2,964 matches
-
carierei, ciclismul descoperă un soare nou - Merckx. Ca în cazul marilor tineri scriitori, critica îi caută maeștrii și reperele: orgoliu monstruos la nivelul lui Coppi, Van Looy și Anquetil, voință comparabilă cu cea a lui Coppi, vervă demnă de Bobet, îndrăzneală tip Kubler, spirit de sinteză anquetilist. Suntem în plină cronică de artă. Ce n-are Merckx - „lipsurile”, cum s-ar spune. Iată: într-o seară, după o etapă în Paris-Nisa, Eddy cere la restaurant un ceai cu lămâie. După un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lăsăm măcar hârtia și Apa cea Mare - altfel, ne aude posteritatea (sau trecutul) și ne facem de râs: ce se întâmpla în ’69 - se va întreba ea, indignată cum o știm - dacă se cerea fiecărei nebunii bază științifică și fiecărei îndrăzneli, fundament istoric? Directorul comercial al unei fabrici de gulere, Michael Booty, dovedește calitatea excepțională a produsului (rezistență la eforturi până la 4.500 livre) folosind - pe propria persoană - ghilotina de la muzeul Tussaud din Londra. Comandantul fanfarei republicane franceze, François-Julien Brun, se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
1978) BĂRBUȚĂ Margareta „Se simte nevoia depășirii fazei actuale, în care corectitudinea pare să fi devenit, pentru unii, supremul ideal. Claritatea ideologică, fermitatea și spiritul militant partinic nu pot fi confundate cu atitudinea neutră, de expectativă, nici cu idealismul incolor. Îndrăzneala creatoare, dublată de responsabilitatea față de comandamentele social-politice ale actualului moment istoric, constituie o condiție esențială a progresului în orice domeniu și cu atât mai mult în arta teatrală.“ (Contemporanul, 6 iulie 1973) „Responsabilitatea criticului de artă - în speță, a criticului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
deschidere, adică de iradiere, de la individ către colectivitate.“ (Convorbiri literare, 30 ianuarie 1972) „Excepțional arhitect de istorie contemporană, exemplar prin dinamism și clarviziune, bărbatul din fruntea partidului și republicii este o personalitate reprezentativă pentru ritmul, pentru anvergura construcțiilor socialismului, pentru îndrăzneala proiectelor care devin fapte. Nu există domeniu al istoriei, care să nu poarte semnele gândirii creatoare și să nu fi fost impulsionat de acest eminent ctitor de Țară.“ (Convorbiri literare, ianuarie 1978) „În România, prin accentul pus de noua majorare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
indicii statistici ai simplei creșteri economice - este firesc și obligatoriu pentru lupta creatorilor din câmpul artei: arta fiind, prin definiție - e specificul ei - un domeniu al calității. Și cum am putea uita altminteri tot ce datorează arta, ca impuls și îndrăzneală, mișcării eliberatoare a revoluției.“ (Scînteia, 7 noiembrie 1971) HERIVAN Mircea „Atunci când Eugen Ionescu își permite să pună la îndoială sinceritatea, devotamentul real față de o idee, de o țară și de un popor, a tuturor acestor intelectuali de excepție sau să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
autentic au rămas neîndoielnic aceleași, pentru că descifrarea și exprimarea adevărului, sesizarea proceselor noi ale vieții, combaterea actelor și ideilor potrivnice socialismului, accesul la conștiința cititorului și modalitatea de a-l influența în direcția constructivă cer și talent, și intelingență, și îndrăzneală, adică totul. Or, totul e mult. Viabilitatea și forța reală ale presei își au rădăcina, conform învățăturii partidului, în legătura cu masele și cititorii. Ziaristul comunist simte cu societatea sau nu simte nimic, este exponent al societății, sau nu este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cultură umanistă“, Scînteia, 23 iulie 1984) „România și-a dobândit plenar independența, unitatea și suveranitatea, iar poporul român și-a putut făuri în mod conștient propriul viitor, propria istorie. Este sinteza gândirii pătrunzătoare, dialectice, aplicată cu minuție și cumpănire, cu îndrăzneală revoluționară. Este în același timp relevarea faptei pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu a nutrit-o și dovedit-o în cei peste 50 de ani de luptă consecventă spre înaintarea tuturor țărilor și fericirea întregii omeniri.“ („Ctitor de țară, Creator de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
puternică dezvoltare» și în cincinalul care se va încheia în anul viitor au apărut «noi opere de mare valoare», cu «un rol important în întreaga activitate cultural educativă». O cerință rămâne mereu actuală: literatura «trebuie să promoveze cu mai multă îndrăzneală spiritul revoluționar în noile creații, să reflecte pe larg marile realizări ale poporului român, epopeea constructorilor socialismului, care, într-o perioadă istorică scurtă, au ridicat patria noastră pe culmi înalte de progres și civilizație». Este vorba de cei 40 de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nota V. I.) „Mă uit în jurul meu și mi-e limpede: fără Revoluția Marelui Octombrie, nimic din ce ne înconjoară, măreț, și dându-ne puterea de-a trăi, nimic din tot ce constituie prezentul nostru de forță, de mândrie, de îndrăzneală creatoare și de victorie, n-ar fi fost cu putință. 7 Noiembrie este și la noi acasă, în tot ce avem mai bun, mai sfânt și mai înălțător.“ („Și la noi“, Contemporanul, 6 noiembrie 1959) Zaharia Stancu pur și simplu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
S-a întâmplat și aceia că fiind satul nostru în restanță cu o ferdelă de grâu, executorul a băut prețul unei câble de grâu, după ce mâncase bine și mult». Iobagii din Streza Cârțișoara, foarte aspru tratați de Teleki, au totuși îndrăzneala să spună între multe jafuri și chinuri, și aceasta despre executorii care «nu iau dela gură ulciorul cu vin și mâncare după cerință, precum iarna trecută au fost la noi un sublocotenent cu opt inși, cari de seara până dimineața
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai poartă!) Cu arhitectura lor simplă și sobră, clădirile aceste aveau o înfățișare atrăgătoare și nu lipsită de oarecare distincțiune; mai ales clădirea externatului, a cărei porțiune centrală (în cuprinsul căreia azi se află sala mare a Pinacotecei) înainta cu îndrăzneală în linia străzii, sub acoperișul său în formă de cupolă, rămas până acum așa cum l-am știut întotdeauna. Partea cea mai interesantă și mai originală a grupului îl forma însă Arcul, atât prin propria-i arhitectură, de bună, sănătoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vreo influență asupra-i, fără trecut, deci fără regrete. Durata sa e mai mult așteptare decât activitate, mai mult contemplațiune decât neastâmpăr; privirea sa urmărește mai mult viitorul decât prezentul și ambianța. De aceea, fără a avea încă elanul în îndrăzneala tinereței nici puterea ei de sacrificiu nici tendințele ei imperialiste nici nerăbdarea, intoleranța și uneori scepticizmul acesteia, ferită deci de toate contradicțiile și zigzagurile ei, adolescența se caracterizează totuși prin tot ce tinerețea a avut întotdeauna mai frumos și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Noi îi vom face ramă, oriunde și oricum îl vom găsi. Frumusețea e o lumină și lumina o fericire. Și acum, un prim salut cetitorului necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale oamenilor..." Ierte-ne cetitorul, noi suntem oamenii și epigoni." Recunosc că, pentru cititorul de azi, proclamația aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care nici n-o puteam, închide în mine. O, știam bine că ieșirea aceasta nu însemna nimic; că în starea de spirit, în mediul în care mă aflam, gestul meu nu putea provoca decât surâsul. Eram tânăr, obscur, lipsit de îndrăzneală, de acea formă de îndrăzneală care e, prea adesea, principalul element al succesului. Ieșirea mea n-avea nici un scop disimulat, nu acoperea nici o ambiție personală, era un act de credință dar era și un act de naivitate. În scurt, cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
închide în mine. O, știam bine că ieșirea aceasta nu însemna nimic; că în starea de spirit, în mediul în care mă aflam, gestul meu nu putea provoca decât surâsul. Eram tânăr, obscur, lipsit de îndrăzneală, de acea formă de îndrăzneală care e, prea adesea, principalul element al succesului. Ieșirea mea n-avea nici un scop disimulat, nu acoperea nici o ambiție personală, era un act de credință dar era și un act de naivitate. În scurt, cuvântul meu nu putea avea nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe Socrate. Dealtfel, filosoful desculț din Atena era el Însuși un sfinx uman care se plimba prin agora și punea Întrebări. Procesul și condamnarea lui la moarte sînt o dovadă de lașitate din partea Atenei care, nemaiîndurînd aceste Întrebări și neavînd Îndrăzneala să răspundă pînă la capăt, a pus la cale o crimă. Dar niciodată crimele n-au putut ține locul unor răspunsuri și, din păcate, un asemenea adevăr a trebuit să fie de prea multe ori redescoperit. Ne rămîne să repetăm
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a trebuit să fie de prea multe ori redescoperit. Ne rămîne să repetăm o frază din Aristotel, „CÎte s-au Întîmplat e evident că-s cu putință, altminteri nu s-ar fi Întîmplat”, și să ne reamintim că Socrate propunea Îndrăzneala de a ieși În fața sfinxului și fidelitatea față de răspunsul dat. Venind la mare acum și Într-un asemenea loc izolat, chiar daca motivele de sănătate care m-au determinat s-o fac nu-mi lăsau alegere, mi-am asumat riscul singurătății
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
striga: sînt curajos! Un labirint fără nici un pericol, abordat cu un fir al Ariadnei În mînă, ar semăna foarte bine cu plimbările pe care le fac astăzi turiștii cu telefericul deasupra Vezuviului. Or, problema se pune altfel daca vorbim de Îndrăzneală. Clădiți-vă casele pe Vezuviu, i-a Îndemnat Nietzsche pe filosofi. Aici Începe frica și tot aici Începe curajul; chiar dacă Tezeu Încă nu cunoaște toată grava seriozitate a Întoarcerii, pe care grecii o vor Învăța de la Ulise, iar ieșirea din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Uneori, cînd nu e nimeni pe coastă, am senzația că lumina cade pe mine ca pe o plantă, dar imediat Îmi spun că nu o asemenea liniște Îmi e necesară și nu ea mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă Ithaca) nici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care se pregătește să Înceapă. Înseamnă că mă Întorc la filosofia lotofagilor? Nu, pentru că aștept această zi Împreună cu toată memoria mea. De fapt, alternativa nu este dacă accept sau refuz liniștea care urcă În mine, ci dacă am sau nu Îndrăzneala să mă uit În trecutul meu ca În ochii sfinxului. CÎntecele de sirenă vin uneori din urmă, iată ce nu cunoștea Ulise, dar zeiței Mnemosyne nu-i putem cere altceva decît să nu uităm nimic din ceea ce ne poate apăra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un toscan din Cinquecento care răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca acest Zeus disprețuit care nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are Îndrăzneala să-l omoare. Un Dumnezeu ce se teme, În locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe care o merită, și cu atît mai rău pentru cei care nu iau decît prea puțin. Mult mai clară ar fi aici o altă legendă, cea a lui Eresichton. Acesta nu le oferea niciodată zeilor sacrificii. A avut chiar Îndrăzneala să profaneze cu lovituri de topor o pădure străveche consacrată Demetrei ai cărei arbori erau locuiți de driade. MÎnioasă, zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
liber și egal zeilor. Și poate chiar sînt zeu, dacă mă simt egal zeilor. Niciodată nu m-a scăldat atîta lumină... Înțeleg că tocmai gîndul acesta mă va pierde. SÎnt prea fericit acum ca zeii să nu mă pedepsească pentru Îndrăzneala mea. Din Olimp ei vor vrea să reamintească oamenilor că nu sînt păsări. Dar greșeala mea mă umple de o bucurie fără margini și tocmai prin ea au aflat și zeii că exist...) Aripile arse se prăbușesc după ce totul a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu cerul grec, pe care nu-l cucerește, ci i se dăruie. Eroarea lui Îl face fericit... N-aș putea găsi un exemplu mai bun pentru paradoxul lui Jules Renard le bonheur c'est de le chercher... PÎnă și orgoliul Îndrăznelii Îi lipsește. Pentru aceasta ar fi trebuit să strîngă pumnii ca Prometeu, Înfruntînd ceea ce Îi era oprit. Or, Icar e convins că apropierea de soare i se cuvine. Elanul său sincer era tocmai ce le trebuia grecilor ca să ridice privirea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se Înfioară de plăcere atingînd nisipul umed și cald și dacă trebuie să Învățăm ceva de la zei, atunci trebuie să Învăț de la tine că nisipul acesta cîntă viața, nu nevoia de a fugi Într-o piramidă. Trebuie numai să am Îndrăzneala să nu mă Îndoiesc de acest adevăr niciodată. Și ar trebui, poate, să trag o linie pe nisip și să spun: iată drumul pe care trebuie să merg mai departe. Dar această bucurie mă scutește de alte justificări. În amiaza
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]