2,895 matches
-
Prin acest jurământ Codreanu n-a mai fost numai Căpitanul Mișcării Legionare, numai un mare om politic, numai un mare educator, ci și un mare călugă r, un mare trăitor al sublimului ideal creștin, un sfânt, un vis ce-și înmoaie aripa-n amar, trecând peste-al lumii hotar. Atunci, la vârsta de aproape 15 ani, plângând am rostit și eu acest jurământ și m-am legat în fața lui Dumnezeu să trăiesc în sărăcie, să jertfesc totul pentru frații mei români
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
au găsit obiecte specifice ritualurilor satanice: un manechin (mulaj) însemnat cu cifra 666, o pentagramă, revista Dracula, cuțite, un pistol artizanal din lemn cu capse, caiete cu însemnări, briciul cu sângele închegat al victimelor, un Testament satanic semnat cu degetul înmuiat în sânge. victimele aveau gâtul tăiat de trei ori, semnul crucii pe frunte, pentagrama crestată cu briciul pe obraz, frunte și abdomen. Din documentele Poliției române aflăm despre existența unor practici satanice și în unele școli generale și licee din
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Ozonul poate oxida sulfura de plumb, neagră, la sulfat de plumb, alb: PbS + O3 = PbSO4 + O2 Din cauza căldurii degajate și a măririi de volum, care se produce în timpul descompunerii, ozonul pur este foarte exploziv. Poate fi identificat cu hârtie iod-amidonată (înmuiată în soluție de iodură de potasiu și amidon în apă) care la temperatură normală se albăstrește. Este utilizat la dezodorizarea și dezinfectarea aerului din sălile de spectacole sau din spitale, cum și la sterilizarea apei potabile, a laptelui și a
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
când din întâmplare o probă de cauciuc a căzut în cuptor peste sulf. Cauciucul s-a întărit puțin, dar putea fi încă folosit. Goodyear nu a aruncat produsul, ci l-a testat constatând că este rezistent mecanic și nu se înmoaie la încălzire. Așa a apărut procedeul de vulcanizare a cauciucului. Roy Plunkett făcea, în 1938, experimente pentru a un nou tip de frigider. A ajuns să creeze un material alb, cerat, ce conducea căldura și nu se lipea de suprafețe
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
i-am dădăcit pe ăștia. „Cum, dom’le, cum? Că nouă ne spun că nu...” „Domne, toată lumea de aici e o lume distinsă, e o lume deosebită. Vă bagă În capu’ dumneavostră așa ca să vă purtați urât.” Știi? Băi, au Înmuiat-o ăia... Mergem așa pe dig, era vară, și, o dată, când am sărit peste un canal din acesta mic, cum erau AKM-uri din ălea, i s-a desprins la unu’ Încărcătorul acela și a căzut În canal. A fugit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
odaie sunând dintr-o tigaie purtată sub cearșaf, agitând un băț aprins și spunând cu glas răgușit vorbe amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor inculți, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fricos și laș și să-l dezarmeze în viață. Mai era și descântecul: când un copil avea durere de cap sau altă indispoziție, se aducea un pahar cu apă și un cărbune aprins. Copilul trebuia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stăpînesc din chiar momentul declanșării. Ulterior, adesea prea devreme, simt cum ea slăbește, se subțiază, „trece”, „se duce”, dispare. Aș putea să adaug că și scriu precum trăiesc: cu moderație. N-am abdicat încă de la regula de a nu-mi înmuia penița nici în eau de Cologne, nici în fiere. Mai bine tac decît să alternez apologia cu palinodia. Greșeala mea stă - sînt convins - în faptul că, știindu-mă imperfect, îi suspectez uneori și pe alții de imperfecțiune. Sînt rezervat în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de vinovată „filosofia sa de viață”, care punea pe primul plan satisfacerea (copioasă a) necesităților de zi cu zi? Ce avea remarcabil Grigore V. Coban? în primul rînd vitalitatea, intactă și după șaizeci de ani, vîrstă la care alții se înmoaie. Se mîndrea, de altminteri, cu părinți care „au depășit suta”.) S-a bazat însă prea mult pe ea, crezînd-o inepuizabilă, îngăduinduși mai multe amînări decît inșii cu sănătatea precară. Pregătit să fie jurist (începuse chiar și o teză de doctorat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deschid, să vadă tot blocul că e un bețiv!” M-am simțit obligat să-i iau apărarea. „Doamnă, vine de la sărbătorirea unui coleg, nu din altă parte!” Calmul, mai exact răbdarea mea de a o asculta, pînă la urmă o înmoaie. Așa s-a întîmplat și de data asta. După ce a mai tras o rafală în ceilalți, insultîndu-i pe rînd, s-a dus să deschidă ușa. „Lîngă o asemenea muiere nu te poți îndoi nicicum de existența infernului”, e de părere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru un șef venit de la București. Bombardat de sugestiile celor din echipa organizatorică , o dată zicea: „Scoate micii și pune sarmalele!”, altă dată: „Nu, scoate sarmalele și pune păstrăvul!” ș.a.m.d. „Cum, măi băieți, țineți voi minte asta?”, se mira, înmuiat de rîs, fostul activist. Stimulat de cele povestite de G., Sergiu a dat și el un exemplu care să întărească imaginea de petrecăreț a lui C.S., tip care, în perimetrul județenei de partid ori al instituției pe care o conduce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot ceea ce crezuse” etc. „Era un talent adevărat, dar în loc să-l folosească, îl comercializase”. Nu pot să citesc aceste rînduri fără să mă gîndesc la unii dintre autorii români de azi năclăiți în grăsimea cu iz de rînced a conformismului, înmuiați de bunăstarea materială, care își comercializează (vai! la un preț derizoriu prin comparație cu al scriitorilor de aiurea) talentul, mai ales cînd fac publicistică de comandă, agitatorică. E adevărat, ei nu prea au unde se duce pentru a da jos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu putea scrie asemenea hotărîri și nici nu înțelegea ceva din cuprinsul lor.(...) Au pregătit anume pentru așa ceva o bucățică de lemn (un instrument asemănător va folosi și Constantin Cantemir - n.m.) în care au săpat patru litere în limba latină; înmuiau condeiul în cerneala cu care obișnuiau să scrie împărații și îl puneau în mîna acestui împărat; potriveau scîndurica amintită deasupra hotărîrii, apoi luau mîna împăratului și o plimbau împreună cu condeiul peste cele patru litere; iar după ce o treceau prin toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de „melancolie pernicioasă”. E supărat pînă-n adîncul sufletului pe copii că sînt risipitori. „Cînd eram studenți, mie și maică sii, ne ajungea mîncarea de la cantină. Nu cheltuiam un leu în plus peste bursă!” „Alte vremuri”, zic eu, dar nu se înmoaie. „Ei nu înțeleg - continuă el și mai indignat - că banul meu e cîștigat cu sudoare de sînge!” în atare momente, cînd vorbește, C. strînge pumnii și crîșcă din măsele. Iar uneori, cînd enervarea e prea mare, își împinge capul în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niște regrete adevărate, ci intenția de a anihila orice protestare, dacă vom fi trimiși pe teren cu însărcinări care nu intră în fișa posturilor noastre. Pe mine, poveștile, „cucurile” (cum le zice Sp.) lui nu mă vrăjesc și nu mă înmoaie. *„Vremurile - scrie Maiorescu în Jurnal, la începutul agitatului an 1866 - sînt prea importante ca să-ți irosești timpul doar cu lucruri spirituale”. De peste două decenii îmi motivez cu fraza sa timpul consumat cu „politica”. Acum, ea mi se pare și mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-a fost sensibil la unele din propunerile lor. „Puturoșii” (cum le zicea pînă mai ieri) deveniseră dintr-odată un fel de „eroi ai muncii socialiste”. Curios, nici unul n-avea aerul că se amuză de această metamorfoză. Uleiul laudelor îi înmuiase. Nu-și mai aminteau locurile din suflet ulcerate de „înjurături” și „mojicii”. Nici unul nu părea să se gîndească la capcana unui divide et impera. Am privit liniștit „spectacolul”, știind că asemenea „luni de miere” au mai fost, dar n-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul celuilalt chiar dinainte de a ne Întâlni”... Imediat apoi, amintindu-și imposibilul adevăr, mai adevărat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Am întins mâna, dar n-am atins nimic. Un gol imens în jur. Iarna apăsătoare se simțea și în încăperea aceea. Totul părea țintuit în cuie. Dușumeaua, masa... totul. Stăteam singur pe întuneric și aveam senzația că membrele mi se înmoaie, iar capul se contractă și se dilată după bunul lui plac. Nu mai aveam nici un control asupra lor. Parcă stăteam în fața unei oglinzi contorsionate și încercam să mă mișc puțin câte puțin. M-am ridicat de pe băncuță și am aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mulțumit fetei și am închis ochii, să-i odihnesc puțin. — Mai ai nevoie de ceva? întrebă ea. — Eu? Ce te face să crezi asta? — Nu știu. Așa am avut impresia. Poate ți-ar prinde bine ceva care să-ți mai înmoaie carapacea aia groasă de iarnă. — Aș avea nevoie de soare, am zis. Mi-am scos ochelarii, i-am șters și mi i-am pus la loc pe nas. Dar e imposibil. Ochii mei nu suportă lumina soarelui. — Altceva! Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Adineauri ți-am masat ochii și ți-a priit. Trebuie să existe o metodă și pentru liniștirea sufletului. Nu-ți amintești de ceva care să-ți fi făcut bine în lumea din care ai venit? Ceva care să-ți fi înmuiat inima? Am încercat să scotocesc prin bruma de amintiri rămase, dar n-am găsit absolut nimic. Îmi pare sincer rău. Nu-mi amintesc nimic. Aproape toate amintirile mele s-au topit. — Încearcă. Nu se poate să nu mai fie nici una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bee World, 60, 59, 1976. 4 Albinele recoltează substanțe rășinoase de pe mugurii, cozile frunzelor și coaja unor specii lemnoase: plop, salcie, stejar, ulm, fag, pin, brad, castan, frasin, arin etc.; pentru a nu se încleia, albinele secretă niște substanțe care înmoaie, iar particulele adunate, sunt încărcate, ca și polenul, în panerele picioarelor posterioare; la întoarcerea în stup, alte albine încep „descărcarea” propolisului pe fragmente, uneori operațiunea durând câteva ore și chiar până a doua zi (în acest caz albina culegătoare se
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
posterioare; la întoarcerea în stup, alte albine încep „descărcarea” propolisului pe fragmente, uneori operațiunea durând câteva ore și chiar până a doua zi (în acest caz albina culegătoare se duce la urdiniș și așteaptă ca soarele să încălzească și să înmoaie prețioasa încărcătură; de fiecare dată, la recoltare și descărcare, particulele de propolis sunt masticate de către albine, până le depozitează în locurile unde este nevoie (Andrițoiu, 2005). MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 10 cursul masticării, albinele adaugă propolisului, pe lângă un număr de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
friabilă, luând aspectul unor sfărmături pulverulente (Mateescu et Dumitriu 10); această masă ce prezintă o oarecare duritate la temperatura ambiantă devine friabilă la temperaturi scăzute (sub 15°C), chiar și pentru sorturile ceroase (Mateescu et Dumitriu); la temperaturi ridicate se înmoaie și devine rășinos și lipicios (intervalul de temperatură cuprins între 60-69 grade Celsius, sau peste 81-83°C (Marin și Velescu, 197511). Culoarea propolisului: variabilă, în funcție de vegetația arboricolă din zona stupinei, putând fi brun închis, brun deschis cu reflexe roșiatice ori
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
utilizat ca oracol"54. Fapt este că, spre finalul Evului Mediu, începe să circule această credință în forța curativă a cornului de licorn. Prin urmare, imaginii-tip a fecioarei cu unicorn i se asociază și cea a inorogului care își înmoaie cornul în apa unei fântâni sau a unui lac, pentru a o purifica. Este ipostaza în care apare animalul în foarte multe reprezentări, printre care, pentru cine știe să caute, și în panoul din stânga din Grădina deliciilor a lui Jieronimus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
piper, 5-6 boabe de enibahar Toate se fierb, apoi se dau la rece. Carnea se ține în baiț 24 de ore. BULION Roșiile se rup bucăți și se dau la fiert cu o linguriță de sare, se fierb până se înmoaie bine, apoi se dau la răcit. Se trece prin sită sucul, după care se fierbe din nou până la consistența dorită. După aceea, sucul se toarnă fierbinte în sticle, se adaugă deasupra puțin ulei și se sterilizează în pături. KETCHUP
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]