5,200 matches
-
trupul și vei căpăta o infinitate de identități. O armată! Nu există un nume pentru asta, Rukhsana. Numele sunt niște prostii ale limbajului, care este o prostie mai mare decât toate celelalte. De ce ai încerca să oprești un râu? Să îngheți un nor? Se oprește din piruetele sale, acum pare din nou foarte bătrân și se îndreaptă spre Pran cu cuțitul întins. — E o idee grozavă, știi și tu. Nu trebuie să te temi. Cu mâinile duse involuntar la scrot, Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aproape o nălucă, și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei adunări, care pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a carneolului sau a marmurii negre cu care sunt placați pereții. Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
piciorul îi alunecă de pe scaun și cade, vărsându-și pulberea de magneziu pe achkan. Senzația de răcoare în zona subsuorilor este exact stimulul de care are nevoie maiorului pentru a-și termina treaba și culminează cu un urlet care-ți îngheață sângele în vine. Pe când creierul său este inundat de hormonii treziți din beție, începe să privească situația cu un ochi critic. Ce naiba a făcut? Incertitudinea îl duce la remușcări, remușcările la vină și vina la panică. Își încheie nasturii pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l-ai spionat. I-am spus că nu este așa. Pentru că n-ai făcut asta, nu? Spune-mi, Robert, l-ai spionat? Ce faci toată noaptea? Întrebările curg una după alta, ca apa care explodează printr-un dig spart. Bobby îngheață. A mai văzut-o o singură dată plângând. Domnul Dutta spune că-i faci tot felul de comisioane doamnei Pereira. Crede că-l spionai în numele ei și mai crede că ne spionezi pe toți pentru englezi și cineva ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îngenunchiat în fața Elizabetei, la adunarea de pe pajiștea Runnymede, de la Wolfe la Quebec, la încoronarea Victoriei ca Împărăteasă a Indiei, trecutul este prezentat sub forma unor forțe mari și neinteresante, estompate chiar, care capătă claritate doar în anumite puncte, când este înghețată instantaneu în compoziții de chipuri strălucitoare, bogat învestmântate. Conform modelului de istorie al domnului Fox chiar și evenimentele recente precum războiul care le-a răpit elevilor lui unchi și frați mai mari, se estompează în această dualitate artificială: perioade lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fericire să poți avea cu cine împărți bogăția fiecărei clipe! Adesea, ne înțelegeam fără cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. — Povestește-mi ceva care nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
era la conferințele de presă? am iscodit-o mai departe. — Erau prezenți câte trei sute de oameni de cultură, ziariști, fotografi. Îi puneau lui Sergiu tot felul de întrebări, iar el, muzician, filozof și matematician, venea cu niște răspunsuri de-i îngheța pe toți cei care își luau aere de superioritate în fața lui. Ca și cum aș veni eu să-i vorbesc lui Eugène Ionesco despre teatru. Tronc! Te pui în ge nunchi în fața lui Ionesco. Când vorbea el, eram sub masă, eu, care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
înger orb îmi desena poteci. Și când ai apărut, în zori de rouă, Ți-am spus mințind:„ Mi-ești dragostea dintâi! ” Te-am strâns, nebun, cu brațele-amândouă Și-n taină te-am rugat să mai rămâi. Cădeau zăpezi și lacrimi înghețate Pe pleoapele bolnave de păcat Și tâmple reci se năruiau uscate Și nu mai știu nimic din ce-a urmat. îmi spune luna tristă o poveste, M-alintă blând când ochii îi închid. Și vântu-ntreabă: „Noaptea unde este?” Și palma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de verde-melancoliefată morgana a gândurilor mele atârnate de cer ... împart cerul în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lacrimi înota Trudind să șteargă chinul din memorii. Mângâiam acele vise zdrențuite, Adăstând pe margini de durere Atunci când te-am chemat să-mi fii, iubite Toiagul alb prin lumea de tăcere... Am dispărut lăsându-ți semne prin zăpezi Și lacrimi înghețate-n cupe de necaz De vrei, mă vei găsi prin scurtele amiezi Să îmi aduci surâsul iarăși pe obraz... Toamnă târzie Se-așterne-n suflet argintul multor brume Răvășind trăiri presate în albume, Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbetEl
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Netlog și Facebook, și reacția cititorilor mei mă face să continui a transpune în vers surâsul și lacrima, iubirea și speranța, dorul și visul ce se nasc în casa sufletului meu. Tăcere Mă ninge o tristețe de dincolo de timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fă-mi înc-o morfină ... Iluzorie primăvară Zăpezile au început să plângă Iar zilele-s cu iz de primăvară, Vreau mâna ta încet, să mă atingă, Să îmi culeagă visele de seară. Vom fi copii pentru încă o iarnă Ne-or îngheța cuvintele în muguri, Când cerul va începe iar să cearnă Vom înflori fără să știm noi, singuri.! De vor privi la noi îndrăgostiții Și curioșii ,vrând ca să ne vadă, S-or întreba prin gândurile minții De suntem floare sau suntem
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
el. Nu mă simt în stare să răspund, așa că păstrez tăcerea. — Nu mai ai nimic de spus? — Am spus totul, Majestatea Voastră. — Tu... zâmbești! — Sunteți jignit? — Nu. Îmi place. Zâmbește în continuare... Ai auzit ce am spus? Simt cum îmi îngheață expresia de pe chip la auzul ordinului său. — Ce s-a întâmplat? Ți-a dispărut zâmbetul. Adu-l înapoi! Vreau să văd din nou surâsul acela pe fața ta! Pune-l la loc. Acum! — Mă străduiesc, Majestatea Voastră. — Nu e acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nevåzutul se încrețea dinspre orizont Valuri de spumå apropiindu-se în stop-cadruri regizate de umbrele îmbråțișate gri desenând coapse mângâiate de priviri sau gânduri vânturate peste dunele håituite de ger Albinele pufoase cårau din cer cu osârdie nectar alb și înghețau în fagurele nesfârșirii de alb
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1597]
-
cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină un ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
multă vreme. Bănuiesc că, încă înainte de a fi dezlegat buchile, mama dumitale ți-a citi povești. Ți-amintești de basmul acela în care nimeni nu moare niciodată? Sau de celălalt în care lumea doarme veacuri în șir iar timpul a înghețat? Dacă basmele ar fi doar narațiuni stupide, ele ar fi dispărut de mult căci nu povestesc decît fapte cu totul lipsite de înțeles. Totuși poveștile continuă să existe. Asta înseamnă că măcar atîta sens au cît trebuie să răspundă unor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne a Înghețat și s-a Întărit ca piatra. Atunci Întemeietorul a avut o idee care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa de hrană femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot așa, până când uitasem cum era o zi obișnuită, Împărțită În lumină și Întuneric. Eram tot În postul cel mai Îndepărtat și mă luptam cu un ger crâncen și neclintit. Zăpada scârțâia, când o călcam, ca sticla pisată, aburii răsuflării Înghețau și se așezau pe piepții șubei. Nu mă gândeam la nimic, mintea Îmi era goală, oboseala și Îndobitocirea pricinuite de ritmul trei-trei-trei al zilelor ce nu puteau fi deosebite una de alta mă prefăcuseră Într-un - aproape - obiect. Mergeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuie să știi să vezi scrânteala tuturor alor firii; să nimerești clipa neștiută când Soarele o dezmiardă incestuos pe buna sa soră Luna, când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește și toate par a Îngheța, tăcute; să scrutezi fără uimire mișcările bezmetice ale stelelor, dar și cursul lin al țărânii În gaura rotundă a unui cuib de păianjen ascuns În pământ. Pe lângă toate astea și Încă multe altele, e nevoie de cineva care să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasat pe creasta unei coline, departe de cazărmile improvizate. Nu era adăpostit de vânt, iar acesta îi tăia carnea și aproape îi îngheța sângele în vene. Dar Kanbei privea concentrat spre întinderea întunecată, de parcă ar fi fost statuia de lemn a unui războinic. — Tată, eu sunt. Când Shojumaru veni lângă el și îngenunche Kanbei se mișcă ușor. — Ai primit permisiunea stăpânului tău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau învăpăiați de o lumină stranie. Întrebarea fusese simplă și directă - exact cuvintele pe care Mitsuharu se temuse să le audă, încă de la Sakamoto. Acum, Mitsuhide vorbise, în sfârșit, și, cu toate că Mitsuharu nu era surprins, avea senzația că sângele îi înghețase în vene. — Ești împotriva mea, Mitsuharu? Nu-i răspunse nici acum. Mitsuhide tăcu și el. Pe chip i se vedea o anume paloare care nu era cauzată de plasa verde, nici de reflexele luminii, ci reflecta o emoție din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
convingere, încât nu părea mai mult decât simplă frenezie. Conform unei povestiri care circula prin acea perioadă, Mitsuhide încercase să se sinucidă imediat ce murise Nobunaga. Vasalii săi îl opriseră cu forța. În clipa când Nobunaga se făcuse scrum, ura care înghețase inima lui Mitsuhide se dizolvase ca zăpada topită. Cei zece mii de soldați care-l serveau, însă, nu-i împărtășeau sentimentele. Dimpotrivă, sperau că adevărata lor răsplată abia urma. — De azi înainte, Seniorul Mitsuhide este conducătorul țării, anunțau generalii clanului Akechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe acest om. Ca să fiu scurt, putem rezolva problema fără zarvă, dacă-l convingeți pe Seniorul Nobuo fie să comită seppuku, fie să devină preot. Ca răsplată, am să vă dau pământuri în Ise și Iga. Nu numai frigul îi îngheța pe cei patru până-n măduva oaselor. Pereții sălii păreau plini de săbii și lănci mute. Ochii lui Hideyoshi sticleau fix, ca două mici puncte de lumină. Acei ochi le cereau vasalilor să spună da sau nu. N-avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul lacrimilor. Răscindu-se în loc cu expresii înspăimântătoare, își întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă trupul neînsuflețit al lui Nagayoshi. Dar vestea că Nagayoshi fusese omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]