49,940 matches
-
Că te vezi, după poreclă, în Esop ca în oglindă". Sensul critic al limbajului esopic nu e fără rost, contribuind la slăbirea dictaturii prin sfidarea ei în efigie: "Vezi că mintea și gândirea, fie veacul cât de prost,/ Au avut întotdeauna,-n lume, cât de cât un rost,/ Căci ca pila, amândouă rod și lanțurile grele,/ Care se desfac pe-ncetul, slabe ca niște curele". Stăpânul antic din argheziana "fabulă a fabulelor" îi cerea succesiv lui Esop, pus în postura de
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
graiul) poate deopotrivă să rostească elogiul ("Ea mângâie,/ Farmec dă și mulțumire, proslăvește și tămâie") sau să formuleze cel mai amar blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea graiului, cu meșteșug./ Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,/ După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
el a trecut Cu plugul pe la noi. și de pe bici l-am cunoscut, și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. (...) În poezia lui Coșbuc, un sector m-a desfătat întotdeauna, oricâte riscuri iau s-o mărturisesc: e vorba de textele, care umpleau cândva manualele, dedicate copiilor! Îl urmez pe Mircea Tomuș (el însuși se referea la Vladimir Streinu) în aprecierea că, pentru acest autor: "problema versificației avea o importanță capitală
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Călin); "La contactul cu un ansamblu occidental, primul lucru pe care l-am învățat a fost disciplina de orchestră" (Violeta Cîrstea Călin); "America a fost construită de emigranți, ei având un rol foarte important și în ceea ce privește cultura, arta" (Lory Wallfish); Întotdeauna am visat să cunosc mai îndeaproape viața muzicală europeană" (Liviu Morna). Sau printre avatarurile variilor școli, tendințe, culturi: În Europa se pune mai mult accentul pe o anumită diferențiere coloristică, stilistică, pe când în America se pune mare accent pe o
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
Este o decadență la care nu concepeam să se ajungă" (Lili Dușescu); "Publicul de muzică clasică este un public în formare" (Sergiu Năstase). Și tot traseul marcat de Sebastian Crăciun ne transportă printre criterii și mentalități: "Selecția muzicală a fost întotdeauna exclusivistă și mulți muzicieni străini nu au putut rezista în Franța" (Costin Cazaban); Foarte puțini tineri mai sunt dispuși să facă o carieră muzicală" (Constantin Sandu); În momentul de față jazzul suferă, nu are un public foarte numeros"(Marian Petrescu
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
greu de propus organizatorilor de concerte o lucrare românească. Asta chiar dacă este excepțională" (Mariana Sârbu). Ori printre diferite profesiuni de credință: "Dacă încerci să obții un succes, nu ești tu care decizi. Decide destinul muzicii tale" (Horațiu Rădulescu); Am năzuit întotdeauna să fiu liber și am încercat să fac o sinteză din toate curentele, evitând ca cineva să poată să-mi pună o etichetă" (Costin Miereanu); Ca factor de promoție trebuie să cunoști foarte bine ce propui și să prinzi din
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
compozitorul le-a pus în muzica lui" (Marcel Roșca). În sfârșit, Sebastian Crăciun surprinde și acele aspecte nostalgice pe care muzicianul-băjenar le adăpostește, fie cu sfială, fie, dimpotrivă, cu emfază: "Concertele pe care le-am susținut în țară au fost întotdeauna ca o miere pentru inima mea. Eu am rămas româncă" (Lola Bobescu); "M-am găsit în sala Ateneului în fața unui concert cu o muzică pe care nu puteam să o definesc. Muzicienii cântau la instrumente necunoscute mie, îmbrăcați în haine
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
sus, lumea Ficțiunilor ilicite. Dar tot de aici aerul de irepetabil pe care câte o dilatație surprinzătoare a unei porțiuni de text îl asigură. Un scriitor bucureștean, taciturn și epuizat, descinde într-un orășel de provincie. Pelerinajul celor care au întotdeauna un subiect gata de oferit transformă holul hotelului într-o adevărată bursă a poveștilor, sufocantă și zgomotoasă. Evident îngrozit, vilegiaturistul părăsește clandestin spațiul de odihnă. Înainte de a scoate o vorbă! (A venit un scriitor din București). După un lung excurs
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
Angelo Mitchievici Chiar dacă un story bun nu face întotdeauna un film bun, el poate servi ca punct de plecare, iar regizorul hispanic știe să-l folosească cum se cuvine. Suntem prinși în joc chiar de la început, o imagine din trecut filtrată luminos, cu ceva nesigur, tremurător. Un copil stă
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
cu menirea literaturii. Numai ea, în comparație cu celelalte atitudini (oportunismul, subversivitatea și disidența), crede în autonomia esteticului. De aceea, literatura evazionistă poate fi definită foarte clar în funcție de "formalismul estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
va ieși încărcat cu toate bunătățile pământului. ... O statistică liniștitoare confirmă că numai unul din cinci români suferă de afecțiuni nervoase. Când ar fi unul din doi, nu s-ar mai ști care e medicul și care pacientul. Din surse întotdeauna bine informate știm însă că în București oricât de mulți oameni și-ar pierde mințile, nu ar găsi autoritățile nepregătite, posibilitatea ca toți bucureștenii să fie asistați este asigurată prin semestriale rectificări de buget, la rândul lor acoperite prin spectaculoasele
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
a rămas, până în ultima clipă, o femeie vie și fericită. Poate că pe mormântul ei ar trebui să stea, mândre, aceste cuvinte ale lui Juliette Gréco: "Eram două femei tinere fără griji, care iubeam iubirea. Făceam dragoste adesea, dar nu întotdeauna cu același partener..."
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
a lui Nicolae Balotă nu explică întrutotul infailibilul său discernământ politic. Înclinăm să credem că, mai curând, însuși cultul său pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabilă cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturba actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele obișnuirii cu răul: "Amenințarea
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
numără nu numai apariția formei de masculin (unu, doi, doisprezece...) în locul celei feminine (una, două, douăsprezece...), ci și substituirea inversă. E un fenomen care nu se lasă surprins în scris, pentru că în redactarea rapidă sau neglijentă numeralele se scriu aproape întotdeauna cu cifre (care ascund flexiunea). Din atestările orale culese de ultima monitorizare lingvistică a posturilor de radio și televiziune, din martie 2008 (de găsit pe site-ul Consiliului Național al Audiovizualului: www.cna.ro), putem alege destule exemple elocvente: "douăzeci și una
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
intens disonante cu alte acorduri consonante, coliziune în urma căreia rămân acele sonorități edulcorate, plasate în contrast ferm cu impactul care le-a introdus. Anatol Vieru remarca sentimentul naturii ce se degajă din această lucrare. Dar, nu-i așa, natura e întotdeauna cinstită, neprefăcută. Să fii dezlănțuit ! Postmodernismul, în special prin măștile sale, aparține istoriei, îmbrăcând situații urgente, ce nu suportă amânare. Ideile circulă dezinvolt, spontan, fără a fi însă agresive. Culmile de intensitate nu apar ca recuzită a unui șoc, ci
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
ungurește. Doar când cineva mi se adresa direct, folosea limba română. Chiar și în discuțiile în trei, atunci când vorbeau între ei, ceilalți doi foloseau limba maghiară. Sincer să fiu nu m-a deranjat niciodată acest lucru. Nu sunt indiscret, aveam întotdeauna ceva de citit la mine, dacă puneam întrebări mi se răspundea cu ama-bilitate, iar dacă cineva avea ceva de discutat cu mine, găsea toată deschiderea. Am ajuns la un modus vivendi reciproc avantajos. Eu eram scutit de participarea la ședințe
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
făcut-o generațiile anterioare, cu deplin respect pentru valorile vecinului, indiferent de limba pe care o vorbește sau de confesiunea pe care o practică. Pentru aceasta este însă nevoie de dialog (chiar dacă ceea ce îți este dat să auzi nu este întotdeauna flatant și ușor de digerat) și de ceea ce Géza Szávai numește "filtrarea prin afect" a nevoilor celuilalt. Românii și ungurii trebuie să se așeze la aceeași masă, să se privească în ochi și să facă efortul de a-și înțelege
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
ce-ai putea găsi, cînd pe cronicari, crainici, reporteri ș.a.m.d. îi ia gura pe dinainte. Chiar și revistele culturale, care se pot lăuda, dacă închizi ochii la greșelile de tipar, cu corectitudinea limbii în care scriu, nu nimeresc întotdeauna registrul stilistic potrivit. Bunăoară, în OBSERVATOR CULTURAL, numărul 161 (419) din 17-23 aprilie, Iulia Popovici scrie, la cald, în calitate de persoană implicată, factor de decizie, despre recent încheiata Gală UNITER. Foarte frumos. Paragraful unu, de fapt un fel de chapeau: "cine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
Luca și acalmia uniform estetizantă a lui Mateiu. Multe dintre paginile volumului depun mărturie în favoarea acestei încadrări, multe dintre numele actanților au o rezonanță cel puțin levantină, de nu grecizantă de-a dreptul, multe dintre secvențe ne amintesc de răsfățul întotdeauna tensionat al câte unui Pașadia Măgureanu și al câte unui Mitică, al câte unui Aubrey de Vere și al câte unui Lache. Firește, asumate cu precauție și nu urmate cu ochii închiși, cele două modele nu explicitează în nici un fel
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Confortului/ cu toate că ălea cinci sute de ani sedimentate în creier/ nu-mi șterseseră cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația care îl absoarbe, productivă, prozaică, fără nici un mister: "am vagabondat pe străzi care se bifurcau/ în străzi care se bifurcau la capătul blocurilor faraonice,/ până la
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
pare și cea de a oferi o dublă indicație pentru termenii cu dublă identitate lingvistică: de exemplu, pronunția engleză și franceză a denumirii Airbus. Sînt totuși în dicționar destule inadvertențe care ar trebui corectate la o nouă ediție. Inventarul e întotdeauna discutabil și nu ar fi de mare folos să ne întrebăm de ce au fost incluse unele nume (ca Alexandra Ana, Arăpilă) ori să discutăm rațiunea unor absențe. Dicționarul Florenței Sădeanu cuprindea probabil prea multe nume rare, de care nu avea
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
resusciteze pe vestitul comisar, ucis în primul film, făcut ciur în altele și reînviat în al ultimul. Dacă odată s-a putut, și-a zis regizorul, de ce nu s-ar mai putea încă odată, geriatria face minuni. Este drept nu întotdeauna, și din bucăți și amintiri în loc de vestitul superman te poți trezi cu Frankenstein. Nu este tocmai rezultatul reanimării vestitului comisar, dar nici departe nu este. A fost nevoie ca Moldovan să treacă prin "școala" de la Făgăraș, școala de reeducare a
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut, rătăcit într-o lume ostilă, apăsat de o "povară tristă și bolnavă". La precizia temelor existențiale se adaugă întotdeauna precizia sfredelitoare a unei interogații morale. Uneori în surdină, alteori cu intensitate maximă, problema vinovăției obscure tulbură o conștiință traversată de complexe, animată, în același timp, de dorința eliberării de ele. Norman Manea a ținut să precizeze într-un interviu
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
de literatură contemporană, cu multe inconsecvențe, lacune și disproporții. Cred că era inevitabil. Echipa coordonată de Eugen Simion trebuie să se gândească la revizuirea acestei prime versiuni, în vederea unei noi ediții a DGLR. Nu pentru că nu ar fi bine făcut (întotdeauna e loc de mai bine), ci pentru că informația se cere actualizată. Pentru această primă ediție, informația include anul 2003, ca limită finală. Cinci ani deja trecuți și încă cel puțin trei-patru până ar putea apărea o nouă ediție înseamnă aproape
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
după 1924, entuziasma, provoca superlative, iar colecționarii și-o disputau. Tonitza, o spune Han în amintirile sale, vindea tot. Dacă rezervele în aprecierea lui, și vom vedea de ce natură au fost ele, n-au lipsit, totuși personalitatea sa a fost întotdeauna înconjurată de un interes special. Despre armoniile sale de culoare s-a putut spune, cam de prin 1924-25 încolo, că sunt "sclipitoare", "nemaiîntâlnite", pline de "surprize și ispite", "fragede" sau "arzătoare". Pictura lui, cum de asemenea s-a spus, era
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]