2,664 matches
-
se vor închina Dumnezeului Unic. A promis, de asemenea, că rodul dragostei lor, dacă va fi băiat, o va urma la tron, schimbând tradiția ca Saba să fie condusă doar de regine. Fiul ei, Menelik I, este considerat de tradiție întemeietorul dinastiei regale etiopiene din biblica țară Cush, situată în nord-estul Africii. O altă legendă spune că regina din Saba a rămas în Israel alături de regele Solomon, o altă legendă evocă momentul în care Solomon l-a cunoscut pe băiatul lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Asiriei. S-a ambiționat să construiască un oraș măreț Babilon. A adus arhitecți, a construit palate și temple, în vremea ei s-au construit celebrele grădine suspendate. Legendele au personificat-o pe Semiramida de Assur ca fiind soția eroului Ninus, întemeietorul statului asirian și fondatorul orașului Ninive, capitala Asiriei. Medicul grec Ctezias din Cnidos a descris-o pe Semiramida (I) ca fiind femeia fatală a Mesopotamiei, în adorația căreia se aflau zeițele Ishtar din Babilon și corespondenta ei asiriană, Astharte, ambele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a căsătorit de două ori cu descendenți ai familiilor nobile și regale sârbe. Primul soț a fost un general sârb cu care a avut un fiu, Rudi. Cu cel de al doilea, Milos Obrenovici, prinț regal, nepotul regelui Milos întemeietorul dinastiei Obrenovici, conducător al luptei antiotomane, s-a căsătorit în 1853. Cei doi au avut un fiu, Milan Obrenovici, viitorul rege al Serbiei în perioada 1882-1889. În 1855, fiica Catargiilor s-a despărțit de Milos Obrenovici. Copilul, Milan, a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru scurt timp, a avut rangul de ministru de Externe, iar între 1900-1901 și 1910-1912, de prim-ministru. Scurta activitate de critic literar a lui C. este legată de societatea Junimea, printre ai cărei întemeietori se numără. Critica sa literară este, alături de aceea a lui T. Maiorescu, A.D. Xenopol, Șt. G. Vârgolici, M. Pompiliu, reprezentativă pentru modul junimist de a o concepe și realiza. Ea pleacă de la ideea că opera literară se definește în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
Lemnos și se conformează schemei egalitariste a cetății, luând parte, alături de ceilalți ahei, la cucerirea Troiei 3. În acest cadru se poate ca lumea miceniană să fi fost un punct de pornire, dar mecanismul amorsat atinge și alte figuri -, ca Întemeietorii de cetăți și colonii, care nu Își puteau avea originile Într-un trecut micenian, și În același timp, amestecă și confundă caracterele, recuperând și atribuindu-le eroilor funcții culturale, ori transformă o zeitate ca Prometeuxe "Prometeu", numit explicit theòs titàn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2.2). 2. Supraevaluarea mitului și limitele rituluitc "2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului" Prin cult cetatea pusese În centrul propriilor interese și tradiția mitică, asupra căreia veghea ortodoxia. Scandată de variante, povestirea mitică era În Grecia „cuvântul creator și Întemeietor” și a fost un fel de fir conducător care a Însoțit și călăuzit Întreaga cultură greacă (subcapitolul 1.4). Nici măcar oratoria atică nu s-a eliberat vreodată cu totul de ea, deși a contribuit destul de mult la orientarea măsurii și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de pildă, atacul acestora Împotriva lui Cacuxe "Cacu"-Cacusxe "Cacus" În veșminte de mantis), uneori cunoscute fragmentar prin intermediul unor surse romane. Foarte rare sunt miturile cu adevărat etrusce cunoscute pe cale literară, ca acela al nașterii miraculoase a copilului Tagesxe "Tages", Întemeietorul artei auspiciale, și rare sunt miturile cunoscute doar pe cale iconografică, cum este acela al unei lupte Între zeul Înarmat Laranxe "Laran" și Cels clanxe "Cels clan", „Fiul lui Celxe "Cel"-Tellus”, sau cel care o surprinde pe Menervaxe "Menerva" În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și procuratio, „leacul” acelor ostenta verificate În Urbe, chemarea la Roma a unor haruspicii din Etruria, organizați, cel mai târziu În epoca elenistică, Într-un collegium LX haruspicum cu sediul la Tarquinia, cetate sfântă prin nașterea miraculosului copil Tagesxe "Tages", Întemeietor al acestei etrusca disciplina, și constituit din descendenți ai familiilor aristocratice din dodecapolisul etrusc. Pentru Înțelegerea acestor concepte ne este oferită o mărturie de primă calitate de către disciplina auspiciului și de documentul ei principal, „ficatul de la Piacenza”. Fațeta exterioară, convexă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 73). Heraklesides din Pontxe "Pont" definește Roma ca pe o „cetate greacă” - polis Ellenis (De anima, fr. 102; În Plutarh, Camillus, 22, 2). Întemeierea unei zone sacre lângă Vulcanalium (Roma, Forul Roman), cu un cult Întemeietorului cetății, o lege sacră fixată În scris și vizibilă pentru public (Lapis Niger) și un loc de adunare (comitium), creează un centru urban În prima jumătate a secolului al VI-lea. Arhitectura palatului regal găsește paralele În lumea greacă (Ampolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar muntele Își datorează numele „stăpânei păsărilor” (aves). O altă tradiție din secolul al VI-lea, tot greacă, este atestată În cultul Dianei din Ariccia, lângă lacul Nemi (Strabon, 5, 13, 12; Servius, comentariul la Eneida, 2, 116), al cărui Întemeietor ar fi Orestexe "Oreste". Acest cult ar trebui să fie o filială (aphìdryma) a cultului Artemisei Tauropolos, iar acest lucru ar explica faptul că În el predomină practicile barbare și scitice. În ciuda originii diferite și a adaptării locale, În el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Iasonxe "Iason" și ale argonauților (Strabon, 5, 2, 6). Drumul pe care Își mână Herakles boii duce la Roma, unde Herculexe "Hercule" Îl ucide pe Cacusxe "Cacus", și, trecând prin Poseidonia, ajunge la Crotona, unde eroul este venerat ca „Întemeietor” (oikistàs) (Strabon, 5, 3, 3; Vergilius, Eneida, 8, 213-279; Ovidiu, Metamorfoze, 15, 12 sqq.). Prima operă epică romană, pe care o cunoaștem fragmentar, a fost scrisă de un grec din Tarent. Nu trebuie să ne mire faptul că este o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persoanele și la doctrinele cele mai importante. c) Xenofan, care - dacă ar fi să dăm crezare tradiției - după sfârșitul lui Cresus, către 540 Î.Hr., s-a alăturat emigrației locuitorilor din Foceea În Apus, este considerat de către antici unul dintre Întemeietorii „filozofiei italice”. El a amintit doctrina metempsihozei lui Pitagora din Samos, activ la Crotona din 532/531, exilat și el din Orient (F 7); Parmenide și Empedocle ar fi fost discipolii lui și ar fi imitat, În poemele lor didactice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Fabia ar fi părăsit tabăra ca să ofere la Roma un sacrificiu gentilic 1. Gens Fabia Își celebra sacra gentilicia pe Quirinal și avea un grup propriu de „ocrotitori Împotriva lupilor”, luperci Fabiani. Ei considerau că Își au originea În Herakles, Întemeietor al acestei gens (nu se știe de când). Polemica lui Cicero la adresa lui Clodius, care trecuse de la patriciana gens Claudia la plebe, arată cât de Înrădăcinată era poziția ginților patriciene În perioada republicană tardivă 2. După Cicero, această trecere amenința supraviețuirea cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se Îndepărta de convingerile pe care ei Înșiși și le-au format”, afirmă Quintilian (12, 2, 26; Apuleius, De deo Socratis, par. 170). Adeziunea la o linie filozofică poate fi trăită ca o „convertire”; școlile erau organizate ca asociații cultuale; Întemeietorul școlii este eroizat, statuia lui este așezată În saloane și grădini, ziua lui de naștere este sărbătorită, dacă este posibil În comun: divus Plato - „ca să spunem așa, zeul filozofilor”. La Atenaxe "Atena", romanul intră plin de reverență În grădinile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și necivilizat sau, pur și simplu, tot ceea ce era diferit de religia greacă și romană. Nu ne sunt de mare ajutor nici autorii antici care Îi descriu pe celți ca fiind oameni pioși, respectuoși cu oaspeții, iubitori de artă și Întemeietori ai filozofiei. Este evident că un cadru atât de Îndepărtat de realitatea istorică aparține unui mediu imaginar care nu poate fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un discurs despre religia celtică veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, în gesturile lui esențiale, de un patos cosmotic. Numai că, între acestea toate, sculptura este cel mai decis atentat la adresa haosului, pentru că în ea voința de limitare și modelare, ca principiu psihic al
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei au păstrat vie Roma antică și moștenirea romană. Reprezentînd astfel echilibrul moral, românii au contribuit la consolidarea națiunilor înconjurătoare. Primul volum este intitulat Strămoșii care i-au precedat pe romani, iar cel de al doilea, Amprenta Romei. Urmează apoi Întemeietorii și (mai important) cel de al patrulea, numit Oamenii ținutului, care este cel mai controversat dintre toate, deoarece se ocupă de mileniul lipsit de documente din istoria românilor. "Oamenii pămîntului" au supraviețuit în acest vîrtej al marilor migrații și al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
p. 175 236 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 140-145 237 Op. cit., vol. II, p. 198 238 Op. cit., vol. I, pp. 124-126 și 186 239 Op. cit., vol. II, pp. 201-203. Vezi și Clopotul dăruit de Caragheorghe, întemeietorul Serbiei, satului Topola, București, 1913 240 Generalități... , p. 94 241 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 204 1 O viață de om..., vol. II, p. 311. Iorga a plasat această inscripție pe catafalcul lui Mihai Viteazul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Childebert I și Clotaire I, fiii lui Clovis și ai Clotildei, asediază Zaragoza și în anul 542, în urma acestei expediții, aduc în Franța tunica Sfântului Vincențiu, precum și o cruce de aur care ar fi aparținut cândva lui Solomon, regele Israelului, întemeietorul templului din Ierusalim. Moaștele diaconului martir sunt depuse în bazilica Sfântului Vincențiu și a Sfintei Cruci care devine în anul 754 bazilica Saint-Germain-des-Prés. În cele din urmă, se hotărăște ca sfintele moaște să fie împărțite între orașele Mans, Vitry-le-François, Besançon
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
alta. Neamul românesc, ca și alte popoare, are un suflet propriu, o credință, aspirații și geniu. Mișcarea Legionară e o revelație divină. Ea vrea să construiască un om după chipul și asemănarea lui Hristos Dumnezeu, sub scutul divin al martirajului. Întemeietorul ei, Corneliu Z. Codreanu, pune la temelia Legiunii însăși osemintele sale, ale eroilor Bisericii Creștine, Ion Moța și Vasile Marin, precum și ale miilor de legionari. Doamne, dă-ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și editează revista de poezie haiku „Orion” (din 1994), fondează Școala de poezie tanka și renga de la Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic Întemeietorii (1980), ale cărui personaje, Deceneu, Burebista, Decebal, sunt animate de ideea (uneori accentuată tezist) unificării neamurilor tracice. Cu o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
realității”. Interesante sunt acele poeme care, printr-un soi de cezură (necesară, conform poeticii haiku), creează, la nivelul semnificației, un interstițiu în care germinează o tensiune ce trebuie să irumpă la lectură, într-un fel de joc al schimbărilor. SCRIERI: Întemeietorii, București, 1980; Imnuri către soare, București, 1982; Ionel, București, 1989; Ion Budai-Deleanu, Țiganiada. Poem eroi-comico-satiric într-o recitire, București, 1994; Între patru anotimpuri, ed. plurilingvă. tr. Constantin Frosin și Ștefan Benea, pref. Florin Vasiliu, București, 1994; Dincolo de tăcere, pref. Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1994; O sărbătoare a felinarelor stinse, București, 1995; Sălcii vechi și noi, București, 1995; Scoici fără perle, Timișoara, 1997; Testamentul din Strada Nisipuri sau Poeme din cartea de muncă (1985-1989), București, 2002. Repere bibliografice: Marin Marian, Întemeietorii, CNT, 1985, 16; Mihaela Racovițeanu, O întâmplare numită Școala de poezie renga de la Slobozia, „Micul Orion”, 1995, 1; Ion Roșioru, Rescrierea literaturii, TMS, 1997, 5; Carmelia Leonte, Nu se poate spune „nu”, CL, 1998, 9; Gh. Dobre, Călători prin Bărăgan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
până astăzi... punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești” iar acest fapt a fost posibil datorită contactului permanent cu creația populară, criticul adaugă: „Din poezia populară și-a Însușit Eminescu armonia uneori onomatopeică, a versurilor sale”. Întemeietorul Junimii subliniază astfel una din trăsăturile fundamentale ale limbajului poetic eminescian: armonia expresiv - muzicală. În poemul „Luceafărul”, muzicalitatea atinge cele mai Înalte cote; putem afirma că, din acest punct de vedere, ne aflăm În fața unui adevărat poem simfonic. De altfel
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este una inegalabilă până azi. b. Creația lui Caragiale se află sub semnul clasicismului. Contactul cu Junimea și Titu Maiorescu a marcat Întreaga sa operă chiar și aceea scrisă după răcirea relațiilor dintre cei doi. Între autorul „Scrisorii pierdute” și Întemeietorul Junimii exista o afinitate În ceea ce privește concepțiile estetice. Viziunea amândurora este clasică, simt nevoia echilibrului, armoniei și seninătății și pentru aceasta militează cu toate mijloacele artistice, dar mai ales cu satira, umorul, persiflarea, sarcasmul stăpânite ca nimeni alții În epoca aceea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]