în momentul partajării

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
mărimea veniturilor din muncă, ci de contribuția soților cu aceste venituri, munca lor ori alte mijloace, la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Dacă veniturile din munca pe care le avem în vedere nu se includ în masa de bunuri supusă împărțirii, se ține seama de ele în determinarea contribuției soțului respectiv la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar dacă au fost risipite, fiind cheltuite în afara sarcinilor căsătoriei, se va determina corespunzător, o contribuție mai mică a acelui soț la dobândirea bunurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
ori pentru altă datorie personală se află "juridic" în patrimoniul comunitar, deoarece realitatea nu este în acest sens numai pe motivul că dacă nu s-ar fi plătit sumele respective, ele ar fi făcut parte din bunurile comune. Criteriul pentru împărțirea bunurilor comune existente este contribuția soților în achiziționarea și conservarea acestora. Ele se impută soțului respectiv, ceea ce presupune determinarea ei în prealabil și această soluție se poate aplica atunci când soții au bunuri comune existente, iar partea fiecărui soț este mai

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
comune, dacă partea care ar reveni fiecărui soț este mai mică decât bunurile care au fost risipite, teoria abuzului de drept și depășirea mandatului prezumat nu justifică, de asemenea, soluția. Sancțiunea acestora este o problemă de răspundere, nu una de împărțire a bunurilor comune. Exercitând dreptul de dispoziție asupra bunurilor comune, fiecare soț acționează atât în nume propriu, cât și ca reprezentant convențional al celuilalt soț126. Partea fiecărui soț nu este determinată, urmând să se aplice regulile de drept comun în

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
ori și-a plătit unele datorii personale. * Munca pe care un soț o prestează în gospodărie reprezintă o contribuție la dobândirea bunurilor comune, dacă este prestată pentru realizarea sarcinilor căsătoriei. Contravaloarea ei nu se include în masa bunurilor comune supuse împărțirii, tot așa cum sumele plătite de un soț din veniturile sale obținute prin muncă în executarea unei pensii de întreținere nu se includ în masa partajabilă. Aceste împrejurări vor fi avute în vedere pentru determinarea cotei-părți ce revine fiecărui soț din

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
vor fi avute în vedere pentru determinarea cotei-părți ce revine fiecărui soț din bunurile comune supuse împărțelii. În cazul unor soți cumpărători, cu clauză de întreținere, când numai unul din ei a prestat vânzătorului întreținerea, celălalt soț va putea cere împărțirea bunului cumpărat, în cadrul partajării bunurilor comune, urmând ca întinderea drepturilor asupra bunului să se stabilească în funcție de contribuția fiecăruia. Bunurile dobândite de către unul din soți prin testament sunt și rămân bunuri proprii ale acestuia, chiar dacă mobilul testatorului exprimat în testament a

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
instanța supremă, "pretențiile civile vor fi soluționate în sensul că se va dispune restabilirea situației anterioare, în cazul în care bunul nu a fost înstrăinat, iar dacă bunul nu mai există..., valoarea acestuia urmează să fie avută în vedere la împărțirea bunurilor comune"130. Nu se pot include în masa partajabilă bunurile folosite sau înstrăinate de soți în timpul căsătoriei, de comun acord sau, în ceea ce privește bunurile mobile, în condițiile art.35 C.fam. Valoarea masei partajabile se calculează înglobându-se în masa

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
muncă la dobândirea bunurilor comune, cota lui la aceste bunuri se determină potrivit acestei contribuții, fără a se considera că cealaltă parte a veniturilor din muncă, cheltuită în scopuri personale, se include în masa bunurilor comune. În cadrul unei acțiuni de împărțire a bunurilor comune între care se găsește și un apartament proprietatea soților construit (cumpărat) cu credite, în compunerea masei de împărțit nu intră un simplu drept de creanță până la concurenta sumelor plătite ca acont și rate scadente, ci în dreptul de

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
perioada despărțirii în fapt pot influența, eventual, la determinarea cotelor ce se cuvin copărtașilor asupra totalității bunurilor comune. Plățile făcute de unul dintre soți pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț și cea a împărțirii bunurilor comune vor fi avute în vedere numai dacă apartamentul se atribuie celui ce nu a făcut plata, situație în care cel căruia i s-a atribuit apartamentul este obligat să-l despăgubească pe celălalt pentru sumele plătite după rămânerea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
din faptul edificării construcției, respectiv dreptul de a folosi construcția și de a fi despăgubiți de proprietarul terenului, dacă acesta îi va lipsi de dreptul de folosință. În ambele cazuri este vorba de drepturi personale, iar nu drepturi reale. > Reglementarea împărțirii bunurilor comune Împărțirea bunurilor comune, atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea ei se supune procedurii prevăzute de Legea nr.603/10 noiembrie 1943 pentru simplificarea procedurii împărțelilor judecătorești, conf. căreia, după ce se stabilește masa bunurilor comune care urmează să

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
construcției, respectiv dreptul de a folosi construcția și de a fi despăgubiți de proprietarul terenului, dacă acesta îi va lipsi de dreptul de folosință. În ambele cazuri este vorba de drepturi personale, iar nu drepturi reale. > Reglementarea împărțirii bunurilor comune Împărțirea bunurilor comune, atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea ei se supune procedurii prevăzute de Legea nr.603/10 noiembrie 1943 pentru simplificarea procedurii împărțelilor judecătorești, conf. căreia, după ce se stabilește masa bunurilor comune care urmează să se împartă, se

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
desfacerea ei se supune procedurii prevăzute de Legea nr.603/10 noiembrie 1943 pentru simplificarea procedurii împărțelilor judecătorești, conf. căreia, după ce se stabilește masa bunurilor comune care urmează să se împartă, se vor determina cotele-părți ce revin soților. * Modalități de împărțire a bunurilor comune Partajarea bunurilor comune presupune, așa cum s-a arătat, stabilirea calității soților de copărtași, masa bunurilor ce fac obiectul partajului, a întinderii dreptului de proprietate al fiecăruia dintre soți asupra bunurilor supuse împărțelii, precum și stabilirea modalității în care

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
partaj nu se pot naște drepturi reale, altele decât cele existente. Modalitatea atribuirii bunurilor unui singur copartajant, cu despăgubirea corespunzătoare a celorlalți, constituie o soluție de excepție în practica instanțelor de judecată ce se aplică numai în situația în care împărțirea în natură nu este posibilă, ceea ce, în mod evident, nu este cazul atunci când obiectul acțiunii de partaj îl constituie bunuri mobile. Vânzarea la licitație publică constituie tot o soluție de excepție, instanțele de judecată recurgând la aceasta numai în cazul

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
acord asupra modalității de împărțeală, instanța nu poate să atribuie toate bunurile unui copartajant cu obligația de a plăti celorlalți echivalentul în bani al cotelor acestora, chiar dacă până la judecată el a folosit singur toate bunurile supuse partajului". * Imprescriptibilitatea acțiunii privind împărțirea bunurilor comune Dreptul la acțiune care are ca obiect împărțirea bunurilor comune între soți nu se prescrie. Efectele divorțului asupra locuinței comune a soților Sunt aplicabile dispozițiile Legii locuinței nr.114/1996, modificată și completată prin O.U.G.nr.40

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
toate bunurile unui copartajant cu obligația de a plăti celorlalți echivalentul în bani al cotelor acestora, chiar dacă până la judecată el a folosit singur toate bunurile supuse partajului". * Imprescriptibilitatea acțiunii privind împărțirea bunurilor comune Dreptul la acțiune care are ca obiect împărțirea bunurilor comune între soți nu se prescrie. Efectele divorțului asupra locuinței comune a soților Sunt aplicabile dispozițiile Legii locuinței nr.114/1996, modificată și completată prin O.U.G.nr.40/1997 care, prin art.1 pct.12 dispune cu privire la criteriile

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
o ceară, instanța judecătorească, ținând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreținerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptățite să o ceară. Modalitățile de împărțire a întreținerii, în acest caz, se hotărăsc de către instanță. Obligația de întreținere se execută în natură sau prin plata unei sume de bani, așa cum va stabili instanța, în funcție de împrejurări. f. Vocația succesorală legală Adopția este o măsură specială de protecție

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
nu a devenit creditor al succesiunii tatălui său, ci, eventual, potrivit art. 90 alin.2 C. fam., creditor personal al celorlalți obligații la întreținerea părintelui; de aceea, el nu va putea cere să se țină seama de contribuția sa la împărțirea moștenirii și stabilirea drepturilor sale. În această situație excepțională, obligația este deci solidară, iar cel care a fost obligat să plătească are o acțiune în regres împotriva celorlalți codebitori, dar cu aceasta ocazie, el nu poate cere de la fiecare decât

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
multe persoane sunt obligate să presteze concomitent și în aceeași ordine întreținere aceleiași persoane. Important este aspectul pasiv 261 din divizibilitatea de întreținere (art. 90 alin. 1 C. fam.). Se pune problema contribuției acestora la întreținerea creditorului comun. Modul de împărțire al întreținerii nu se face însă după numărul persoanelor obligate să o presteze, ci proporțional cu mijloacele ce le au. Debitorii trebuie să fie ținuți la întreținere în aceeași ordine, iar nu în ordini diferite. Părinții, obligați in solidum la

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
de întreținere dintre soți, bazate pe principiul moral al ajutorării reciproce să funcționeze numai în cazul în care ar avea bunuri comune valorificabile, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor legale și ar putea avea ca urmare crearea unei forme deghizate de împărțire a bunurilor comune în timpul căsătoriei. Totuși, un soț care are bunuri comune valorificabile nu se poate considera în nevoie. Nu pare nimic nejustificat în a considera că un soț cu venituri are obligația de a acorda celuilalt întreținere numai în

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
cu venituri are obligația de a acorda celuilalt întreținere numai în cazul în care soții nu au bunuri comune valorificabile și deci nu s-ar putea vorbi de nesocotirea unor dispoziții legale în această soluție. Dacă ar fi vorba de împărțirea bunurilor comune, deghizată, în timpul căsătoriei, aceasta este o situație distinctă, care poate fi respinsă pe acest motiv și care înseamnă, desigur, altceva decât a considera că un soț cu venituri nu poate pretinde vânzarea bunurilor comune pentru a se procura

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]