3,744 matches
-
pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria ta, urlă, rogu-te urlă, că dacă n-o să înnebunească înălțimea ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile or să se închidă rănile și or să se usuce. Uită-te, sfinția ta, cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adunați în numele Tău? Mulțumescu-Ți Ție Hristoase că ai fost cu ei așa cum ai făgăduit când ai spus: Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor»”. Numai gândul acesta a ferit-o să nu înnebunească atunci când, după un an de zile de la execuție, împreună cu domnița Bălașa, cu nora ei Anița și cu nepoțelul Dinuț, au fost exilate la Kutaieh, pe țărmul răsăritean al Mării Negre, în Caucaz. După un surghiun de trei ani, când s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acolo o vreme și se întoarce în Țările Române, anume la Galați, unde înființează aici prima lojă masonică. Cei trei ostatici ruși luați de turci după dezastrul bătăliei de pe Prut din 1711, cancelarul Șafirov, ambasadorul Tolstoi și tânărul Șeremetiev, care înnebunise în închisoare, sunt eliberați abia în decembrie 1714, ultimul murind pe drumul spre casă. Marele țar Petru I, în 1719, începe să-și scrie memoriile, despre campania de la Prut încercând să arunce toată vina pentru înfrângerea suferită pe voievodul Țării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scandal. Aceasta, avertizată la timp despre complot, se pregăti să susțină atacul. Abia spărseseră asediatorii poarta, că valeți solizi, înarmați cu bastoane, îi apucară de guler și îi bătură măr. Femeile dnei K... o apucară pe Bl... Aceasta e târâtă înnebunită pe peron, și acolo slujitorimea feminină o biciuiește din toate puterile. Doamna K..., palidă de furie, într-o poză magnifică, apucase părul blond al dușmancei sale; cu o mână tremurătoare, o ținu pe Bl... sub nuiele în timpul execuției, până ce aceasta
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dragoste fac multă vâlvă. Deși eroul nostru e la fel de nestatornic pe cât e de seducător, deși fastul său insolent nu se menține decât pe cheltuiala unei frumuseți foarte mature ale cărei farmece trecute sunt dintre cele mai productive, toate doamnele sunt înnebunite după acest fermecător învingător; care mai de care îi fac avansuri; și-l dispută, și-l smulg; e spaima familiilor în oraș și în cartierele mărginașe. Nimeni nu adună în fiecare zi atâtea coroane de mirt ca el, și se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vizuale la cea a credințelor legate de religie. La greci, spre exemplu, așa cum relatează Egon Sendler, "reprezentările lor provin fără îndoială din cultele orientale vechi cu ritualuri uneori pline de cruzime, care au supraviețuit în subconștientul poporului"273, orbind sau înnebunind pe cei care ar fi îndrăznit să privească spre ele. Artiștii erau cei care dădeau chip zeilor, reprezentarea acestora conferindu-le și statutul de teolog 274. Pe lângă aceasta, atât la orientali, egipteni, greci, cât și la romani, o trăsătură comună
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi, înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodată a lipsit. Și atunci am aflat cu tristețe că a fost chemat în concentrare. Nu s-a mai întors la noi până la sfârșitul anului și nu știu nici azi dacă s-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tatăl prin Smerdiacov și nici de ce Smerdiacov acceptă sugestia... Cele trei mii de ruble puteau justifica un paricid? Căci Feodor Pavlovici Karamazov era tatăl său, conceput cu o neroadă a orașului, într-o grădină, după o seară de beție. De ce înnebunea Ivan? Că sugerase "ideea" uciderii tatălui? Dar de ce să-l ucidă? Nebunia îl făcuse să-i încolțească gândul, sau gândul, după înfăptuirea lui, îi stârnise nebunia? Poemul lui cu Marele inchizitor, ca și conversațiile lui cu diavolul erau tulburătoare, ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
importanța persona jului a cărui intrare o pregătea. Se observa și din mișcările speriate ale acestui umil funcționar că cel așteptat era bine cotat în ierarhia copoilor. Privi ceasul. Cinci și un minut. Întârzia, totuși ! O vor lăsa întâi să înnebunească... Așa sperau, probabil : să-și zăpăcească mințile așteptând și întrebându-se ce anume au inventat. Funcționărașul rămăsese pe scaun, să-și mai tragă sufletul. Curajos, n-ai fi crezut ! Tocmai la birou și-a găsit să se odihnească ! Dacă intra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a frânt-o cândva iubita lui Hariga, în nimbul aceleiași vârste pe care o purta, și la partenera mea echivocă, cu atâta crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să înnebunească. Să mai trăiască, oricât de mulți ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține cu atâta ferocitate. Am privit-o cu oroare și umilință și n-am putut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceleiași vârste pe care o purta, și la partenera mea echivocă, cu atâta crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să înnebunească. Să mai trăiască, oricât de mulți ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține cu atâta ferocitate. Am privit-o cu oroare și umilință și n-am putut s-o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult de jumătate din viața fiecărei zile amestecată aici, silă și înrudire acceptate. Să nu uite de Storck, i-a promis să-i aranjeze bonuri de benzină. Să vorbească și cu doctorul : coana mare se plânge de amețeli, i-a înnebunit cu crizele ei de grandomanie. Da, carne : să coboare pe la unsprezece până la colț, poate îi face rost chiorul de ceva. Lena halește o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înjunghia singure, la a-și tăia gâtlejul...“ „Sinuciderea Scorpionului, împrejmuit cu un cerc de foc, înțepându-se cu acul său înveninat ? În mijlocul unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale căldurii, animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige. Ar fi timpul să se izbăvească de chinuri printr-o lovitură de stilet. Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la muscali! Klapka, neașteptîndu-se la asemenea răspuns, se holbă la el un moment, pe urmă se uită împrejur, îngrozit să nu fi auzit cineva vorbele locotenentului, să vază și el pe dracul, pentru că n-a raportat celor în drept. ― Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. Să nu mai spui astfel de copilării, că ne pomenim amândoi atârnați în vreun copac, ca doi coceni stricați! Apostol Bologa surâse; dinții albi îi luciră între buzele subțiri, zicînd: ― Acum o lună
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu forța! ― Poate că vrei să mă denunți? întrebă Bologa apăsat, privindu-l adânc. Să știi că am să mă împușc, dacă... Cuprins de o furie neputincioasă, Klapka începu să se lovească cu pumnii în cap, bîiguind: ― E nebun!... A înnebunit! Ce să fac eu cu nebunul?... Doamne, Doamne, ce să fac? Apostol se apropie și zise mișcat: ― Poate că nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule căpitan... Sunt ingrat că nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio și îmbrățișează
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frățească, dar va deveni eternă! Orice s-ar zice, refuzam să cred că plecarea ei luase și o parte din sufletul lui Yon. - Dragul meu, îi ziceam iarăși, cum poți să crezi că dincolo de moarte mai există viață?Poate am înnebunit, dar așa simt eu, simt că există ceva... Niciodată n-am crezut în Dumnezeu, am fost un ateu convins, dar acum simt că există ceva, nu pot să-ți explic ce, dar este... este..., simt că există..., altfel cum se
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
merge treaba. Ce mai contează niște amărășteni care dau ochii peste cap? Sandu Șpriț scoate o hârtie de o sută de mii. Păi du-te la farmacie și mai ia-ți un termometru, că ești cam roșu la față! Ai Înnebunit de tot, Gore, nu auzi că la noi n-a ajuns? A sărit virusul mexican direct la tine-n sufragerie, a țopăit ca fasolea mexicană? Gicu se hlizește cu nasul În paharul În care și-a turnat o porție zdravănă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
filozofii cu tine chiar și În cârciumă se cheamă că bei singur și ești trist. Iar omu’, ca să filozofez și eu ca Cant, nu are voie să fie trist atunci când bea. Sandu Întoarce privirea plumbuită către Gicu. Mă, voi ați Înnebunit, v-a luat Dumnezeu mințile? E drept că susțineam prin vocea mea ideea lui Țuțea, că suntem vii dacă suntem credincioși, dar nici șoareci de bibliotecă nu v-am urat să fiți... Poate doar dacă vă blestemam. Ce știi tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu vin. E o situație complexă, mi-aș permite să constat. A dracu’ de complexă. Chiar mă complexează. Suntem prea mulți culți la aceeași masă. Eu, Gore, Gicu, Șopenhauăr, Țuțea și Cant. Nici nu mai avem loc pe scaune, ați Înnebunit instantaneu. Nice mai lipsea... Gore și Gicu holbează ochii... Stă la noi În cartier?, Întreabă primul. Iar Sandu face pe niznaiul. A stat, da’ s-a mutat mai la periferie, a zis că vrea aer curat... Gore, ești un fraier
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
noapte-aș rătăci - Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu ochii stinși, și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face să trăiesc, Ca să trăiesc, ca să înnebunesc. {EminescuOpIV 70} Așteaptă dar cu moartea ta, iubită, Pîn-ce de fericire-oiu muri eu. Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită, Zâmbind să mă săruți, amorul meu; De-oiu învia să știi, dumnezeită, Că-un somn a fost angelic, deși greu. De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e de ceară Și mai mult o să crească iubirea mea amară! Că-n lupanar văzut-o-ați jucând, bătând din palme Și o să-mi par-un înger, în gândul lui cu psalme! Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc! {EminescuOpIV 273} O, DULCE ÎNGER BLÎND... O, dulce înger blând, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? Părea că te-am uitat, Că n-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în taină apoi dispare-n grab-. "Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te iubesc? "Ai vrea să storc din mare amărăciunea-ntreagă "Și într-o picătură s-o beau, să-nnebunesc? {EminescuOpIV 322} Spre-a-mplini v-o unul din dorurile tale Au pot să fiu, copilă, ce trei ori Dumnezeu 115" Și ce-au făcut puternic în veacurile sale, Aceea într-o clipă să pot a face eu? "O, de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pururi lipsă De chipul tău Dumnezeesc. {EminescuOpIV 345} CE S-ALEGEA DE DOI NEBUNI, IUBITO Variantă Ce s-alegea de doi nebuni, iubito, De ne-ntîlneam de mult și nu pierdeam O tinereță, care-am risipit-o? De dragul tău de mult înnebuneam, Sau că muream de-atîta fericire, Dar numai sara vieții n-ajungeam. Era de sgomot plină, de-nflorire, Iar ochii tăi cei tineri de copil M-ar fi ținut de-a pururea-n uimire. Iar graiul tău când blând și când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Domn - "Și te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn. Simt că l-a ta privire voințele-mi sunt sterpe, M-atragi precum m-atrage un rece ochiu de șerpe, Fugi, fugi în lumea largă! Mă faci să-nnebunesc "Căci te urmez și totuși din suflet te urăsc. " El o cuprinde... Fața ei albă atuncea piere Și gura ei se strânge de-o stranie durere. Ea ar țipa și glasul în gât i se îngaimă. Ea îl sorbea cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce mi-ai lăsat sunt lacrimi care dor, Amintiri frumoase ce ne leagă, Oare nu ți-e dor de fata ta, Oare ție îți mai pasă? Mă întreb mereu de ce o soartă e atât de rea, De ce nu ești acasă. Înnebunesc, parcă te aud cum pășești prin casă, Parcă te văd cum îmi vorbești, Și cum cu atât de mare drag, mă privești, Îmi spui cuvinte ce mă îndeamnă Să te iau în brațe, tată! Te iubesc, te iubesc, atât de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]