4,849 matches
-
mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scobea pământul era de nebăgat În seamă față de bacșișul plătit membrilor Consiliului de atunci - să nu confundați cu cel de acum, care e format, În mare parte, din oameni gospodari și nesemnificativ din opoziție, care Încearcă și ea, acolo, să Încurce lucrurile, așa cum se cuvine În democrație și cum ați Învățat voi la orele de cultură civică. Tatapopii făcea, din pământul mai prost, calupi de paiantă pe care Îi usca la soare și-i vindea oamenilor ce nu-și Îngăduiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tatapopii avusese grijă să ungă pe cine trebuia și a scăpat cu fața curată. Spre vremurile de azi, Însă, puterea l-a părăsit. Nevasta cu acte a murit și de-atunci Tatapopii parcă și-a pierdut graiul. A Început să Încurce locul, familia fiului se Împiedica de el prin curte. L-au trimis departe de sat, Într-o baracă de lemn, lângă o padină dintre dealuri, unde se strânge apa de la ploi și nu crește grâul. Stă acolo cu a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se să Împace trei inși cu două biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile o luară câteva clipe către cer, apoi pleoscăiră iar În apă. „Tu stai pe mal, că Încurci locu’! Nu prindem nici mormoloci cu tine În apă. Stai acolo și, când ne apropiem, să ne ajuți să săltăm. Măcar atâta să faci și tu!” „Lasă-l, mă, În pace! Ce-ai cu el? N-a făcut nimica!” mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima lui cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu acte În regulă. Așa se face că nu-i trimisese bani, ca să nu cumva să ajungă prea devreme acasă și să strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o scrisoare pentru Lailă, iar lui i s-a Întâmplat taman altminterea?”. „Nu e mare brânză”, face factorul, „au fost Împreună la poștă ăi de vi le-au trimis și, când au cumpărat plicurile și le-au scris, le-au Încurcat Între ele.” „Bre, n-are cum, că băiatu’ lu’ Lailă face armata la malul mării, iar frate-meu s-a făcut miner la mama dracului, unde se atârnă harta În cui. Ăștia o mie de kilometri au Între ei. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frate-meu s-a făcut miner la mama dracului, unde se atârnă harta În cui. Ăștia o mie de kilometri au Între ei. Unde și cum să se fi Întâlnit - că nici nu se cunosc unul pe altul - ca să-și Încurce sărăciile de plicuri?” „E-he”, păruse că se dumirește tatăl lui Mișu, „atunci e treabă mai Încurcată, domnule, și noi nu prea avem voie să vorbim. Dar eu Îți spun matale că te cunosc și vreau să nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la Securitate ca să vadă ce făcea și cum acționa vigilentul Împotriva elementelor dușmănoase, i-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aștepta ca ăia să se sperie de negreala și disprețul din ochii lui neîndurători. L-au așezat părinții lui Hristu la masă, l-au omenit cu vin, pâine caldă, nuci prăjite și brânză. Nu s-a atins de nimic. Era Încurcat, căci nu știa cum să Înceapă și gazdele Îi tăiaseră din prima avântul când Îl Întrebaseră cum răsărise porumbul În satul cu liceul agricol și dacă popa cutărică mai slujea ori lăsase În loc pe altul tânăr. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scroafe: „Băi fraților, cred că ori Tușa s-a scrântit și vorbește gura fără ea, ori Colonelul a mințit-o În somn și ea s-a luat după el”. „Ba eu cred că un prost de dă În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu. „Prost am fost când m-am Încurcat cu unu’ ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără ea, ori Colonelul a mințit-o În somn și ea s-a luat după el”. „Ba eu cred că un prost de dă În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu. „Prost am fost când m-am Încurcat cu unu’ ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu-i așa, Ectorașe?” „Mâine am treabă”, mormăi fiul Directorului. „Da, sigur, să Împletești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se răzgândi și se Întoarse: „Băi, Canafase, tu chiar nu vrei să-ți dau drumu’?”. Bătrânul armăsar oftă și-și pironi privirea către cer, ca și cum ar fi vrut să spună: „Uitați-vă, oameni buni, cu ce sărman de minte mă Încurc eu! Ce Întrebări tâmpite poate să-mi pună!”. Răspunse cu voce tare: „Cum să nu vreau, bineînțeles că vreau, hai mai repede și dezleagă-mă, că vin acuma ăștia să mă hăcuiască. Ce-ai păzit până acuma? Ce-ai așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos pentru spinarea ruptă! Nu puteam eu să stau liniștit, să-mi văd de moartea mea și să nu mă Încurc cu tine? Am glumit, domnule, ce te uiți așa? De-acuma eu o să cam o iau către pădure, după care o să văd... Tu ce faci?” „Plec mâine la Război”, zise Enin, ferindu-se din răsputeri să nu pară fălos, „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viață și bătăuș necruțător al ciracilor ce nu se străduiau Îndeajuns; „Domnule”, a făcut, Într-un timp, oratoric, omul de cultură, „În această viață suntem cu toții, până la unul, niște veșnici suplinitori!”; Coana Marița, telefonista care cam trăgea la măsea și Încurca fișele de zor (dacă Îi cereai legătura cu postul de Miliție, te pomeneai că-ți răspunde tehnicianul de la ferma de porci), ieșise la pensie, iar vorba ce avea să rămână În urma ei era: „Dar-ar o bombă În centrala asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crucea din vârf, au fost avariate de căderea unui obiect necunoscut, care nu a fost găsit și despre care mulți șopocăiesc pe sub palmele duse la gură c-ar fi fost, de fapt, un Înger zănatic, rătăcit și năuc ce a Încurcat, În zborul său, susul cu josul - așa cum se pare că s-a mai Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care unii zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de obicei la coaserea virginității unei mirese, punându-l astfel Într-o amarnică Încurcătură pe ginerică În noaptea nunții, când acesta nu a izbutit - poate și din pricina emoției și a băuturii - să rupă fecioria improvizată a soaței și s-a Încurcat În hățișul prea grosului catgut, rezolvând, până la urmă, problema manual, după ce i-a aplicat miresei două palme sănătoase În chip de anestezie; războiul de țesut la care au lucrat zeci de generații de femei din neamul Comanilor s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu Într-un borcan În care zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui Ectoraș Îi plăcea să se așeze la masa aflată pe locul unde, nu cu multă vreme În urmă, se găsise scaunul coanei Marița, telefonista care Încurca Întruna fișele, trăgea la măsea rachiu dintr-o cană pe care era desenată o vacă și Îndura Înjurăturile lui Ectoraș, fără să se lămurească niciodată că ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi cutia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă, așezat la masa pe locul căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de zor și le blestema. Fiul Directorului Îi asculta poveștile meșteșugite și se lăsa dus de spiralele lor ocolitoare, aruncându-și câteodată privirile pe ferestrele crâșmei și dând cu ochii, de fiecare dată, de clădirea Înaltă a Căminului cultural. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că binefăcătorul său nu mai era viu, se chircea În sine din ce În ce, apoi se topise Încet și dispăruse. „A plecat...” șopti o femeie către celelalte. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună și de pară Cum o simțeam atuncea, când prune ne‐aducea Copiilor, ce ne jucam afară . 231 George Lesnea (n. 25 martie 1902, Iași; d. 6 iulie 1979, Iași ) „George Lesnea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
60 - ia ieșiți din scena mea Doar eu tre’ să stau pe ea! 70 - ce zici tinere micuț? Dispari și-am să te cruț! 80 -nu te pripi vecine, Văd c-ai cam uitat de mine! 90 - degeaba voi vă încurcați Scena să v-o disputați! 100 -eu stăpân sunt peste voi Căci în spate am zero, doi. Fiecare-n scena sa Importanță va avea. Nu-ncercați locuri rotate Căci aceasta nu se poate! Iar acum, dragi copii, Vom ajunge și
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
înainte, încercând să-i schimbe gândul: — Tată, nu crezi că nu e bine? Katsuyori se întoarse spre fiul său, mai puțin nemulțumire și mai mult cu îngrijorare agitată: — De ce? Păi, dacă vin femeile aici, nu vor face decât să ne încurce. Iar dacă bărbații le văd plângând, până și cei mai viteji samurai se descurajează. Taro era încă doar un băiețandru, dar ținea să-și spună părerea. În continuare, le aminti că provincia Kai fusese țara lor strămoșească încă de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]