9,974 matches
-
cât și la figurat. Când am ieșit din baie mă aștepta liniștit cu o ceașcă de cafea și cu țigara aprinsă. Fuma și gândea. Nici nu m-a observat când am trecut pe lângă el, furișându-mă în camera mea. Am îndrăznit să-i spun doar atât: Astăzi am ore de la zece, răspunsul scurt a venit imediat: Știu. Îmbracă-te și vino aici, lângă mine. Până când m-am îmbrăcat a trecut ceva timp. Fratele meu se ridicase de pe fotoliul ce se afla
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
slujesc, dar nu-l întreb; Ce-ar răspunde unui bleg!? Zic în gândul meu: „ Te cred.” Clasa-n foc atunci a dat: Râdem toți, dar pe-nfundat; Apoi mi-a continuat: - Dumnezeu, care ne ține... Iar ăst porc... fără rușine! Îndrăznește, și ar vrea... Bunul Dumnezeu să-i dea Un răspuns: ” D e ce așteaptă!... Și nu dă răsplată dreaptă?” Auzi!... ce neobrăzat? Doamnă, știu că El ne-a dat, Și cu minte ne-a-nzestrat; Cine dracu’ l-a-nvățat
IV. CELOR DRAGI LA ŞCOALĂ ŞI CONFRUNTAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362077_a_363406]
-
varianta mea, dar nu sunt sigură. Și apoi cine mai merge acolo, să vadă? Că doar știți bine că pe Muntele Athos n-a mai călcat picior de femeie pe acolo de vreo mie de ani. Și care femeie a îndrăznit să calce în acești ani pe Sfântul Munte, ce credeți că au făcut din ea? Celule Stem, în mod sigur, până la a cincea generație de Goimi și de Goemi și poate chiar și ceva Oameni îngeri și Oameni demoni printre
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
păstreze prospețimea, farmecul și parfumul, dar poate deveni lesne obișnuință și rutină. Petre Rău a descoperit, în afară de lumea cuvintelor ceva fascinant: „nu știu / ce lume am descoperit eu de la alfa la / omega dar aici / îmi găsesc nemurirea / pe care pot îndrăzni să mi-o aștern la picioare / pot s-o ating pe creștet” (nu mă mai răscol). Marea majoritate a poemelor din acest volum au ca apelativ cuvântul „iubito”. Ei i se adresează poetul pentru a reînvia rotundul comun, din care
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
mele. Cu toată dragostea, Sebastian Mă opresc adesea din treburi și privesc motanul care stă cuminte în fața sobei, pe un maldăr de dosare vechi cu care aprind focul, semănând cu un mandarin pierdut în meditație și pe care, muritorii nu îndrăznesc să-l deranjeze. Absent la toate, împăcat cu toate. Ieșit din atmosferă și rătăcind prin spații siderale, de neatins celor de rând. Mă mișc prudent dar nu mă ia în seamă, de parcă amândoi facem parte din universuri incomaptibile. - Spune, măi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
că nu observ nici o deosebire între un papagal cu coada întreagă și unul cu coadă scurtă, s-ar putea să mă bănuiască de interese ... Da, vreun interes... să mă prefac că nu observ ceva ce văd cu toții, sau că nu îndrăznesc să abordez subiectul și vreau să mă eschivez de la luarea unei poziții în problema papagalilor cu o altfel de coadă. De ce, vedeți cum stă problema? Din clipa în care apare subiectul, la mine ori la alții, chiar din prima clipă
COZI DE PAPAGALI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365827_a_367156]
-
de comuniști, literatura scrisă era trecută cu mari riscuri peste granița națională. Poate, Cornel Ungureanu, să nu știe că izolarea eseistului a devenit și mai profundă atunci când a aflat de arestarea, după reintoarcera din Franța, a regizoarei Sorana Coroamă, care îndrăznise să introducă în țară o carte de-a sa. Creația cioraniană, din perioada exilului, ar fi ramas practic necunoscută pentru cititorii români aflați între hotarele perimetrului național, dacă postul de radio Europa Libera nu ar fi făcut eforturi să ne-
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
profesorul de matematică să știe ce este un eseu și să nu cântărească volumul de cunoștințe exprimate prin prevederile din Curriculum. Dar nici măcar profesorii de Română, care știu sau măcar ar trebui să știe ce este un eseu nu ar îndrăzni să se exprime astfel căci ar încălca severele „instrucțiuni” ale „Înaltelor scaune din Minister”. Control, control. Dar demnitatea profesorului și a elevului ar trebui respectate. Nu toți se exprimă identic, chiar dacă problema este aceeași. Referință Bibliografică: UN ESEU DESPRE ESEURI
UN ESEU DESPRE ESEURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365914_a_367243]
-
în cartea sa de acele pagini care ar tenta pe unii să o încadreze în categoria romanului încadrat-o erotic, poate considerând că așa ar avea un mai mare impact la public. Ea depășește cu mult acest cadru, ba aș îndrăzni să spun că de fapt nici nu îi aparține, că este mai degrabă un roman de factură psihologică. Iar meritul autorului constă tocmai în redarea cu acurateță a trăirilor personajelor sale, fie ele principale, fie secundare, asupra cărora se apleacă
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
final, când descoperirea de către același Victor, a unei laturi importante a Annei - personaj enigmatic, fluid, la limita dintre cumințenie și neonconformism, dintre obișnuit și aventuros - prin amănunte cu totul noi, care ne aruncă într-o zonă insolită, deschizând posibilitatea, am îndrăzni, unei continuări a cărți, într-un nou volum. UMBRA DIN NOAPTE - chiar titlul îndeamnă spre enigmă, spre explorare plină de neprevăzut, ca la intrarea într-un spațiu de care te temi, dar care te incită, întunericul, umbra așteptându-te parcă
DESCOPERIREA DE SINE – CA AVENTURĂ A CUNOAŞTERII LUMII de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365928_a_367257]
-
cu atenția unui bijutier dornic să descopere strălucirea ascunsă a inelului fermecat. Ea respiră cu nesaț aerul binefăcător al unei realități ce-i „hrănește“ iubirea: „Vor scrie mulți și vor cânta iubirea/ Cu pană și vioară îngerească,/ Dar cine va-ndrăzni să o privească/ Prin ochi de foc a-și înfrunta menirea?“ (Vor scrie mulți - pag.63). În poeziile Alexandrei Mihalache „strigă iubirea printre ramuri de speranță“, când „taina nopții s-a risipit într-o tăcere“. Poeta este convinsă și încearcă
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
-o sclipire Din tot ce-am avut mai bun și drag. În fiecare perlă-am pus mereu speranță, Cu bucurie mi-am propus nestăvilit Să merg pe-același drum cu cutezanță, Să nu mai fiu de soartă adesea umilit. Să îndrăznesc mai mult de-i cu putință, Să nu mă las ușor învins de greutăți, Sunt oameni ce ascund în a lor ființă, Mascați de-un zâmbet fals, atâtea răutăți. Din dragoste eu mi-am croit un scut Și chiar dacă au
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie. - Mă numesc Ghiocel și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă. - Din țara lui Soare-Împărat, vasăzică! se încruntă împărăteasa. Și... cum ai îndrăznit să calci hotarele împărăției mele? - Eu sunt vestitorul Primăverii, fiica lui Soare-Împărat! - Vrăjitoarea cea rea?! țipă împărăteasa. - Nu este rea, Alteță! îngăimă Ghiocel. Dimpotrivă, e blândă, e frumoasă și nu e vrăjitoare! - Frumoasă? turbă împărăteasa. Ce... frumoasă? Și nu e
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Prăpădenie mirosi catastrofa și bâigui: - Ce... ce... s-a-ntâm...plat, Ma... ma...jestate? - Cum ce s-a întâmplat? Ai auzit de Mărțișor? Generalul Prăpădenie se uită la Negru-Cioară, care ridică din umeri, mirat și el de întrebare. - N-am auzit, Majestate! îndrăzni Prăpădenie. Doar controlăm întreaga împărăție! - Ți-am spus eu că avem conspiratori, îl repezi Iarna, iar acest Mărțișor este șeful lor? Generalul Prăpădenie amuți. Nu-i spusese niciodată așa ceva. Dar putea s-o contrazică? Se uita disperat la Negru-Cioară, poate
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
înțelept: „Am văzut tot ce se face supt soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt” ... Tehnicizatul om al zilelor noastre fuge de plictiseală ca dracu de tămâie, fapt pentru care lovește orbește în toți aceia care îndrăznesc să-i stea de-a curmezișul: Dumnezeu, natura, semeni cu scaun la cap, morală, tradiții, sentimente. Dar oricât ar goni de repede, el nu poate să fugă de sine însuși și de consecințele ce decurg cu necesitate din ceea ce am
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
în consecință, rațiunea existenței noastre ar dispărea. Teamă? De ce teamă, chiar dacă Se prăbușesc zorii peste mine/ pecete înfierată să-mi pună/ pe inima ce aleargă beteagă/ și-și caută rămășițele prin tine. Și ce dacă? Nu asta ne e menirea? Îndrăznesc să afirm că asemenea poeme trăiesc difuz, inexprimabil, în fiecare dintre noi, dar, din lipsa hainelor, nu pot ieși în lume. Se rostesc însă în noi, în ceasurile de meditație când, aparent, suntem singuri, dar de fapt în compania întregii
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
ultima vreme acest lucru și poate e un semn al bătrâneții, când mai reiterez ideile. Am tot repetat în ultimul timp, că trebuie să scriu în următorii doi ani cartea mea, cu majusculă, cartea mea cea mare, cartea mea am îndrăznit la un moment dat să o spun, lăsând falsa modestie de-o parte, cartea capodoperă. Nu știu cât este de laudativă această exprimare, dar cartea „cea mare” rămâne să fie scrisă. Cele scrise până acum, față de această vor rămâne niște exerciții pregătitoare
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță. Lumea se întristase foarte tare. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un voinic s-a hotărât să plece în căutarea soarelui și să-l salveze. Mulți dintre pământeni l-au condus și i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
impună punctul lor de vedere, vor dori să-ți dicteze viața; li se va părea firesc să te supui dorințelor lor întrucât și-au dorit, își doresc și își vor dori întodeauna numai și numai binele. Să nu cumva să îndrăznești să gândești altfel decât ei, să îți dorești altceva decât ce își doresc ei căci te vei dovedi a fi nerecunoscător, dacă nu chiar mult mai mult. Dealtfel, cei care îți doresc binele, vor să îți dicteze viața chiar dacă nici măcar
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
încă de la intrarea în compartiment, pe lângă banalul „bună dimineața !’’ ar fi trebuit să se intereseze unde călătorește, cu ce ocazie, să răspundă la aceleași întrebări, dacă i-ar fi fost puse, apoi să schimbe câteva impresii cu distinsa doamnă. A îndrăznit să o privească în față, ce-i drept zâmbind fâstâcit. Chipul femeii devenise însă impenetrabil, stare dată de convingerea celor spuse, determinându-l să realizeze faptul că s-a înșelat crezând că îi poartă ori că îi purtase ranchiună în
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
ocazii păreau să vină de la sine, fata împotrivindu-se numai până ce se vedea dusă în câmpul operațional astfel încât a sosit și ceasul fatidic; au fost surprinși sărutându-se, mozolindu-se, de către colege după care, implicit, a aflat și cel care îndrăznea doar să-i sărute mâna Svetlanei. Orice ar fi făcut însă, oricât se străduia să abordeze noi trăiri, dorul de Erica nu-i dădea pace. Surprins de Mitel în timp ce fredona, sfâșiat de dor; „ întoarce-te, întoarce-te la mine... ’’ a
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
și bătrânii iar întrebară iar el răspunse: Iată vine Domnul care zice: Aduceți-Mi chivotul pustiei! Și a închis fericit ochii. Acestea s-au întâmplat în anul 429. Din apoftegmele lui avva Sisoe: - Zis-a odată avva Sisoe cu îndrăzneală: îndrăznește, iată treizeci de ani am de când nu mă mai rog lui Dumnezeu pentru păcat. Ci așa mă rog, zicând: Doamne, Iisuse, apără-mă de limba mea! Și până acum în fiecare zi cad printr-însa Și păcătuiesc. - A fost odată
SFANTUL SISOE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365341_a_366670]
-
magazin de pâine și rog curajoasă vânzătoarea: - O pâine vă rog! - De care să fie: albă, neagră, specialități ? După câteva secunde de gândire : - Obișnuită, cea mai obișnuită pâine! - Deci nu vreți specialități, toată cealaltă este obișnuită. - Ce numiți dvs specialități, îndrăznesc să întreb... - Păi cea cu cartofi sau cu secară, cu fulgi... - Am înțeles, opresc eu înșiruire, deja devine mult mai complicat decât am crezut dar nu mă dau bătută - Să fie cea mai vândută pâine .... - Franzela! Și îmi întinde o
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365350_a_366679]
-
e drept albă, frumușică, dar nu ce visasem eu! - Aș vrea... deja vocea mea nu mai este așa sigură ... să fie rotundă! - Aceasta: albă, semialbă, sau vă dau pâinea cu maia, nu cu drojdie sau lipia, - Mai închisă la culoare îndrăznesc să mai adaug, deja vădit încurcată, - Atunci integrală, cu fibre, fibropan, neagră... O opresc chiar și cu mâna în aer: - Am înțeles ... neagra aceea! Ies cu comoara mea și gândesc câteva clipe la cât am am visat acest moment când
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365350_a_366679]
-
un lapte alb și de alte bunătăți a căror cromatică să îți stârnească simțurile. Zi de zi frunza creștea acoperind vecinătățile, sporind bunăstarea, bunăstarea lor. Unul dintre vecinii de jos, căci aici erau singurii stăpâni, păgubit de lumina soarelui, a îndrăznit să urce pe proprietatea familiei devenită mai mult decât înstărită, având o mare rugăminte. Un petec de frunză decupată nu ar fi însemnat mare pagubă pentru cei de sus dar pentru el, lumina zilei, razele soarelui dătătoare de viață care
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]