2,857 matches
-
ianuarie 1928: "Mă gîndesc la ceea ce inima mea trebuie să aștepte de la sufletele românești. Impregnate de tradițiile române și capabile să interpreteze aspirațiile orientale, vecine cu grecii și slavii, în aceste condiții nu pot ele oare, printr-o activă fidelitate închinată grației, să coopereze cu putere la acțiunea decisivă care va uni din nou împreună Orientul cu scaunul Sfîntului Petru?" în ciuda acestor speranțe sau a acestor proiecte occidentale în privința spațiului românesc, semnarea unui concordat, care îi privește direct pe cei 1
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fără a prelua patosul cu care Nietzsche susținea superioritatea vieții umane față de lucrurile "moarte". În final, Case își descrie, plin de dispreț, trupul său ca pe "o bucată de carne" și nu există, în tot romanul, nici un cuvînt de laudă închinat trupului sau naturii. Scena cyberpunkului pare astfel să fie un mediu postholocaust în care natura a pierit: animalele sînt rare și unele specii, cum ar fi caii, au dispărut cu totul. "Natura umană" reprezintă pentru Gibson doar amintiri și sentimente
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și-au asumat misiunea de a propaga ideile lui Freud, de a le menține la fel de pure ca pe o credință, printr-un frecvent comentariu al textelor Magistrului. Comentariul consacră o tradiție și întreține o legendă. El unește slujitorii unui cult închinat unui mîntuitor al omenirii, dar numai după ce au trecut în mod obligatoriu prin toate fazele inițierii. Astfel, adevărul devine o credință, pentru a se preschimba mai apoi în ritual. Evident, un ritual cu atît mai sever cu cît venerația pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai ivi încă un om de felul aceluia. Nici un Freud nu îi va urma lui Freud, așa cum lui Marx nu îi va succede nici un Marx, iar lui Christos, nici un alt Christos; vor exista doar discipoli și adepți. Acest cult fantastic închinat omului nu împiedică unele scrieri să ocupe un loc aparte în cadrul operei. Ele sînt deopotrivă condamnate atît de adversarii, cît și de partizanii lui Freud. Sînt cele referitoare la originea religiei, la instituțiile sociale, la autoritatea politică și, în general
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca o eventualitate atît de neliniștitoare încît, chiar cînd o parte a tainei este cunoscută, aceasta este în continuare ignorată. Acest lucru a putut fi verificat în epoca noastră în modul în care au tratat partidele comuniste dezvăluirile privind cultul închinat lui Stalin. Cu toate că Hrușciov a înfruntat interdicția, el s-a mărginit la lărgirea cercului celor care cunoșteau secretul. Nimic nu a ieșit în afara acestuia pentru masa partidului și a poporului sovietic. "Ar trebui să examinăm problema cultului personalității, declara el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a găsi cuvinte colorate, și mai puțin capacitatea de a construi un univers liric unitar și coerent. Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc) (1972) surprinde prin maniera total diferită de aceea a cărților anterioare. Este o culegere de versuri închinate patriei, frumuseților pământului natal, în care entuziasmul zgomotos este exprimat direct, nu metaforic sau perifrastic. Ca și Imnuri (1974) - 38 de poezii dedicate țării și eroilor neamului -, volumul ar fi fost mai potrivit începuturilor lirice ale lui D. În schimb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor rusești la 1854) sau inspirate de întâmplări din viața personală. Un poet român celebrează activitatea artistică și politică a lui V. Alecsandri, iar Stelei Dunării este o odă închinată celei mai însemnate gazete unioniste. Ardoarea politică împovărează însă inspirația. Ziaristă și polemistă de talent, una dintre inițiatoarele mișcării feministe autohtone, militantă unionistă, C. avea vocația deschizătorilor de drum. Soarta i-a fost însă potrivnică. SCRIERI: Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
și fructificată, mai departe, de interpreți precum Ricky Martin, Shakira, Cristina Aguilar și Jennifer Lopez. Aceasta din urmă, ne reamintesc González și Willis-Rivera, a dat imagine Selenei, într-o manieră "în mod special simbolică"61, grație rolului său în filmul închinat artistei de regizorul Gregory Nava, în anul 1997, la numai doi ani de la moartea Selenei. Cei doi critici constată, ca noi toți care am vizionat pelicula, "asemănarea izbitoare"62 dintre cele două artiste, asemănare în privința căreia Lopez însăși mărturisește, remarcând
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
această perioadă este îndeaproape cercetată de doctorandă. A doua parte a lucrării se evidențiază prin atenția acordată fixării principiilor estetice ale poetei, cuprinzând, totodată, evoluția Anei Blandiana de la primul său volum și până la "surprinderea miraculosului univers al copilăriei din versurile închinate copiilor, de la ceea ce Nicolae Manolescu, prefațatorul volumului de debut numea jubilația intensă a descoperirii lumii și până la pamfletul politic travestit în poezie pentru copii și sub înfățișarea parodică a dictatorului sub masca Motanului Arpagic din poemul O vedetă de pe strada
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
subiectivității"72 "luminează poate cea mai semnificativă situare a omului în lume, devenind, în ultimă instanță, terenul unor relații decisive asupra condiției umane"73, resuscitând mediul diafan eminescian, Ana Blandiana rezervă o parte din spațiul acestui volum pentru adevărate ode închinate purității primare, într-un limbaj postromantic: "Din apă, ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave./ Adolescenți frumoși sau doar femei./ Dulce confuze, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă./ Apa era fără sfârșit rotundă,/ Luna turna
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
păcat,/ eu fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea este cântată eminescian: "Aș vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că am murit de mult/ și eu eram Lenore și stam în ceruri/ și dintre morții ce slujeau pe ea/ ca pe regina lor și dintre îngeri/ Îl auzeam pe rege cum plângea." "Inima reginei" cuprinde poeme ce reiau ciclul închinat lui Ieronim, portret transfigurat de lumină; așa cum a cerut reînvierea lui Ieronim, va oficia și reînsuflețirea reginei: "Astfel una câte una porți din mine s-au pierdut/ și începe să le adune înviatul trup de moartă." Nu numai sufletul se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Decât să viețuiesc înmormântat/ în acest veac ucis de cimitire/ Paharul bucuriei l-am sorbit/ Beție sfântă pururi Slavă ție/ Eu nu mai sunt decât un Imn divin" ("Lumină necreată în Pustie"). Imnul năzuinței spre cer e contrapunctat de cântarea închinată vieții simple, împărtășită din roadele pământului: "Nu-i nici filozofie multă de folos/ Nici sihăstrie multă nu-i folositoare/ Să te lași dus e bine să fii duh/ Acolo unde-i zvon de sărbătoare/ Bun este-acolo un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trupul și sângele său, dar afurisind pe Iuda cel trădător. Personajele, deși fantastice, se integrează în lumea reală cu boieri și țărani. Există o artă a portretului, a descrierii cu minuțiozitate,astfel că alegoriile devin structuri exemplare, de fapt imnuri închinate lui Bachus: "E lumea și prea tristă și prea trează/ și totuși undeva alt vis se decantează/ și eu prevăd o și mai crâncenă beție/ Mărire, ție Doamne, Mărire ție". Ion Gheorghe înscrie o experiență interesantă în contextul poeziei actuale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aceea în fața căreia, supus și reverențios, poetul încearcă patima teribilă care să o înnobileze: " Scoate pielea de pe mine/ poate vrei o amforă/ poate vrei să bei dulbine/ Doamnă Verde Camforă?..." ("Dulce cupa mea de piele"). Cert este că un volum închinat iubirii, atât de intim cântată, ar fi devenit minor, dacă în el nu s-ar fi îmbinat atât de armonios folclorul și argoul orășenesc și limba savantă, topite parcă în expresia concentrată blagiană, în forma eliptică a lui Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Al doilea cîntec era: Dragi boieri, din lumea nouă, Ziuă buna vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntec bătrînesc. ș.a.m.d. și sfîrșea cu strofa: Ah! gîndiți c-am fost odată, Glasul lumii desfătată, Și-nchinați cîte-un pahar Lui biet Barbu Lăutar." Cînd pronunța Eminescu versul: "Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cîntec bătrînesc", era așa de melancolic și cuprins de atîta emoțiune, încît mai că lăcrăma; iar cînd ajungea la versul: "și-nchinați cîte-un
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Și-nchinați cîte-un pahar Lui biet Barbu Lăutar." Cînd pronunța Eminescu versul: "Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cîntec bătrînesc", era așa de melancolic și cuprins de atîta emoțiune, încît mai că lăcrăma; iar cînd ajungea la versul: "și-nchinați cîte-un pahar lui biet Barbu Lăutar", el își ridica paharul dacă eram la pahare ciocnea cu noi, îl golea dintr-o dată, stînd apoi lung timp, dus pe gînduri. Iar dacă-l cînta cînd nu eram la pahare de vin, el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acum mai bine de patru decenii, a văzut în această poezie un document biografic. Floare-albastră este numele dat de poet iubitei de la Ipotești. Așadar, "Floare este floare lirică fără nici un Novalis"157. Am arătat deja că încă din primele versuri închinate acestei iubite, ea avea părul blond, ochii mari, albaștri și rochie albastră, iar cînd amîndoi se plimbau pe cîmp, poetul îi punea pe cap cunună de flori albastre. Aceasta a fost și a rămas, pentru poet, Floare-albastră, o floare între
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este trist în lume!" A doua însemnare marginală privește partea de încheiere a articolului sus menționat, scris tot de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Se spune acolo că poezia Floare-albastră "constituie un fel de premiză la marea problematică a Luceafărului și a Scrisorilor, închinate dragostei"; că "femeia singură s-a sustras sau s-a arătat nedemnă de marea cinste conferită ei, de către geniul îndră gostit" și, ca urmare, "floarea vestejită din părul bălai al iubitei, reprezintă fosta Floare albastră"; "Crăiasa din povești, zîna, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tânăr, intuiește aspirațile îndrăgostitului mai bătrân și îi dă posibilitatea să-și împlinească geniul, și sentimentul că cel mai mare geniu al îndrăgostitului rezidă în identificarea iubitului său adevărat 58. Pentru mulți cititori cel de-al patrulea capitol, Saeculum Aureum, închinat lui Antinous, este cel mai uluitor. Este versiunea lui Yourcenar a poemului Don Juan de Byron, în special a cântului al doilea în care naufragiatul și zdrențărosul Don Juan este aruncat pe țărmul unei plaje pustii grecești fiind descoperit de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
rangul de "nemuritoare", prima femeie ce avea să fie nominalizată în rândurile sale. Ideile lui Yourcenar continuau să circule. În 1977 a publicat un eseu despre visul mistic al lui Dürer (Traumgesicht, 1525), un eseu ce le însoțea pe cele închinate celorlalți predecesori, El Greco și Rembrandt. Încă rescria în maniera în care o făcea cu 50 de ani în urmă, în vremea tinereții. Eseul ei a declanșat scrisori și o dezbatere; i-a urmat un alt eseu referitor la influența lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite), dar și prin aluziile religioase savante: undeva e invocat chiar sfârșitul Sfântului Maxim Mărturisitorul, altundeva Hipolit îi adresează Fedrei un imn liturgic ca cel închinat Fecioarei ("fericită ești tu între femei,/ fericită în toate.// Trupul tău care nu a cunoscut moartea/ e gata."), iar Scrierea însăși apare, ca la abatele Brémond, strâns unit cu rugăciunea, cu extaza religioasă: "Iubirea ei:/ această magmă apatică/ în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum profeții, vocile elementarului, în care se relevă alteritatea radicală. Doar grație acesteia "înălțase-va Turnul Cuvintelor", ne avertizează cu solemnitate autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de frecvent, de altfel, pe tot parcursul volumului, se dovedește în fapt un dialog cu alteritatea radicală, singura care dă substanță autentică trăirii poetice, convertind-o în epifanie. Și în Alergarea copacului roșu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca dovadă suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra și Elleny, adunate într-o antologie intitulată Cele mai frumoase poezii de dragoste (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008), este contaminată de misterul necesar ceremonialurilor inițiatice, se desfășoară într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
J. Verne, p. 187 (20) Din fericire, descoperiră în bibliotecă Arhitectul grădinilor de Boitard. Acesta spune că există nenumărate feluri de grădini. Există, mai întîi, genul melancolic și romantic, caracterizat prin flori de nu-mă-uita, ruine, morminte, precum și printr-o "iconiță închinată Sfintei Fecioare, ce arată locul unde un nobil prinț a căzut de sabia unui ucigaș". Genul înspăimîntător poate fi realizat cu ajutorul unor stînci suspendate, al unor copaci doborîți la pămînt sau cu crengile rupte, al unor colibe în flăcări. G.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]