4,963 matches
-
fel comunicau între ele, și dacă orașul din imagine era cel de unde pornise atacul împotriva navei. Nu văzu nici mașini, nici avioane, nici rachete nimic asemănător mijloacelor de comunicație interastrală folosite de oameni, mijloace care, pe Pământ, necesitau uzine uriașe, întinse pe suprafețe mari. Își spuse, de aceea, că atacul avea o altă sorginte. Chiar în clipa când făcea această descoperire, imaginea din fața lui se schimbă. Acum nu mai vedea de sus orașul, ci doar o clădire, aproape de centru. Tranziția de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar afla în spațiu sau în timp, e, în esența lui, același. Pentru Agata, Leon Margulis și Costache Boerescu aveau o asemănare în plus: amândoi fuseseră îndrăgostiți de ea. Și nu cel mai puternic câștigase. Agata se gândi, zăbovind încă întinsă în pat și cumva slăbită de puteri, la cuvintele aflate de la Costache: după ea lumină, Maica Precistă nu puteau fi decât legate de clipa din urmă. Dar Popescu? Un popă sau un urmaș de popă... De ce, totuși, i-o fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-a întâlnit pe Dan Crețu și că l-a invitat la noi, dar nu-i sigur că vine și că e un caz care-l preocupă. Nu cred că mai e fir de praf în casă, covoarele au fost întinse în zăpadă, cu desenul în jos, bătute tare cu bătătorul. Când le luai de-acolo, rămânea în locul lor un careu mare și negru. La fiecare covor operația s-a repetat de mai multe ori, până când, sub el, zăpada a rămas
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un trup mare și greoi, ceea ce-o făcea să aducă puțin cu o broască țestoasă. Domnule Dan Crețu, mă bucur foarte tare că sunteți oaspetele nostru, cum ați dormit? zise ea și, după o ezitare, se duse cu mâna întinsă spre el, să i-o sărute. — Foarte bine! răspunse scurt Dan și, când mâna mamei lui Alexandru îi apăru în dreptul buzelor, o atinse fără prea multă eleganță. — Am citit în ziar despre dumneavoastră, până la urmă care-i adevărul? Iertați-mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu te ating și nici să nu mă apropii de dumneata. Așa e? Fata încuviință din cap. - Dușumeaua, pereții, toate mobilele - de fapt întregul magazin - sunt făcute din materiale rău-conducătoare de energie. McAllister avu senzația că merge pe o funie întinsă deasupra unei prăpăstii fără fund. - S-o luăm de la început, zise el. De unde ai știut dumneata și de unde a știut tatăl dumitale că nu sunt... făcu o pauză înainte de a rosti formula aceea ciudată... că nu fac parte din epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să veghezi forfota pregătirilor. Mai venise o musulmană în vârstă, cu mâini înroșite și noduroase: Luați copilul de-acolo! zisese. — Ba lasă-l, doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încântare ciudată, fiindcă se gândea numai la șosea și la felul cum ar fi urmat să străbată întinderea foșnitoare de rapiță și de spice. Liniștea ar fi pierit alungată, cu țârâitul greierilor cu tot, și în locul ei s-ar fi-ntins o autostradă cu patru benzi, ca o cale regală a luminii și a începutului. — Sper că o s-o numiți tot așa cum fusese vorba întâia oară, mai zise Omar răsuflând ca un om care alergase. Parcă mai contează... răspunse unul. Important
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi intenționată sau nu: oratorii, care fac gesturi largi, exagerează. Acțiunile de tranziție arată nerăbdarea, (fumatul), ori altele distrag atenția (atingerea obiectelor): încrucișarea brațului (ascultare distantă), așezarea mâinilor în poală (pentru a păstra distanța), lovirea aerului cu mâna (agresivitate), mâna întinsă cu palma orientată în sus (întrebarea), apropierea palmelor una de alta (conflict cu sine însuși). CUM DIALOGHEZĂ MÂINILE! Poziția mâinilor semnifică în dialog fie acțiunea și capacitatea de a munci (mâna pe masă), fie timiditatea sau dorința de a ascunde
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
la dracu, ori pur și simplu englezescul give a fig - a nu primi nimic. Expresia românească a da cu tifla, care corespunde parțial expresiilor cu figa (smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor, care constă din palma întinsă cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate aidoma cântării unui fluier, în semn de sfidare și dispreț, gest nelipsit de un anumit subtext sexual. Fig(a) este una din denumirile smochinului și a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
unei forme cuaternare i se adaugă centrul, ca în cazul crucii. Grafic, numărul cinci este reprezentat de pentagon, fie sub forma lui regulată, fie sub cea stelată (pentalfa). În aceasta din urmă, se înscrie mai cu seamă omul, cu brațele întinse în cruce și cu picioarele depărtate. De aceea numărul cinci este un simbol al microcosmosului, fapt remarcat încă de pitagoricieni și mult folosit de artiștii renașterii. El simbolizează și cele cinci simțuri. Trimiterile spre degete se referă la fiecare dintre
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
va găsi foc, (130) Ziuă să nu se mai facă și vremea să stea pe loc. El ajunge. Într-o groapă mare arde-un foc avan... Pe-o părechi de pirosteie clocotește un cazan, Doisprezece smei în juru-i dorm adânc întinși pe burtă, Împrejur de pirosteie se cocea o mare turtă (135) Și-n cazan notând în zamă clocoteau v-o două vaci. Hei, își zise năzdrăvanul - dete badea de colaci! Și deși în fața vetrei dorm șezând smeoaice mame, El atins
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu găinaț de vrabie-mpistrite Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost și eu Pe - acolo Unde babele ara, Fetele se-njuga, De barba moșneagului s-apuca, Barba o smulge, În roatele plugului o svîrle, Moșneagu câte - un fir strângea În mușdei întingea Și la loc punea. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost și pe la Turta Pe unde fac mămăliga cât nuca, Ș-o păzesc 12 cu măciuca Ca să nu mănânce furnica. Trageți, flăcai, Hăi, hăi! Ș-am venit încoace Ș-am mers
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cerul ud. " Vrea să știe dacă trebuie să ia umbrela" gândi Melania Lupu. Scoase motanul din poșetă și-i șopti la ureche: ― Drum bun, Mirciulică! Din spate, Azimioară vedea profilul maiorului. Tâmpla căruntă, nasul subțire, încovoiat și cu pielea mult întinsă pe os, ridul adânc care se oprea în colțul gurii. Bărbia puternică dispăruse în fular... Vorbi fără să se uite la locotenent. ― Sper să ajungem cu cel puțin o jumătate de oră înaintea lor. Ne vom ascunde în pădurice. Pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așezate în două pante, terminat la capete cu câte un fronton triunghiular din scânduri prinse în cuie de lemn. Pe dinafară, scândurile lăzii și frontoanele capacului erau decorate cu linii în rețea. În lada sicriului s-au găsit patru schelete întinse pe spate, cu picioarele înainte și cu capetele spre intrare, destul de rău conservate. La nici un schelet nu s-a observat vreo urmă de îmbrăcăminte sau obiect de inventar. Osemintele aparțineau unor martiri identificați prin prezența a două inscripții în limba
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
mărturii ce vizau descoperirile întâmplătoare ale unor morminte semnalate sumar în unele ziare și reviste ori rămase ca pure însemnări inedite. Între 1959-1964 au fost descoperite și cercetate în necropolele Tomisului peste 500 de morminte greco-romane pe o suprafață destul de întinsă în jurul orașului antic. Descoperirile cauzate de ritmul susținut al lucrărilor de construcții, canalizări, taluzări și consolidări de maluri ce se efectuau în vederea urbanizării, ca și cea din 1993, au dus la descoperirea unei stele funerare creștine, nu departe de marea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cu câteva excepții, sunt orientate V-E cu mici devieri inerente. Un mormânt (M24) este orientat NV-SE, iar alte trei SV-NE (M6, M37, M46). Poziția scheletelor nu prezintă diferențe prea mari de la un mormânt la altul, majoritatea fiind întinse pe spate, cu mâinile ușor îndoite din cot, de cele mai multe ori spre sau pe oasele bazinului, alteori așezate pe piept și abdomen sau întinse pe lângă trup. Excepție face scheletul din M43, așezat în firidă dinspre est în poziție chircită, orientat
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
la rangul de municipium în secolul II p.Chr. Cetatea de vest a fost cercetată arheologic încă de la mijlocul secolului XIX de către oficiali francezi, participanți la războiul Crimeei (1853-1856). Orașul antic, una din cetățile principale ale geților, ocupa o suprafață întinsă între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia (jud. Tulcea), acoperită azi de ruine. Situl arheologic cuprinde: 1) cetatea de est, din secolul V, de tip moeso-roman, de plan poligonal cu turnuri în formă de potcoavă la colțuri; în interiorul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
gros de praf, se afla un alt soare. I se păru mai îndepărtat și mai mic, de fapt, dar avea ― în lumea aceea de praf fin, ca o pudră, ― avea aproape culoarea sîngelui. Pe nisipul deșertului, în apropierea lui, stăteau întinși alți oameni. Unul dintre ei se răsuci cu gesturi fără vlagă; era o huidumă destul de bine făcută și buzele începură să i se miște. Nu scoase de fapt nici nu sunet, dar într-un fel ciudat, întorcîndu-se în felul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tovarășului lor o familie ce reunește un inginer destoinic și brav și o mamă atentă la destinele fiului și fiicei sale. Din aceste ingrediente, doar în aparență banale, se naște un ciclul narativ în care regăsim, intact, geniul lui Hergé - întinse pe durata a trei decenii și a cinci albume, aventurile lui Jo, Zette și Jocko oferă cititorului inițiat în arcanele lui Tintin satisfacția întâlnirii cu un spațiu al poveștii în limitele căruia inocența și curajul înfruntă, până la capăt, conspirațiile și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale de istorie și de geografie, pregătindu-și prietenii pentru întâlnirea cu ținta călătoriei lor. Tintin evoca, cu febrilitatea contagioasă care nu îl părăsea niciodată, pei sajul Azaniei, întinsă de la porturile de la Ocean până la jungla impenetrabilă a marilor lacuri. Cu degetele pe hartă, el invoca umbrele exploratorilor ce pătrunseră până departe, în căutarea Nilului și a izvoarelor sale. Fotografiile îl făceau să descopere miracolul unei lumi care își desfășura
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicîndu-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să-mi stârnească dorința, și i-am înlăturat-o, după care, cu un nou efort, m-am retras, depărtîndu-mă. Mulțumit de această victorie parțială asupra mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc cât nu era prea târziu și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi bine așa ? a spus bătrânul cu o voce de febră. Rieux nu și-a ridicat ochii spre el. AH! A SPUS CELĂLALT AGITAT, ȘTIU EU. CUVÂNTUL FRUMOASĂ, ĂSTA E CEL CARE NU E POTRIVIT. Rieux i-a luat mâna întinsă pe cuvertură. \ LĂSAȚI, DOMNULE DOCTOR. N-O SĂ MAI AM TIMP... RESPIRA CHINUIT ȘI DEODATĂ A STRIGAT: ― Puneți-l pe foc! Doctorul șovăia, dar Grand a repetat ordinul cu un accent atât de cumplit și cu o astfel de suferință în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-a mai căzut în plasa întinsă cu meșteșug și cinism, demască voalat tagma acaparatorilor, care devin „burtoși bogați” din acumulări perfide, în dauna noastră, a tuturor. în Banul remarcă faptul că el e stăpânul tuturor, el dă măriri și glorie, că regele și toți miniștrii i
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
asupra substanței memoriilor de război ale lui Ioan Enache și mă opresc la rolul decisiv avut de Mareșalul Ion Antonescu în calitate de conducător al României și de comandant al armatei în războiul de eliberare a moșiei străbune răpită de vecinii hrăpăreți întinși pe un întreg continent. Antonescu - cu personalitatea sa puternică, aureolată de unele calități personale care-i fac cinste - rămâne în istoria noastră națională ca omul providențial care și-a asumat responsabil soarta și destinele României într-un moment de grea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la ceas, dar simți imediat un spasm de durere. Abia atunci își aminti ce se întâmplase. Ieșise din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese ușa și apoi, într-o secundă, fusese lovită. Unde se afla acum? Întinsă pe spate, pipăi cu mâinile moliciunea de lână a așternuturilor. Se uită scrutător, abia întrezărind contururile perdelelor din fața ei. Se afla încă în cameră. Ce naiba se întâmplase? Deodată se auzi o voce, îngrijorător de aproape de urechea ei. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]