2,732 matches
-
i-a cuprins pe toți, cu o bucurie ce nu părea firească. El însă avea să simtă mereu aceeași evlavie de-a lungul vizitelor la locurile sfinte. Hotărârea sa nestrămutată era aceea de a rămâne în Ierusalim pentru a vizita întruna acele locuri sfinte. Avea în gând ca, pe lângă această evlavie, să ajute sufletele 1 și, pentru aceasta, îi aducea Părintelui Străjer scrisori de recomandare. Dându-i-le, îi spuse că avea de gând să rămână acolo din evlavie, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
era cu sânii goi și cu părul desfăcut, părând o zeitate. Acum fiecare râvnea la trupul celuilalt. El îi cuprinse umerii fierbinți și-i strivi din nou buzele cu săruturi. Nici unul nu se mai împotrivi. Gura lui Alin o căuta întruna pe cea a lui Nicole. Ea își lăsă gura incendiată de buzele lui. Răsuflarea lui trecea uneori în răsuflarea ei și vice-versa. Gura lui Nicole avea gust de fructe coapte, proaspete, abia rupte din copac. Uitase de timiditate, sfială și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
case. Una avea în curte o magnolie. Moș Toader a insistat să fie scoasă din rădăcini, a adus-o aici și i-a făcut o încăpere pe mărimea ei. A înflorit de cîteva zile și, de cînd a înflorit, duc întruna cutii cu cîte trei flori în ele celor din pavilionul administrativ. Vă dați seama: ba vine cineva de la minister, ba cineva de la județ... Și-apoi, chiar și șefilor le place să aibă o floare pe birou. Altfel pare încăperea dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și încă mă număr printre cei norocoși. Alții s-au smintit. Mama celor doi veri ai lui Șaga care învățau la Pitar Moș se duce la botezuri și la nunți împreună cu servitorii și îi îndeamnă: „Spuneți-mi Jeanne“. Alta repetă întruna: „Bărbatul meu, bijuteriile mele, banii mei“. Eu, slavă Domnului, sunt sănă toasă, nu mi-am pierdut mințile, îți scriu scrisori din care poți vedea că mi-am păstrat judecata întreagă și întreaga bravură. Ți-aduci aminte de prânzul nostru din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu corsaje strâmte și mii de straturi de tul, rochii din satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să fac! spun fericită, trăgând pe mine o rochie fără bretele, cu dantelă și paiete și o fustă înfoiată. Ies din cabină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ridică ochii spre mine, cu un surâs. Stă pe un scaun, lângă patul lui Michael, și atmosfera e mult mai relaxată. — Tocmai îi spuneam lui Luke, zice Michael în clipa în care mă așez și eu. Fiica mea mă bate întruna la cap să mă retrag din afaceri. Sau, cel puțin, s-o las mai moale. Să mă mut la New York. — Pe bune? A, da, ar fi foarte bine! Am fi foarte bucuroși. — E o idee foarte bună, spune Luke. Având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă mut înapoi în Oxshott. — Păi, așa e! Tarkie tocmai zicea zilele trecute că parcă Londra nu mai e la fel, de când ai plecat. — Pe bune? Mă uit la ea mirată și ridicol de emoționată. — Și mama ta mă întreabă întruna dacă eu cred că o să rămâi pentru totdeauna la New York... Nu rămâi acolo, nu? — Sincer, habar n-am, spun neajutorată. Totul depinde de Luke... și de afacerea lui... Dar nu e el șeful! sare Suze. Ai și tu un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu, nici o problemă, spune Suze. Dați-i-o lui Bex. O merită din plin. Îmi zâmbește ușor jenată. Iartă-mă că am țipat la tine. — Nici o problemă. Îmi mușc buza. Iartă-mă că te-am înnebunit la cap întrebându-te întruna dacă te doare așa tare. — Nu, ai fost super. Pe bune, Bex. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Ați primit niște flori, spune o moașă care tocmai intră. Și un mesaj de la soțul dumneavoastră. În momentul ăsta nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Păi, și... ce-ai făcut? zic, cu teamă. — Am plecat. Și toată ziua n-am făcut altceva decât să mă plimb prin oraș, convingându-mă că nu m-a recunoscut, de-asta s-a purtat așa. Asta mi-am repetat întruna în gând. Că habar nu are cum arăt, așa că se poate să nu-și fi dat seama că sunt eu. Păi, poate chiar așa a fost! zic repede. De unde naiba să știe că... Îmi înghit restul cuvintelor, în clipa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu știu, parcă... brusc, nu mai știe de ce face ceea ce face. Așa că a renunțat să mai facă ceva. Nu vrea să se ducă la serviciu, și nici să vorbească despre asta. Elinor e tot în Elveția, colegii lui îl sună întruna să-l întrebe cum îi mai e, iar eu nu pot să le spun „Adevărul e că Luke nu poate veni la telefon, are o criză de personalitate...“ — Nu-ți face griji, azi o să trec eu pe la birou. Poate împrăștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gest autoironic. Îmi fac și eu de lucru cum pot. Copiii sunt mari acum și... — Știi, Aaron, băiatul ei, e în formație! face mama mândră nevoie mare. Cântă la clape! Și să știi că sunt foarte buni! Și au repetat întruna Unchained Melody, special pentru... — Ia, gustă un pic asta! zice Lulu, vârându-și mâna sub folia protectoare de deasupra unui platou și scoțând o tartină. Astea sunt noile noastre pateuri Thai. Suntem foarte încântați de ele. Știi, foietajele sunt la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată ? - Știu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
publicată În limba maghiară la 1840 și În italiană la 1842. Numai acordarea drepturilor politice și economice evreilor din Europa Est-Centrală - credea el pe bună dreptate - putea să rezolve situația acestor oameni care au fost persecutați și obligați să rătăcească Întruna <endnote id="(101, pp. 140-145, și 72, p. 135)"/>. Este simptomatic faptul că romanul-foileton Le Juif errant, publicat de Eugène Sue În 1844, a fost tradus În chiar anul apariției sale atât În maghiară, de Sándor Petöfi, cât și În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la lăzile cu șampoane și paste de dinți, cine a mai auzit de așa ceva pe aici, tu crezi că toată ziua vin companiile mari și dau cadouri la copiii din Chiguilpe?” Rămân fără grai. Sigur, oricine vrea să schimbe lumea întruna mai bună, dar de unde începi și în ce direcție o apuci? Mă simt complet debusolată. Nu am habar de unde își scoate Alfonso ideile, dacă are vreun țel sau vorbește pur și simplu, însă indiferent de scopurile lui Alfonso ideea mi-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să primești pe mulți căutători Tânjind după cereștile comori. O, cât aș vrea la ultimul popas Să te feresc de-al încercării ceas, Să faci din Mine steagul biruinței, Pe drumul cel curat al pocăinței! Eu vin curând! Vestește-Mă întruna Și vezi ca nimeni să nu-ți ia cununa, Căci vreau să-nveți un cânt de bucurie Și-un nume nou, să-l porți în veșnicie! Poezie ,, Bethelul nostru” - Capitolul 1 Betelul Nostru - Dănuț Jercan În Canaan istoric și-n
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nu am știut cum trece timpul, că vedeți că s-a și înserat, încheie Gheorghiță discuția, luându-și un rămas bun respectuos de la îndrăgitul fost dascăl. Capitolul XIX Frământări și acasă − Lențâca, ce-o fi având mama de tot plânge întruna? Mă uit la dânsa și văd cum îi curg lacrimi, șiroaie, da’ nu știu ce are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Yeargan am conceput o serie de paravane mobile de inspirație Gordon Craig, construite din plexiglas transparent, tratat În așa fel ca să dea senzația ploii care curge, și care creau prin mișcare atmosfera idilei suave din micul port provincial unde plouă Întruna... Prin combinația de geometrie rece a paravanelor și de joc realist al cântăreților-actori speram să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o fată. Dar melodiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cei ce păreau tineri erau Între două vârste, cei rotofei erau de-a dreptul obezi, cât despre femei... de la vârstă la culoarea părului, totul arăta altfel. Mă Întrebam dacă acești coriști cu gesturi și maniere exagerate „ca la operă“, vorbind Întruna și râzând de mama focului la orice mică șotie, erau capabili să devină personaje credibile pe scenă. De obicei Îmi place amestecul de genuri și dacă ar fi fost vorba de Mozart sau Rossini, compozitori cu mult umor, hazul galez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ființă numai de el văzută din brațele căreia se zbate să se smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
principiului „capul plecat sabia nu-l taie”, susține că „am greșit” (de aceea am pățit ceea ce am pățit), eu, spirit turbulent, rebel (moștenit de la tata), mă apăr, încercând să-i demonstrez că nu puteam proceda altfel în acea împrejurare. Vorbesc întruna, tare, până simt că mă doare pieptul, că mă înec de atâtea cuvinte, că mă lasă puterile, nedezlipindu-mă de sobă, și întreg acest monolog furtunos se asociază cu senzația de netezime și mai ales de plăcută, reconfortantă răceală pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care, spre disperarea mea neputincioasă (n-avea rost să-l mai opresc acum din moment ce nu reușisem să-l potolesc până atunci, în timpul petrecerii), dovedise și dovedea o inadmisibilă familiaritate față de marele Lucian Raicu (idolul nostru din acei ani), numindu-l întruna, „Lucică”. Un sfert de veac de căsnicie, încadrat aproape matematic în sfertul de veac al celei mai cumplite dictaturi din istoria României (ne-am căsătorit în același an și în aceeași vară în care avusese loc „istoricul” Congres IX, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu o purtau pentru țărănimea muncitoare” s-au scris multe pagini în ziarul județean de pe vremea aceea. Acțiunea avea să eșueze după doar o săptămână, dar despre aceasta nu a scris nimeni. Telefonul suna întruna la primărie pentru a ne spune să ne luăm acasă oamenii, care se ocupau doar de furat produse pe care le schimbau pe băutură. Instructorul și activistul se frământau pe cine să trimită acolo să-i supravegheze, să nu mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Numai fixând, garantând și reglementând raporturile dintre capital, proprietarul suprafeței și oamenii de știință putem spera că, căutările și exploatările miniere vor lua, cu Încetul, avântul pe care-l dorim și pe care Îl putem cu siguranță aștepta... Se vorbește Întruna de crearea și Încurajarea unei industrii naționale dar.... puțini Își dau seama de adevăratele condițiuni În care ea poate prospera. Trei sunt factorii fără de care progresul nu trece din câmpul steril al aspirațiunilor În câmpul fertil al realizărilor: materia primă
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
prietenă, o umbrelă mare, albă, impermeabilă la ploaie și la soare, care se plia foarte strâns în jurul unui baston negru de abanos, cu mâner de argint, cu capul unei păsări fantastice. Era foarte preocupată să nu rătăcească originalul obiect, mormăind întruna "mon sontic", într-un idiom din acelea pe care le folosea cum îi trecea prin cap. Parfumată totdeauna cu un parfum foarte rafinat, care mirosea a mere, pe care îl primea de la Paris, și despre care știam că este foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
viitoare. Cotidianul, 4-5 august 2001 Căldură mare! În dimineața asta Pastenague m-a enervat, pur și simplu m-a scos din sărite. Poate că eram și eu prost dispus și cam obosit după insomniile care se repetă de câteva nopți întruna. Nu cutez să mă scol, sper prostește că somnul va reveni, și rămân în pat cu ochii ațintiți în tavan, pierd timpul, care, de altfel, trece din ce în ce mai repede. E ca o cădere în gol, singura soluție e să te scoli
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]