27,730 matches
-
Pe copertă e-o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Blonda e doldora de perle și ceea ce-ar putea fi scânteieri de diamante ici-colo. Pare foarte fericită. Pun cartea înapoi în buzunarul interior al jachetei lui Brandy. Culeg cosmeticele și medicamentele împrăștiate pe dulăpioare și le pun la locul lor. Soarele intră prin geamurile-hublou într-un unghi jos, jos, și oficiul poștal se va închide curând. Mai trebuie să ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dulăpiorului. Zice: — N-ar fi o chestie ca între surori. Brandy zice: Încă-mi mai rămân câteva zile din Trainingul pentru Viața Reală. Să furi hapuri, să vinzi hapuri, să cumperi haine, să închiriezi mașini de lux, să duci hainele înapoi, să comanzi shake-uri, asta nu-i ceva ce aș numi Viață Reală, nu, nici pe departe. Mâinile îngreunate de inele ale lui Brandy se deschid ca două flori complet înflorite și întind stofa fustei în față. — Încă mai am toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rup eticheta. Să fii manechin înseamnă și că numărul meu de telefon nu figura în cartea de telefon, așa că pentru Brandy nu eram în nici un oraș în care să mă poată găsi. Nu eram nicăieri. Iar acum mergem cu mașina înapoi la Evie. Spre destinul lui Brandy. Tot drumul de întoarcere, eu și Ellis, noi scriem cărți poștale din viitor și le aruncăm pe geamul mașinii în vreme ce mergem spre sud pe Autostrada 5 cu doi kilometri jumate pe minut. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iubiți-mă, iubiți-mă, iubiți-mă, iubiți-mă, voi fi oricine vreți voi să fiu. Folosiți-mă. Schimbați-mă. Pot fi subțire, cu sâni mari și păr umflat. Dezmembrați-mă. Transformați-mă în orice, dar măcar iubiți-mă. Sari mult înapoi la o dată când eu și Evie făceam o ședință foto la o groapă de gunoi, la un abator, la o morgă. Mergeam oriunde ca să arătăm bine prin comparație, și-mi dau seama că cel mai mult urăsc la Evie faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
piuă tot restul vieții lor. Pas-pauză-pas. Dar nu, zice Evie. Uite că tu trebuie să-i distrugi pe toți ceilalți. Focul de la primul etaj avansează în jos pe tapetul din hol, și oaspeții de nuntă se îngrămădesc să-și ia înapoi pachetele și gențile, toți îndreptându-se afară cu cadourile de nuntă, argintăria și cristalurile. Din cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște! țipă Evie. Înapoi spre Brandy, Evie zice: Așa că poate-o să stau câțiva ani la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe tapetul din hol, și oaspeții de nuntă se îngrămădesc să-și ia înapoi pachetele și gențile, toți îndreptându-se afară cu cadourile de nuntă, argintăria și cristalurile. Din cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște! țipă Evie. Înapoi spre Brandy, Evie zice: Așa că poate-o să stau câțiva ani la închisoare, da’ tu o s-ajungi cu mult înaintea mea în iad! Auzi arma încărcându-se. Focul avansează pe pereți în jos. — O, Doamne, da, Iisuse Christoase, țipă Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a tras glonțul, a aruncat pușca și-a ieșit afară. Poliția și paramedicii sunt pe drum, iar restul oaspeților sunt afară bătându-se pe cadourile de nuntă, cine ce a făcut cadou și cine are dreptul acum să le ia înapoi. O distracție scârboasă pe cinste. Brandy Alexander e toată plină de sânge, și zice: — Vreau să-mi văd viața. Dintr-o cameră dosnică, Ellis zice: — Ai dreptul să nu spui nimic. Sari la mine, care dau drumul mâinii lui Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la un moment anume, nicăieri în mod special, doar Brandy aproape moartă pe podea și eu îngenuncheată deasupra ei cu mâinile acoperite de sângele ei de Prințesă Alexander petrecăreață. Brandy țipă: — Evie! Și capul pârjolit al lui Evie se ițește înapoi înăuntru prin ușa de la intrare. — Brandy, scumpete, zice Evie. Ăsta a fost cel mai bun dezastru pe care l-ai făcut vreodată! Spre mine, Evie fuge și mă sărută cu scârboasele ei buze topite și zice: — Shannon, n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu trebuia. Viitorul nu e-un loc bun unde să reîncepi să minți și să trișezi. Nimic din toate astea nu-i vina altcuiva în afară de mine. Am fugit pentru că reconstruirea mandibulei era o tentație prea puternică de-a mă întoarce înapoi, de-a juca din nou jocul ăla, jocul de-a fi frumoasă. Acum tot viitorul meu e acolo afară și mă așteaptă. Adevărul e că a fi urâtă nu-i așa palpitant cum ai crede, dar poate fi o oportunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă așteaptă. Adevărul e că a fi urâtă nu-i așa palpitant cum ai crede, dar poate fi o oportunitate pentru ceva mai bun decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Adevărul e că-mi pare rău. Capitolul 32 Sari înapoi la sala de urgențe de la La Paloma. Morfina administrată intravenos. Minusculele foarfece chirurgicale taie taiorul lui Brandy. Penisul nefericit al fratelui meu e acolo, albastru și rece, în văzul tuturor. Pozele poliției, și sora Katherine strigând: — Faceți pozele! Faceți pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
par grași. Familii care doar par fericite. Dă-mi eliberare. De ceea ce doar pare a fi generozitate. Ceea ce doar pare a fi iubire. Flash. Nu mai vreau să fiu eu. Vreau să fiu fericită, și o vreau pe Brandy Alexander înapoi. Iată prima mea fundătură adevărată din viață. Nu am unde altundeva să merg, nu așa cum sunt acum, persoana care sunt. Iată primul meu început adevărat. În vreme ce Shane doarme, surorile Rhea i se adună în jur, decorându-l cu mici cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cât măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cine o fi de data aceasta? Se rușina pentru această întrebare. Simplul fapt că stătea ascuns în spatele unui palmier, spionând o pereche care era liberă să facă ce dorește, reprezenta un lucru respingător, care merită cele mai aspre mustrări. Porni înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse pe creasta Punta Rofau, noaptea deja se lașase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt ușor, țâșni înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă idee că acea fiara ar putea să se ridice din nou în picioare îi îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Se auzi un cutremurător trosnet de oase, iar uriașul scoase un nou urlet sfâșietor, apoi căzu iarăși în inconștiență. Tapú Tetuanúi era absolut convins că de-acum nu-l mai poate urmări, așa că aruncă ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin fundul râpei, luminându-l cu noi torțe, pe care și le făcea pe masura ce se consumau cele vechi. Odată ajuns pe nisipul plajei, credea că-și recăpătase stăpânirea de sine, însă când, de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu naturalețe, dar nu pot accepta, pentru că eu nu sunt decât un om al mării, care nu cunoaște problemele de pe uscat. Misiunea mea va fi să-i caut și să-i pedepsesc pe criminali și s-o aduc pe prințesa înapoi, însă, până la întoarcerea ei, puterea trebuie s-o deții tu, care ești cel mai înțelept dintre înțelepți. Eu sunt prea bătrân. — Înțelepciunea cere timp, iar tu ai avut mai mult timp decât oricare dintre noi pentru a o capătă. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi, pentru a-și menține poziția în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici prietenii săi nu închiseseră ochii de mai bine de treizeci de ore, dar, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o aruncară pe față, iar oribilul barbar mișcă din cap, deschise ochii, se uită în jur și își arată încă o dată dinții ascuțiți și gălbui, cu un mârâit care nu pe puțini îi făcu să se dea cu un pas înapoi, temându-se de o mușcătură. — Cine ești? întreba Hiro Tavaeárii. De unde vii? În acel moment se petrecu lucrul cel mai impresionant la care Tapú Tetuanúi asistase vreodată: ca si cum ar fi înțeles întrebarea, bestia își scoase limba mai bine de jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tot ce avea legătură cu tehnicile de navigație. Probabil că s-au lăsat purtați de marele curent care se îndreaptă spre est, iar apoi au vâslit către sud. Astfel au ajuns în bătaia acestui Mara’amú, care acum îi conduce înapoi spre casă, iar în drumul lor jefuiesc toate insulele pe care le-ntâlnesc. Părea că se convinge, puțin câte puțin, de propria lui teorie. Nu atacă la duș, încheie. Atacă la întoarcere. Dar o asemenea călătorie trebuie să dureze luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebuia uitat faptul că el se întorsese din sud, ajutat de credincioasele alizee, pe când acum, daca permiteau că acestea să-i împingă spre nord-vest, dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, nu mai există nici un vânt care să-i aducă înapoi acasă. „Chiar și-n acest caz, vom încerca“, spusese Miti Matái și, când această frază ajunse la urechile lui Tapú Tetuanúi, se convinse și mai mult că singurul lucru pe care și-l dorea în această lume era să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insula aceea, spunea el. Și s-ar putea să recuperăm sau nu ce-i al nostru, dar ce știu sigur este că drumul de întoarcere va cere mult efort și numai o navă rapidă și manevrabila ne va putea aduce înapoi acasă. Tapú Tetuanúi, care nu renunțase la hotărârea de a lua parte la expediție, se prezenta la casa fostului său maestru, venerabilul Hiro Tavaeárii, să îi ceară sprijinul, insă bătrânul îi arată că, în situația dată, el era ultima persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu teamă, întreba: Tata zice că și tu esti Arioi. Și încă unul important. Sunt, într-adevăr, recunoscu bătrânul cu sila. M-am afiliat când eram foarte tânăr și, când am inteles cu adevarat ce-nseamnă, nu mai puteam da înapoi. M-ar fi costat viața. — Acesta este motivul pentru care nu ai nici un băiat? Celălalt ofta adânc, cu tristețe și resemnare: M-au obligat să-i omor unul câte unul, pe masura ce se nășteau, pe motiv că un adevărat Arioi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există. Acum nu mai există decât marea și misiunea pe care trebuie s-o îndeplinim. Era primul lui ordin în calitate de căpitan al Mararei și înțeleseră cu toții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele nu va mai rămâne decât o amintire vagă în memorie, care este singura parte a omului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]