36,194 matches
-
Elena Ștefoi Câmp și cărare Cunosc pe de rost câmpul și mă rătăcesc pe cărare un pantof desperecheat alunecând fără martori dintr-o ladă cu vechituri doldora de miresme străine totuși goală de înțeles a fost cândva dimineață și-a nins peste ea în urma de unică talpă a unui animal preistoric își face culcuș partea cea bună ce fi-va să vină din viața ta doar ca ea să ducă-n ispită o singură
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
prin zid împietrit ne privește Fața răbdătoare *** Acolo plîng muzicile, acolo muzica picură însîngerată acolo e un fel de a-ți trece un deșert prin trup la marginile lui picură muzica, însîngerarea e ceea ce ni se arată, dacă e un înțeles, nu e de aici Doamne, sînt aproape bătrîn și încă n-am învățat să mor, arta asta nu e niciodată desăvîrșită *** Patimă atroce, de parcă lumina dinspre tine ar rămîne grea, și te-ar lăsa, iar tu ai veni, te-ai
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
dintr-un ținut ambiguu. Parcă te-ar fi aruncat o mână de brută din duba poliției municipale pe pavajul unui cartier mizerabil. Poate ai făcut autostopul și doar te întorci dintr-o aducere aminte care pare să-și fi pierdut înțelesul. Ai un zâmbet târziu. Ai traversat un oraș îmbrăcat în cenușă sau doar în polenul tuturor primăverilor. Fluieri a pagubă pe străzile din ce în ce mai pustii, mai șfichiuite de vânt. Auzi ca într-un vis vătuit alămurile unei fanfare ca atunci când făceați
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
poligon de tragere în ținte vii pentru grăniceri și mormînt fluid pentru aventurierii fără noroc, transformîndu-se patetic într-un drum al petrolului, într-un mare ceremonial economic născut din embargoul impus Serbiei. De altfel, cuvîntul embargo își schimbase el însusi înțelesul, transformîndu-se, dintr-o abstracțiune comercialo-juridică, într-un fapt concret, cum ar fi denumirea unei meserii. A face embargoul avea, atunci, oarecum aceeași semnificație cu a culege căpșuni în accepțiunea actuală. Cu excepția Ungariei, mai tentantă prin apropierea sa de Occident și
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
din regiunea Reșiței aflat astăzi în părăsire totală, foarte rarii vizitatori care mai ajung să pună piciorul acolo fiind mai degrabă acei intelectuali români care au intuit ce tragedie irecuperabilă a însemnat plecarea etnicilor germani din România. Lindenfeld, al cărui înțeles în limba română ar fi acela de ,cîmpul cu tei", este azi vestigiul părăginit al unei lumi odinioară prospere. Ioan T. Morar, impresionat de ruina în care a ajuns astăzi satul, cu vegetația inundînd ulițele și cu casele încuiate cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
lepădîndu-se de falsul prestigiu al unui jargon ininteligibil, înțelege să-și plieze elocvența pe structura imaginii pe care o are în minte. Iar cine a înțeles cu adevărat un lucru nu se poate să nu se facă la rîndul lui înțeles, oricît de precar și de nevolnic iar fi limbajul. Explicația este că ceea ce trebuie el să transmită semenilor nu sînt cuvintele sale, ci imaginile pe care le poartă în cap. A fi un maestru al elocvenței filozofice înseamnă a putea
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
de cuvinte în matrița unei foarte simple reprezentări mentale. În concluzie, cuvîntul este ruda săracă și neputincioasă a imaginii. Fără o imagine însoțitoare pe care s-o avem în minte, nici un cuvînt nu ar putea să aibă pentru noi vreun înțeles. De aici și verdictul psihologic pe care îl putem acum rosti în privința acestei discipline: filozofia este arta de a-ți ascunde fantasmele în spatele unui limbaj cît mai abstract cu putință. Despre imagini și despre felul în care filozofia le-a
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
De ce? Pentru că la noi ideea de partide, așa cum le înțeleg eu și cum există în lume, este încă departe de asemenea modele. Deocamdată nu există decât conflicte între diverse echipe și interese foarte concrete, nu între doctrine, între partide în înțelesul propriu al cuvântului. Au reapărut și partidele tradiționale cu care, dacă este să fiu foarte cinstit, n-am întrerupt o singură clipă legătura adică cu personalișățile care mai erau în viață. Acest activism practic, pentru a învăța oamenii ce înseamnă
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
în spațiu, ci și o formă de trăire activă și un adevărat act intelectual. Analizată din multiple unghiuri, imaginea ambientală s-a reconstruit, a devenit purtătoare de sens și conștientă de propriile sale disponibilități. Dacă un pictor tradiționalist, în adevăratul înțeles al cuvîntului, se raportează la model, în cazul nostru la peisaj, ca la o formă închisă, ca la o fatalitate, în proiectul comun de la Ipotești peisajul este privit ca o realitate deschisă, ca o sursă de energie, ca un spațiu
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
indeterminare, iar atingerea sa (privilegiu arareori experimentat) ține de zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care/ nu ajung nici văzul/ nici timpanele șubrede// ochii adulmecă/ alte înțelesuri// vocale pun o peliculă peste lucruri/ și taine/ adulmecă miezul ființei/ dar nu îl ating/ o, nu îl ating niciodată// luminos ca zăpada/ doar semnul tăcerii (Tăcerea semnului)". Poezia se constituie, așadar, în viziunea Marianei Filimon, ca un semn al
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
apa în fetiș și camera zăbovește asupra ei în toate ipostazele. Simbolul recurent al inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să revin la înțelesul inițial al picăturii chinezești. Innocence îți propune un fiasco epistemologic pus pe repeat. Decorul e o școală de fete situată într-o pădure de niciunde. Există doar două profesoare, una de dans (Marion Cotillard), cealaltă de științe naturale (Hélčne de
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
cărora, lipsindu-le vreun conținut intuitiv, ești silit să le dai tu unul din propria ta imaginație. Și cum orice cuvînt are atîta semnificație cîtă intuiție poartă în el, asta înseamnă că, atunci cînd reperele intuitive menite a da un înțeles cuvîntului lipsesc, imaginația vine să suplinească acest gol umplîndu-l cu propriul său material: cu imagini, cu reprezentări mentale. Rezultatul este că pînă și cuvintele fără legătura cu realitatea au totuși un înțeles, dar el nu e dat de însușirea cuvîntului
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
atunci cînd reperele intuitive menite a da un înțeles cuvîntului lipsesc, imaginația vine să suplinească acest gol umplîndu-l cu propriul său material: cu imagini, cu reprezentări mentale. Rezultatul este că pînă și cuvintele fără legătura cu realitatea au totuși un înțeles, dar el nu e dat de însușirea cuvîntului de a se referi la ceva concret, căci așa ceva nu există pentru el, ci de gradul de impregnare a cuvîntului cu reprezentări mentale. Nenorocirea apare în momentul în care, folosind un termen
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
dat de însușirea cuvîntului de a se referi la ceva concret, căci așa ceva nu există pentru el, ci de gradul de impregnare a cuvîntului cu reprezentări mentale. Nenorocirea apare în momentul în care, folosind un termen abstract, mă prefac că înțelesul lui nu depinde de imaginația mea, ci de foarte rafinatele raporturi pe care cuvîntul le-ar avea cu esența ascunsă a realității, dar o esență la care nu pot ajunge decît așa, prin folosirea abstracțiunilor. În felul acesta, termenul abstract
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
vorbitor, am aici din nou de-a face cu o trăsătură caracteristică oricărei ironii, anume că subiectul este negativ liber. Atunci când sunt conștient, în timp ce vorbesc, că spun ceea ce vreau să spun și că vorbele pe care le-am rostit exprimă înțelesul potrivit, când presupun că persoana căreia îi vorbesc îmi înțelege pe deplin părerea, atunci sunt legat de spusă, adică sunt liber pozitiv în ea. Aici se potrivește versul antic: semel emissum volat irrevocabile verbum. Sunt legat și față de mine însumi
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ea. Aici se potrivește versul antic: semel emissum volat irrevocabile verbum. Sunt legat și față de mine însumi și nu mă pot elibera în orice clipă aș vrea. Însă dacă spusa mea nu e și ceea ce cred, ba e chiar opusul înțelesului dat de mine, atunci sunt liber și față de alții și față de mine. Figura de stil a ironiei se autoanulează însă prin faptul că vorbitorul presupune că e înțeles de ascultători și astfel, prin negarea fenomenului imediat, esența intră în identitate
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
nu-l intuise pînă la tine. Pe scurt, o cărticică la a cărei lectură adepții filozofiei simt un gust de umilință și smerenie. În fond, dincolo de lecția de simplitate și logică a cărții - al cărei titlu este Teoria relativității pe înțelesul tuturor -, Einstein arăta la acea vreme că, dacă ai înțeles cu adevărat un lucru, nu se poate să nu te faci la rîndul tău înțeles. Important este să înțelegi, important este să vezi tu, cu ochii minții tale, mecanismul fenomenelor
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
prin relații de tip algebric. De aceea, marii fizicieni nu sînt neapărat buni matematicieni, cît mai curînd oameni a căror imaginație este una prodigioasă. Iar Einstein s-a numărat printre ei. Sînt cel puțin două idei în Teoria relativității pe înțelesul tuturor în fața cărora simți un fel de stupoare. Mai întîi aceea că nu există un punct de vedere privilegiat în interiorul căruia să te așezi pentru a putea descrie în mod ireproșabil lumea. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu există, el nu
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
17 Într-adevăr, acest pericol există, dar depinde de intenția cu care își contruiesc demersul cei doi: cercetătorul și intervievatul. Consider că reproșul pe care i-l aduce metodei bigrafice Bourdieu nu este ireproșabil, căci el operează cu un anumit înțeles al identității unui individ, accentuând, pe urmele lui Kripke, importanța numelui propriu, ca o impunere arbitrară a ritualului instituțional, ce nu ține seama de particularitățile celui pe care îl desemnează. Numele propriu este actul de stare civilă. "Aceste acte de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
șuviță de păr, oricăt de mult ar însemna ea pentru posesoarea ei, nu reprezintă pentru mine nimic cîtă vreme nu-mi poate sugera acea promisiune pe care să o resimt ca pe o fantasmă. Și tot așa, oricît de multe înțelesuri mi-ar sugera aceeași șuviță de păr, ea nu va începe să aibă o virtute estetică decît în măsura în care, grație fantasmei pe care mi-a sugerat-o, poate totodată să-mi inspire o stare sufletească. Din acest moment emoția s-a
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
hrana în ziua de azi?" Putem oare considera că hrana e pe cale să se demodeze? Putem pune oare întrebările: "Este hrana necesară? Hrana nu e oare o noțiune desuetă? Hrana se adresează numai elitelor?" Știm că hrana are un vast înțeles social și politic pentru întreaga omenire. Și, totuși, știm că în scurt timp vom mînca împreună. Și nu vom fi cu nimic de folos omenirii dacă vom declara emfatic: "A mînca e un lucru demodat!" Cîndva, am montat o piesă
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
Tînărul-reporter-harnic-și-talentat" devine într-o bună zi scriitor și atunci dorește, nici mai mult, nici mai puțin, decît să inventeze o altă specie literară, un fel de ,ziar autobiografic" care să aibă pe frontispiciu deviza: ,Vinde-ți zilnic sufletul!" cu acel înțeles atît de străveziu în slujba adevărului. Simte a fi el însuși ,un Eden, unde / toate genurile sînt animale care se încrucișează, / puind" și, pentru ,a se mărturisi cu fulgi cu tot", trece pe nesimțite de la drăgălășenia cîte unui calambur la
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
el era, ipotetic, ,hoțitul". Mă refer la cartea A. I. Odobescu, Mihnea-Vodă cel Rău. Doamna Chiajna. Pseudo-kineghetikos. Ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic și referințe critice de Teodor Vârgolici. București, Editura 100+1 Gramar, 1997, ediție despre care am adus vorba, în înțelesul subtil al expresiei, când am scris despre superficialitatea autorilor de ,ediții școlare" în elaborarea prefețelor filologice și deci și a îngrijirii textelor. Articolul se numea de altfel chiar Superficialități (vezi România literară, nr. 29, 21 iulie-2 august 2005, p. 12
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
suprarealiști și aproape oricine altcineva, cu excepția celor bolnavi psihic și a fundamentaliștilor religioși: suprarealiștii trăiesc într-un univers de "corespondențe", după cum le-a numit și Baudelaire, de rezonanțe, sincronisme și coincidențe. Pentru un suprarealist, universul reprezintă o țesătură deasă de înțelesuri adânci și conectate semnificativ cu receptorul, asemenea unei pânze de păianjen care ar ieși și s-ar întinde din mâna lui Spiderman. Ceilalți oameni trăiesc și ei în acest univers, numai că cei mai mulți sunt sănătoși sau suficient de surzi pentru
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
la iveală un miez rînced, moale, întins ca un elastic vechi și "copt". "Matricea", spațiul ordonat, "șirurile clare" nu-i mai rezistă unei "creațiuni" care înaintează în vertije, în ciocniri de semne mult prea numeroase pentru un atît de sărac înțeles. Poezia lui Valentin Iacob vrea, si reușește, să fie "complicată", să provoace prin sofisticare, adică să-și atragă cititorii într-un joc de cărți din care jokerul lipsește, pentru a-i învăța, într-un fel, mecanismele deciziei cu date insuficiente
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]