13,283 matches
-
ce sunt lipsit de orice fapte bune, În loc să -nalt la ceruri pentru el, o rugăciune L-am judecat,și numai pentru mine m-am rugat! Iartă-mi Stăpâne,așa zisă "bunătate" Ce doar spre slavă mea, am săvârșit M-am înălțat pe mine, cel prins de pătimi și păcate Nemaiputând să dau în viață -ntâietate La Ziditor și nu la cel zidit! Iartă-mi Stăpâne, nestatornicia Când voia Ta făceam...cu voia mea Așa trăiam pentru o clipă bucuria "Uitând", ca
IARTĂ-MI STĂPÂNE, de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368538_a_369867]
-
antice [89] Popoarele-n pustie pierdute în apusuri rătăcite în lume și-n sine aiurând după atâtea veacuri iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel de isterie urlete de hiene se-nalță-n lumea care străină le privește durerea fără margini de-a nu putea fi-n lume doar urletul din veacuri al principiului Este [91] Și ceea ce se-ntâmplă e straniu și barbar popoare ce se schimbă și-n cai troieni
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CUVINTE MUTE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am adesea sentimentul că totul vine și trece, precum timpul, curge ca apa și se înălța la cer, fără să lase vreo urmă. Simt, că nimic nu e întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
DIN COMUNA ȚIGĂNEȘTI-TELEORMAN Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În vara anului 2009, un fapt deosebit a avut darul să-mi strecoare fiorii credinței în fiecare fibră - mânăstirea care s-a înălțat la marginea satului meu natal, Țigănești-Teleorman. Orice mânăstire este un dar dumnezeiesc, dar aceasta are ceva aparte. Odinioară, mânăstirile de pe întinsul țării au fost construite, de domnitori sau boieri în semn de credință, de mulțumire și de jertfa bineplăcuta lui
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
venise, o mânăstire construită „Între Sate” (între satul Țeghea, comuna Craidorolț, judetul Satu-Mare, sat ce se află între Satu-Mare și Satu-Mic) și mai trecuse și prin comuna vecină, Brânceni, să dea o mână de ajutor și mânăstirii ce s-a înălțat spre slava lui Dumnezeu în primii ani ai acestui mileniu. Voia lui Dumnezeu a fost să se stabilească în Țigănești, deși comunele sunt foarte apropiate. A ales „Loc de mânăstire/ și de pomenire” peste calea ferată, în vârf de deal
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
de mânăstire/ și de pomenire” peste calea ferată, în vârf de deal, unde este mai multă liniște în duh, departe de gălăgia și forfota localității. S-a așezat pe treabă cu mare sârg și împreună cu credincioșii, a început să se înalțe mânăstirea. - Părinte, l-am întrebat eu, cum ați luat hotărârea să veniți prin locurile noastre, venind tocmai din îndepărtatul Maramureș? - Sfânta carte zice că: „Vântul suflă, dar nu știi de unde vine și încotro se duce”, Dumnezeu are planurile Sale, iar
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
masivă, tablouri, icoane, ladă, amfore, un dulap din lemn cu încrustații bogate și semnificative: semiluna, un turc cu turban pe cap, ochi de păun. În ultima sală sunt expuse icoane și cruci aduse din Capela „Stella Maris”. În spatele castelului se înalță colina terasată acoperită cu arbori și arbuști. Dacă privești de pe terasa dinspre răsărit se văd marea, stâncile albe acoperite parțial de verdeață, aleea cu flori. În partea de vest a castelului, un smochin bătrân îi umbrește zidul și ochiul îți
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
spațiu înalt, îi va permite, poate, reginei să privească și după moarte marea, castelul, să se bucure de farmecul grădinii și să privegheze asupra oamenilor locului. Văzut de sus castelul își dezvăluie numai acoperișul din țiglă roșie, din care se înalță zvelt și luminos minaretul de culoare albă, ce poate fi ușor confundat cu un far și care te-ar putea trimite la o localizare într-un mediu musulman. Imaginile și culorile ți se întipăresc fascinant pe retină, de la verdele copacilor
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
vechi obicei iudaic al spălării pe mâini înainte de a se merge la rugă și de obiceiul spălării picioarele în creștinism. Pe partea exterioară a Capelei deasupra ușii de la intrare, o frescă o înfățișează pe Maica Domnului rugându-se cu mâinile înălțate spre cer. Biserica este în renovare și nu poate fi vizitată, așa că vom face o scurtă descriere a picturii și sculpturii interioare așa cum sunt prezentate în materialele documentare expuse afară. Tronul sculptat și iconostasul au fost aduse din Cipru. Pe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
albă și luminoasă pe creasta cea mai înaltă și copacul care alături de ea zvâcnește din stâncă înalt și dominator, dornic să lege cerul și pământul. În partea dinspre răsărit vecin cu marea în care parcă ar vrea să coboare se înalță protectoare o stâncă albă, acoperită pe anumite suprafețe de copaci verzi. Cromatic marea de verde a copacilor este pigmentată de alb-roșcatul pietrelor de pe terase și dominată și luminată de albul vilei, al copacului de lângă ea și al stâncii, creându-se
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
o aură galbenă. Fâșia de pe mare este din ce în ce mai strălucitoare. În jurul lui cerul devine auriu cu reflexe liliachii până la mari depărtări. O lumină aurie se împrăștie deasupra golfului. Se anunță o zi senină, caldă. Soarele devine o vâlvătaie aurie ce se înalță pe cer. Cerul este senin cu mici pete de nori albi. Marea are străluciri de diamant ce se sparg în mii de cioburi de oglinzi ce plutesc în valuri iluzorii. Soarele aduce luminozitate diferită în partea de răsărit și de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
de țărm, pescărușii nu mai zboară, se lasă legănați ușor de valuri, alții se odihnesc pe acoperișul restaurantului vecin cu plaja, unul stă pe plajă, mândru de prada lui, un pește pe care îl ține în gură. Pe măsură ce soarele se înalță, stâncile devin din ce în ce mai albe și mai strălucitoare. La ora prânzului, briza adie foarte ușor, marea devine verde cu nuanțe de verde-albastru sau albastru-roșcat. Asfințitul soarelui ne oferă un spectacol de lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
împrejurimilor. Soarele pare a fi adevăratul stăpân al Balcicului și al Universului. Frumusețea naturală a Balcicului este dependentă de manifestările lui. Când soarele se ascunde în nori sau când plouă, marea, stâncile, copacii, devin întunecați, își pierd strălucirea. Când se înalță triumfător pe cer întregul ținut strălucește în lumina lui aurie. Stâncile din mat-cenușiu devin gălbui și treptat își recapătă puritatea și strălucirea. Timp de câteva zile am avut ocazia să ne cufundăm într-un spațiu paradisiac care grație minții cuprinzătoare
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Articolele Autorului Te-am re’ntâlnit, luai apă la cișmea, Erai tot în capodul ăla șic, Din ochi te-am dezbrăcat, că se vedea, Pe dedesubt nu mai aveai nimic, Iar între sâni și-un nasture-ți lipsea, Rebeli se înălțau să mă doboare, Cordonul înnodat mă sictirea, Dar ce popo', ce șolduri, ce picioare (!)... Sunt ani de-atunci, te văd iar la cișmea, Tot în capodul ăla...foarte șic, La piept același nasture-ți lipsea, Am vrut să te dezbrac
SONET DE CARTIER de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367809_a_369138]
-
Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Era parcă, o profeție a Legendei Adusă de apele memoriei Smulsă din îndepărtate arderi Ce-și risipeau Necunoscutele taine. Deasupra templelor Chemări alungă singurătăți Adunându-ne, înălțându-ne. Despovărați de cenușa Ce năvălise -n valuri succesive Umbrindu-ne gândurile, Eterați, eterizați Parcă numai vaporos tumult Deasupra pietrelor încinse Printre mirările fluturilor Înaintăm spre drumul de lumină Părăsind hotarele paroxismului Unde se întâlnesc Pustiul cu jungla. Despovărați de
DESPOVĂRAŢI DE CENUŞĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367846_a_369175]
-
Despovărați de cenușa Ce năvălise -n valuri succesive Umbrindu-ne gândurile, Eterați, eterizați Parcă numai vaporos tumult Deasupra pietrelor încinse Printre mirările fluturilor Înaintăm spre drumul de lumină Părăsind hotarele paroxismului Unde se întâlnesc Pustiul cu jungla. Despovărați de cenușa Înălțându-ne! Referință Bibliografică: Despovărați de cenușă / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DESPOVĂRAŢI DE CENUŞĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367846_a_369175]
-
înălțimi, de parcă s-ar fi rupt zăgazurile cerului, se ridica un fum translucid care împrăștia în jur miros de ars, dar care îți dădea senzația, purtându-te puțin în zona misticului, că ar putea fi sufletul acelui tei ce se înalță către cer, către Creator... Iarba din jur zăcea, culcată la pământ din cauza ploii și a vântului, de parcă ar fi căzut în genunchi pentru rugă. Florilor, toate plantate în ronduri pe aleile lăturalnice, li se scuturaseră petalele și erau purtate de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
așteaptă trenul pe peron, care nu trăiește doar după zvon, care nu mai vrea iluzii deșarte, dar vrea,prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o șansă, care după ce-a căzut, se mai înalță, care e observatorul zarvei lumii, dar mai speră la liniștea inimii. Referință Bibliografică: Sunt un Eu / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate
SUNT UN EU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/367904_a_369233]
-
-Ți punem la picioare O, Prunc Iubit primește a inimii credință Și dorul ce adesea e aprig și ne doare! E zi de sărbătoare și Te rugăm Isuse Revarsă peste lume ninsoare de iubire... Înlănțuiți cu toții în dragostea divină Să înălțăm spre ceruri cântări de proslăvire! Referință Bibliografică: O stea a strălucit! / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1455, Anul IV, 25 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
O STEA A STRĂLUCIT! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367899_a_369228]
-
în lupta cu vicisitudinile vieții, exprimându-și credința în Mântuitor, credință care-i redă speranța că va birui la fiecare pas, străbătând tăcerea: “Tăcerea-i adesea cântarea credinței, / Ce-ți face sufletul mai tânăr c-un ceas, / Sau e-nțelepciunea înălțând biruinței / Un steag în pustiu, la fiece pas.” Adesea, cum este și firesc, la moment de cumpănă, descurajat, te întrebi “Cu ce rămâi?” “Gloria lumii și cununa de martir / Nu pot sta deopotrivă pe fruntea-ți efemeră. / Deșertăciunea vieții și-
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
le spuse: - Haideți, dragele mele, luați-i pe moși, și hai să plecăm. - Acum îi luăm și mergem, răspunse stăpâna. Și împreună cu celelalte păsări se repeziră spre moșii cei negri, îi prinseră cu ghearele cât putură de repede și se înălțară în zbor, în timp ce moșii cei negri urlau furioși de mama focului. Moș Gerilă îi strigă lui Moș Crăciun: - Am să mai scap eu și te voi găsi din nou, Moș Crăciun! - În veci, n-ai să mai scapi, Moș Gerilă
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
acasă la voi, că noi așa vom face. Moșii cei negri și urâți nu vor mai scăpa și nu vor mai face rău niciodată lui Moș Crăciun, și nimănui! - Bine dragele noastre, bine! răspunseră acum, amândoi îngerii. După care se înălțară, își luară rămas-bun de la cotane și zburară în sus, spre steaua cea luminoasă, intrând înapoi pe ușa aurie de unde ieșiseră. Apoi steaua se îndepărtă și ea, strălucind pe cer, în timp ce cotanele și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
timp), în dureri și suferințe efemere dar profund umane, regăsindu-se și recompunându-se “In firele de iarbă, în ițele de gânduri./ Ar ține, Timpu-n loc cusut în veșnicii/”...”iar Zorile să crape pe fruntea unui munte (“Povești”) Poeta se înalță prin rugăciune dezlegând “noduri și piedici” legate de omenești păcate, spre netezirea și ușurarea drumului pe nebătutele cărări ale vieții, pentru ca apoi să se recompună și să se regăsească, așa ca și cum n-ar fi fică a Evei cea de dinaintea marii
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
ori pe timp vrășmaș, fără întrerupere, până în zilele de astăzi, cu tot ce se impune pentru buna desfășurare a multiplelor activități la o asemenea mănăstire. Afară de puternica sa credință în puterea Dumnezeiască ce l-a întărit în efortul de a înălța această mănăstire, părintele se dovedește a fi o personalitate complexă. Este un bun patriot, e atent la reevaluările istoriei. De pe pereții arhondaricului, numit „Sala Voievozilor”, ne privesc domnitorii noștri, parte trecuți, în rândul sfinților, dar cu toții ctitori de localuri sfinte
PĂRINTELE IEROSCHIMONAH PRODROMOS BELE ŞI CREAŢIILE SALE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367957_a_369286]
-
ne salvez viețile și, poate că, cu puțină șansă, cât să aleg un tovarăș bun. Nu aveam să mă las înfrântă ușor, asta era sigur! M-am rugat cea mai mare parte a nopții, la lumina palidă a torțelor. Am înălțat rugăciuni părinților, străbunilor Kaar și întregului univers. Dacă nu aveam să reușesc, gloria ultimei lupte avea să fie infinit mai bună decât sfârșitul rezervat de către sordizi. Armele mele, prietenii mei din copilărie, îmi fuseseră luate. Nici o problemă! O armă este
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]