2,712 matches
-
cele Nouă variațiuni..., în Arlechini la marginea câmpului (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), viziunea poetului pare că se obiectivează: el privește și se privește oarecum din afară, cu detașare, poemele au un echilibru clasicist, o tentă sentențioasă; „peisajele” sunt încremenite, Daniel (ipostază a poetului tânăr, în Nouă variațiuni...) rămâne undeva la marginea câmpului, nu coboară în „centru”, în sinele-fântână. Arlechinii sunt umbre, spectacolul trecerii lor e de un tragism și grotesc reținut. În Poemul lunii, onirismul, una din constantele acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
reconstituire istorică, cu caracter documentar, nu poate fi clasificat, întrucât sunt introduse episoade scenarizate pe versurile lui Vasile Alecsandri : „Plecat-am nouă din Vaslui...”, „Prin foc, prin fum...”, „Pe drumul de costișă...”. Cu atât mai puțin film artistic. Camera este încremenită în fiecare cadru, planurile nu alternează deloc, cadrajul este de multe ori debalansat, șui, nu există nici măcar rudimente de montaj, mișcările de trupe sunt când meschine, când haotice, pe unghiuri de deplasare aberante, cu muribunzi care se tolă nesc mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un singur cuvânt/ Refuzăm la ciocoi să robim”. Stoian râde mânzește : „Ăsta-i cântec de nuntă ! ? Ce- i aici, recepție la palat ! ? Pune o placă la patefonu’ ăla !”. În clipa în care se duce să- și recupereze paharul de coniac, încremenește privind în gol. „Când apari, seńorita, în parc pe- nserat/ Curg în juru-ți petale de crin./ Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat/ Și ai trupul de șarpe felin...” Zaraza, celebra melodie interbelică, îl tulbură profund. O invită
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
autorului o coerență obișnuită mai curând în cazul unor construcții romanești. Unitare prin atmosfera crepusculară pe care o evocă, textele parabolice din volumul Luna și tramvaiul 5 (1994) pot fi citite ca o utopie negativă. Drumul personajelor spre un Enad încremenit într-un Ev Mediu decorativ este presărat de avertismente ce prefigurează sfârșitul unei civilizații, încheierea unui ciclu al istoriei. O atmosferă ireală, neliniștitoare, un univers în care timpul se dilată ori este de-a dreptul abolit conservă cel mult o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
numai din punct de vedere tematic o referință rezonabilă: „Aici, ploaia e un drum/ Tunel/ De obraji șiroitori/ Spinări murdare/ Ies aburi din cai.../ Și mă gândesc la orașe,/ Mi le-nchipui sub apă,/ Eterne, scufundate,/ Femei cu dinți albaștri/ Încremenite-n seară”. Altfel, puncțiile succesive în corpul imaginilor pe care poemele le capturează ca într-un insectar nu reușesc pe de-a-ntregul să disimuleze impresia că eul poetului se simte mai confortabil în apropierea tăcerii decât în aceea a cuvintelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
-i foc. Și tot el, în 4 decembrie 1987, tot la 05:40 dimineața, a incendiat cu mai puțină eficacitate reală, dar poate cu și mai multă eficacitate simbolică statuia lui Lenin din Piața Scânteii. În 1968, când URSS era încremenită în stagnarea brejneviană, toți românii sau aproape erau antisovietici. Zece ani mai târziu însă, când era vorba de Gorbaciov și de perestroika (ferestruica, cum era ea alintată, ușor ironic, în românește), chiar dacă nu aveam îndeobște nicio brumă de încredere în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a da greș, de a nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 187). Dacă umorul apropie, ironia îndepărtează; ea face dovada "unei stări de spirit aspre și a unor stări sufletești negative" (ibidem); f. ranchiuna: este acea stare sufletească bazată pe dorința de represalii și de pedepsire. Ranchiunosul a hotărât să încremenească în memorie, blocând "cicatrizarea naturală a rănilor suferite în amorul propriu prin uitare sau prin distanțare" (ibidem). În măsura în care trece timpul, ranchiunosul colecționează detaliile care confirmă latura sa întunecată. Pentru evitarea furiei/mâniei, Fr. Lelord și Ch. André (2003) recomandă (pp.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tensionată, gândurile îi aleargă neîncetat la relația compromisă și la cei care i-au destabilizat-o, indiferent de locul unde se află sau de acitvitatea la care ia parte. În această stare emoțională, orizontul persoanei geloase se îngustează foarte mult, încremenește. De regulă, gelozia nu se prea împacă cu viziunea largă, clară, detașată, lucidă, flexibilă. Ușa scrie cercetătoarea germană rămâne larg deschisă pentru un noian eterogen de fantasme proiective, așa încât de multe ori se creează impresia că gelosul se ocupă mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
etc.). Ea "ne poartă către gaura neagră a eșecului, a inutilității, a slăbiciunii. Ne simțim inerți. Totul este inutil și gol. Ne simțim înfrânți și dorim să renunțăm la tot. Timpul și țelurile scriu Holmes și Holmes se opresc în loc, încremenesc" (2001, p. 66). Nefericirea ne copleșește. "Ne simțim rupți de lume, nedemni de iubire și incapabili de iubire", subliniază autorii (p. 67). Aflați în momente de depresie, suntem deprimați, abătuți, descurajați, într-o stare de apatie. Într-o atare stare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este de exemplu În Săgetător, semn guvernat de Jupiter, spunem că stăpânul casei respective este Jupiter. I TRANZITELE În prezent, tranzitele constituie cea mai răspândită metodă de lucru din astrologia previzională. În momentul venirii noastre pe lume, redactarea temei astrale „Încremenește” cerul de naștere, reducându-l la un fel de instantaneu, exact ca atunci când fotografiezi un subiect În mișcare. Dar, cu toate că e vorba de un moment deosebit de important, planetele nu se opresc din mersul lor. Ele continuă să se rotească În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
un plan și cei care redactează materialul după un plan scris. În oricare din cele două situații, ambele categorii se confruntă cu sindromul primului material scris. Acest sindrom poate fi recunoscut prin unul sau mai multe simptomuri: palme umezi, poziție încremenită în fața foii de hârtie, cererea amânării datei de prezentare a documentului, ascuțirea creioanelor deja ascuțite, grimase etc. Cel mai bun sfat pentru trecerea peste sindromul primului material scris este de a mai consulta odată această parte a cărții și apoi
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Sfidării retoricii, un discurs în sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire". Ca la mai toți poeții din prima jumătate a secolului al XIX-lea, realitatea, paradigma literaturii opacizează realitatea propriu-zisă, o filtrează și o încremenește în modele preexistente, cum constată, punctual, profesorul Universității bucureștene: "1. Heliade nu se fixează într-un spațiu și n-are o simpatie specială pentru o zonă a realității și 2. Elementele materiale intră în poem după ce au trecut, întîi, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ai folosirii luminii colorate au fost bizantinii cu celebrele lor vitralii, care, în lumina solară, străluceau în nuanțe coloristice feerice. Izvoare istorice povestesc că atunci când turcii au năvălit în Constantinopol și au vrut să jefuiască bazilica Sfânta Sofia au rămas încremeniți în fața splendorii jocului de lumini colorate creat de vitralii în biserică. Omul se află permanent în câmpul unor influențe cromatice, acestea afectându-i modul de viață, întrucât culoarea are o influență extraordinară nu numai în ceea ce privește performanțele cantitative și calitative ale
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
ușurinței cu care poate fi deconstruită, ea se sustrage analizei. Pentru că intimitatea e evanescentă prin definiție, delicată prin autoproclamare și ubicuă prin indeterminarea structurii. Ființa care coboară În spațiul intimului este - lucru de domeniul evidenței - o ființă a transcendenței. Ea Încremenește la limita dintre două lumi, În egală măsură concurente (prin căutarea acelorași sensuri) și paralele (prin mijloacele deosebite de a-și atinge scopurile). A scrie semnifică, În această perspectivă, a invoca spontaneitatea gândului, dar și a nega dreptul la existență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (h) "Poate că Sfânta Vineri a avut dreptate. Poate să fie!... Destul când Petru privi la ea așa cum dormea în leagăn, el stete cu sufletul amorțit și nu sufla mai mult în fluierașul cel vrăjit... Era încremenit de minunat ce se minuna... Ba! frumoasă era,... frumoasă!... Mai frumoasă decât chiar cum ți-ar părea că ar fi să fie Zâna Zorilor... Mai mult nu vreau să zic!..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (i) "Să nu mă lași! Trebuie
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în Franța, când spunem azi antropologie "pur și simplu", să înțelegem disciplina care are de-a face cu diversitatea contemporană a culturilor umaniste. Această accepțiune prezintă avantajul unei mai mari obiectivități, îndepărtând ideea unui domeniu închis, constituit de societățile primitive, încremenite într-o istorie staționară, fără un alt destin decât de a se reproduce identic sau de a muri. Să remarcăm totuși că abandonarea punctului de vedere etnocentric, care consta în clasificarea raselor, apoi a etniilor sau a societăților după criterii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
provinciei: Junimea Moldovei de Nord sau Moldova de Sus. Dintr-o altă perspectivă, întreaga Moldovă apare ca periferie prin raportare la capitala țării, cu centru cultural regional de referință la Iași. De aceea, nordul Moldovei cu aura sa de tărâm încremenit în liniște se prezintă mai degrabă ca o "provincie în provincie", o (semi) regiune unitară cu un localism cultural ce merită totuși explorat. De fapt, ceea ce s-a publicat despre această zonă vizează în principal localul, și nu regiunea în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
crea o legătură între decizii și efectele lor în întreaga lume. Orice eveniment influența balanța centrală, dar nu era în mod necesar subordonat ei. Politica fusese globalizată. Flexibilitatea diplomatică era acum subminată de dezvoltările interne și internaționale. Diplomația internațională era încremenită într-o ordine nucleară bipolară. În acest sistem, politica era concepută cu ușurință în termeni de sumă zero, unde cîștigurile uneia dintre părți însemnau automat pierderi de cealaltă parte. Kissinger a observat în anii '60 o creștere a multipolarității politice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de sticlă, gâtul strâmb, dar aduceau în uliți baliga din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa. Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga: "Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine de te-oi lua vreodată-n deșert, Ierusalime!" Poetul a refăcut chiar, cu mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
attonitas ibat oborta genas 391. Cu aceste puține rânduri poetul ne-a prezentat întâlnirea dramatică dintre el și Maximus. Cel din urmă nu realizează încă gravitatea dizgrației lui Ovidiu; Ovidiu, printre lacrimile de durere care-i șiroiesc din ochi, e încremenit de teamă (pavidas dante timore notas), de o teamă de neexplicat în fața celui mai bun prieten și a unei rude ca Paulus. Să fie oare, cu-adevărat, încă vie teama amintirii durității măsurii imperiale? Aceasta pare a fi însă o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faptele să formeze o scenă frumoasă. Și faptele sînt alese totdeauna cu grija de a participa la ceea ce am putea numi figura spectaculosului așezat: fantastic ordonat, scenografie amplă, coerentă, concentrare de obiecte mărețe etc. Tendința lui Alecsandri este de a Încremeni Într-un tablou asemenea sublimități. Natura este, În orice caz, valorificată prin capacitatea ei de a produce peisaje grandioase (un grandios, repet, măsurat, un sublim care să nu pericliteze statutul obiectului!). În Mandarinul ochiul se plimbă, fermecat, de la podoabele costumului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pierzîndu-și amorul, nu-și află fericirea decît În chinurile morții: „Și o am o fericire A muri În chinuire.” Un autor care semnează C.G., inclus În Spitalul Amorului, devine afazic, paralizează la vederea femeii iubite: „CÎnd sînt lîngă tine eu Încremenesc Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
III. C. Agricultura. Țarina orașului - o „relicvă” a economiei de tip feudal Din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, arealul climateric și geografic al județului Bacău a oferit locuitorilor condiții prielnice pentru creșterea animalelor și efectuarea muncilor agricole. Încremenită de milenii în acest ritm tradițional de viață, marea majoritate a locuitorilor județului au resimțit acut penetrația economiei de tip capitalist, începând, în special, cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Practicate, în general, cu mijloace rudimentare și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]