4,243 matches
-
grijă să existe urmași...“ Astfel, un cuvânt rostit la marginea străzii în timp ce aștepți să se facă verde poate să ajungă să indice o direcție urmată apoi pentru o viață întreagă; ceea ce îmi amintește de acel profesor Enseling care, în iarna înghețată a lei 1947, când Academia de Artă din Düsseldorf era închisă din lipsă de cărbuni, mi-a indicat singura direcție bună. De la nunta cu Anna - ea în costum roșu-rubin, eu în Stresemann - există o fotografie. Ne zâmbim, ca și când ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lui Adam Quincey oferă o hrană neîndestulătoare amatorului de noutăți. Dar să remarcăm câteva paragrafe. Într-o paranteză pertinentă, se poate citi: „Emerson, a cărui memorie era Îndeobște inventivă, Îi atribuie lui Goethe ideea că arhitectura e o muzică Înghețată. Conceptul și propria noastră insatisfacție În fața operelor acelei epoci ne-au făcut să visăm uneori la o arhitectură care să fie, precum muzica, limbajul direct al pasiunilor, rebel la exigențele locuinței sau ale sălii de Întruniri.“ Mai Încolo citim: „Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În retragere Ludueña, Aquiles Molinari și doamnișoara Bugard. Din mobile au răzbit sunete slabe, mai curând incomprehensibile. Imediat am Întins o mână și, fără să am plăcerea de a o strânge pe a lor, m-am retras disciplinat, cu surâsul Înghețat. Am ajuns de bine de rău În vestibul. Am izbutit să bâigui: — Coniac, coniac. Narbondo s-a Întors din laborator cu un vas gradat plin cu apă, În care a dizolvat niște picături efervescente. Sfânt remediu: mirosul de vomisment m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vă rupeți costumele. Mișcându-se greoi, din pricina greutății rezervoarelor, se aplecă Înspre tambuchi, apucă mânerele laterale și-și dădu drumul, dispărând cu un plescăit ușor. Unul după celălalt, săriră jos, pe fundul oceanului. Norman simți cum Îl Învăluie apa aproape Înghețată și gemu; imediat auzi zumzetul micului ventilator acționat de sistemul electric de Încălzire al costumului. Atinse cu picioarele fundul mâlos. Privi În Întunericul din jur, stând dedesubtul habitatului. Drept În fața lui, la circa o sută de pași, se vedea rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Închise cu un zgomot surd. Beth ciocăni În vizor, adresându-i o privire Întrebătoare: „Totul În ordine?“ Norman Încuviință din cap, iar ea deschise tambuchiul din podea. El făcu un semn de despărțire și sări În apa neagră și Înghețată. Pe fundul oceanului zăbovi o clipă sub trapă și așteptă să se asigure că aude ventilatorul funcționând. Apoi se Îndepărtă. Nu erau aprinse decât câteva lumini În habitat. Norman observă mai multe șiruri de bule Îndreptându-se spre suprafață, provenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care am uitat...“ Mișcă-te! Așa că Încetă să se mai gândească, Își făcu curaj și Învârti roata tambuchiului. — Norman! Norman, ce faci, Norman! Nu ești În toate mințile? o auzi pe Beth strigând, restul cuvintelor pierzându-se În zgomotul apei Înghețate, năvălind ca o cascadă În habitat și umplând Încăperea. În momentul În care ajunse afară, Își dădu seama de greșeală: avea nevoie de greutăți. Mai ușor decât apa, corpul lui era Împins inexorabil către suprafață. Inhală o ultimă doză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Trapa se deschidea. Probabil că avea vreun buton de siguranță, pe care-l... Ieși brusc deasupra apei, trase aer În piept, se scufundă din nou. Reveni, dar nu putu să se urce În cilindru. Era mult prea Înțepenit, avea mușchii Înghețați, corpul nu-i mai răspundea la comenzi. „Trebuie să reușești, Își spuse. Trebuie să reușești“. Se prinse cu degetele de metal, scăpă, se prinse din nou. „Mai trage o dată. O singură dată!“ Își ridică pieptul peste rama metalică, căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prinse din nou. „Mai trage o dată. O singură dată!“ Își ridică pieptul peste rama metalică, căzu pe punte. Nu simțea nimic, Îi era Îngrozitor de frig, Își răsuci corpul, Încercând să-și tragă picioarele sus, dar căzu din nou În apa Înghețată. Nu! Se trase din nou În sus, pentru ultima dată - din nou peste ramă, din nou peste punte, se Îndoi, se suci, ridică un picior, Într-un echilibru precar, apoi și pe celălalt, pe care-l nu-l mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
racordeze cordonul ombilical... ajunse cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând cu greutate. Dar deja Înțelegea că era salvat: durerile se atenuau, mintea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cuvinte care mint. Că moartea e adevăr irevocabil și concret stă dovadă, în ceea ce ne privește, inutilitatea cuvintelor. Mergînd înspre moarte, pășești încet într-o tăcere plină. Doar ea te silește să speri cu adevărat.” Să speri? Închis în limpezimea înghețată a vitraliului, V. din spital îmi pare că toată lumea pînă la mine, într-un efort de trezire la moarte, se modifică. Că fiecare acces la viață este ieșirea la un terminal de templu. Toți sînt oficianți. Fiecare specialist e conștient
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se aude un oftat general. Căci ziua întîia s-a sfîrșit. O nouă tremurare naște timpul. De-o parte Eonii neclintiți așa cum au fost ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar pe de alta, secundele prind să se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma îmi pare că le recunosc. Se leagă una de alta limpezi, lungi și cu un țăcănit cadranul face
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA FĂRĂ NUME din lumea ta de nimic, ce vroiești să-mi furi toate iubirile vii, ale DRAGOSTEI MARMOROASE DE CHIPURI ETERNE. CEI CE AZI NU MAI SUNT
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul meu prea alb de iubire. Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde iubitul meu nu o va putea deschide niciodată. Geamurile au florile dragostei despletite una câte una. Mi s-au lungit ochii în fulgii cețoși. Ei m-au sărutat în ziua din urmă și mi-au spus pe un ton
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ai să mă întrebi ce-am făcut ieri? îți voi răspunde: deși inima-mi mie înfășurată în zdrențele unor cuvinte interminabile... Mă apasă adevărul precum această zi în care am desenat în ploaia hapsână un pat de flori cu trupul înghețat de puritatea invadatorului de înțelesuri... Mă apasă un exil, în care mi-am lăsat cele două perfecțiuni de materie de dragoste ca un iad perforat de râsul îngerilor cu toată amfora îmbietoare a sângelui... Mă apasă statuile vânturilor ce încearcă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și florile la ferestre își trag draperiile geroase Pân’ce se contopesc legendele în trăiri mormoroase. Și astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o viață mi s-a rupt în iubire Și am tremurat iubind o tăcere de sori, Pâ-n ce anii m-au făcut nemurire, Într-o viață de CARTE,în iubiri ce nu mor. 15-122007
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-ți cade pe trupul plin de OAZE, În suflet port durerea din soarele divin, Și în trăiri de clipe sunt frământări de raze Și cântecul tăcerilor din sfera ce-o combin. Prin ceruri răzvrătite și înnoptări terestre Din visuri înghețate te văd cum, plângi POETE, Și-n ochii tăi de înger sunt dăinuiri sihastre, Ce Dumnezeu te-alină prin taine de VERSETE. În care Eu te aștept ca pe-o icoană, Să te sărut în trupul legendelor feline, Și-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
piară-n curând Căci sabia ta de sute de ani, nu mai doarme, Și lovește-n demonii sufocați în veșmânt. Venim la tine, Măria Ta, Ștefane, cum a venit prin istorie neamul românesc, ai rămas îngerul triumfal al dreptății privind înghețat un fluviu de veac strămoșesc Venim la tine cu albul ceresc, Ca o lacrimă arsă mă desprind dintr-un zor, Și-n roua pământului dureri moștenesc, Mărite Doamne, un tremur pătrunde-n tăcerea de nor II și vede cum timpul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zglobie Cu îngerii demoni la sfatul de dor, Cu îngerii lună pe-o ardere vie. Să plângem în taină Sufletul blând ce-a plecat În țărâna de stele C-un veșnic înnoptat. Să plângem noi oamenii, să plângem În glasul înghețat de erori, Sunt semenii lunii cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din Cer, Va veni, va face dreptate Peste timpul de azi, peste timpul de ieri. Vaslui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
degetelor din camera întunecată, nimerind pe hol. În timp ce coboram scările neluminate, cămașa de noapte imensă flutura în jurul meu, într-o manieră foarte plăcută, dându-mi senzația de spațiu. Telefonul era în holul de jos. Singura lumină, care pătrundea prin geamurile înghețate ale ușii de la intrare, provenea de la felinarul de stradă din fața casei. Am început să formez numărul de la apartamentul meu din Londra. Zgomotul pe care-l produceam stârnea ecouri în liniștea casei. Semăna cu zgomotul unei puști descărcate. „Dumnezeule“, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aproximativ zece ani. Eram destul de îngrijorată. Uitasem ce hedonistă imposibil de controlat era Laura. Ar fi putut să le dea lecții împăraților romani. Mama mi-a spus că e încântată să aibă grijă de Kate. După cină, (plăcintă cu carne înghețată și apoi băgată la microunde; n-a fost rea deloc) m-am dus sus să mă pregătesc pentru prima mea ieșire în lume de când mă părăsise bărbatul. Asta da ocazie! Era ceva similar cu pierderea virginității, cu prima comuniune sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
învrăjbească? Știam eu. Adam era un ticălos. La fel ca toți ceilalți. —Claire, a zis. Da, eu sunt. Ce vrei? m-am gândit eu cu răceală. Vrei cumva vreo nenorocită de medalie fiindcă ești tu? — Da? am spus cu voce înghețată. Ei, o să-i spun lui Helen că ai sunat. Nu, stai puțin, a sărit el. Am sunat să vorbesc cu tine. Ciudat, am continuat eu luându-l de sus. Pentru că numele meu e Claire, nu Helen. Știu asta, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
capăt, nu-mi plăcea să mă gândesc la Adam. Mă întristam. Era dureros. Dacă un gând legat de el îmi nimerea accidental în minte, nu rămânea acolo nici cinci secunde. Era cam ca un marinar căzut peste bord în apele înghețate ale Oceanului Arctic. Se declanșau alarmele și vreo doi ofițeri de securitate voinici erau trimiși să-l scoată rapid. Dacă Adam îmi răsărea în minte, aveam norocul ca mereu să am în față un document incredibil de complicat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În anul 2002, prin martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-am dus. Atunci Îmi părea. Mai ales că picam În cenaclu direct din trenul de navetă, Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la țară unde se năștea Întruna ceva veșnic, capital, oul, iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac un duș, să Înfulec o friptură, să pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adevărat. O pătură subțire, dar cu mulți ciucuri, dintre care cel mai lung atîrnă la Cotroceni. Motivul? Fotografia din Sexy Balamuc: un nud sticlos scoate dintre picioare un trandafir. A-nceput campania electorală. O altă revistă tot pentru erosul nostru Înghețat pe calorifer este Pisici. Cu lesbiene. Gospodinele noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut Scînteia. Unde se face „gazetărie culturală”. Cităm din gazetăria culturală: „Logaritmăm: lg k+x, lg (1,0r
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]