4,649 matches
-
alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de soare, ceea ce îi face misterioși. N-a plouat demult, iar oțetarii se asociază bine cu seceta. Îmi vin în minte tablourile lui Vermeer, în care e evident că pictorul nu suportă opacitatea zidurilor. De aceea deschide în ele ferestre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puteam permite orice, să ne zbenguim, să stăm tolăniți la soare, să jefuim de cireșe cireșii sălbatici sau să umblăm după păstrăvi în apa, perfect cristalină, din Seaca. Uneori, după-amiaza, veneau dinspre Olt neguri bolovănoase și amenințătoare de grindină care întunecau cerul. Cum aveam o bună experiență meteorologică și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să se însereze. Așa învățasem că "trebuie". Respectarea datoriei care ne revenea în cadrul familiei era prima formă de seriozitate impusă de tradițiile din Lisa. De altfel, nici părinții nu se așteptau să coborâm. Poate, se îngrijorau, uneori, văzând cum se întuneca la munte cerul, dar credința că tot ce fusese "scris" să se întîmple se va întîmpla avea rădăcini adânci. Zilele nu erau nici vesele, nici triste, și, probabil, se desfășurau după un ritual ce dura, neschimbat, de secole. Tatăl meu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
substanțe care, după ce ajung în pământ în sezonul ploilor, acționează ca un îngrășămînt miraculos; și că de aceea rododendronii au devenit uriași, oferind, pe străzile din Asybaris, o priveliște de basm uneori, în ciuda uscăciunii și a prafului, cu frunzișurile lor întunecate de secetă și înroșite de flori puternic mirositoare. În biblioteca Monseniorului, Julius n-a găsit nici o carte în care să se vorbească despre asemenea excepții. Și nici prin anticariate, în ciuda faptului că s-a dus de multe ori pe strada
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dacă aș crede în refugii. Am impresia că tună. M-am înșelat. Cerul e și azi pârjolit de secetă. Nu se vede nici un nor, iar frunzele oțetarilor par amorțite. 38. Când se prăbușeau nori amenințători, bolovănoși, de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doar o chestiune de onestitate. Nu văd cum îți poate fi de ajutor onestitatea într-un deșert când, încotro te întorci, nu mai există decât nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranță în disperare, atunci. O lumină tăioasă întunecă în clipa aceasta oțetarii sub un cer spălăcit, care se va colora abia spre seară. Sunt bucuros că nu trebuie să înfrunt mirosul de hoit al gunoaielor din București ori să mă feresc de câinii vagabonzi care, probabil, caută acum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cu doi la zero: o lovitură puternică a lui Pipo drept În stomacul portarului (care a intrat cu mingea În poartă) și un șut imparabil al lui Martin care a făcut țăndări o fereastră a castelului. Acum Începuse să se Întunece și guvernantele le ștergeau fețele asudate cu prosoape umede și călduțe, cum ți-ai murdărit hainele, pentru numele lui Dumnezeu!, reușeau să-i curețe cu o Îndemînare extraordinară, de păreau ca scoși din cutie, fiindcă nu mai era mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmbrăcat perfect pentru acea Împrejurare). LÎngă el, o stewardesă care grozav ar fi vrut să-și petreacă o vacanță cu el: fata era Încă la vîrsta aventurilor, zbura cu avionul și Încă nu se gîndea la măritiș. Dar a fost Întunecată complet de apariția lui Susan; părea puțin speriată, ca și cum ar fi Întrebat: unde m-ați adus? nu recunoștea locurile, Dumnezeu știe la ce se gîndise În ultimele minute. Frumoasă, desigur, nespus de frumoasă acum, cînd le făcea de zor semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ploaia de sudalme care se abătu asupra lor. După cîteva minute Mercedesul gonea iar pe bulevardul Abancay. Julius pătrundea pentru prima dată În cartierele vechi ale orașului și era numai ochi. Alături de el, Susan Își punea ochelarii de soare și Întuneca peisajul, fiindcă Îi făcea rău să-și amintească de mizerie după un prînz atît de Îmbelșugat și stropit cu atîta vin și mai ales Înainte de corridă. „Avem noroc de o zi frumoasă“, comenta Juan Lucas și În același timp Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fapt ei se orientează mai mult după aspectul automobilului decît al proprietarului, eu am avut grijă de mașină, domnule!, să știți că eu am avut grijă de mașină! și stau acolo pînă la sfîrșit, pînă cînd Începe să se Întunece și nu mai rămîn decît hîrtii și mucuri de țigări În jurul Arenei și atunci se duc să bea bacșișurile căpătate. Un zambo cu șapcă roșie potrivită cu spectacolul Îi conduse pe Susan, Juan Lucas, Bobby și Julius pînă la sectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mișcările doamnei, care de aproape era la fel de bine ca și de departe. Șobolanul comandă o oranjadă pentru el și două coca-cola sau orice voiau să bea, pentru invitații lui. Julius acceptă o coca-cola, iar Susan, observînd că Începuse să se Întunece, ceru un pahar de Jerez fiindcă momentul acela semăna cu altul din viața ei, Înainte de a pleca la teatru la Londra, de exemplu, Șobolanul comandă și el, strigînd aproape, un Jerez și pentru mine, dar acum Îi aduseseră oranjada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era stația la care trebuie să coboare și pe deasupra Îl făcu să simtă că el era căpitanul corăbiei și că avea obligația de a face ordine printre pasageri și că Păsărica era o femeie nenorocită, ca să știe. Începuse să se Întunece, cînd Carlos, la volanul Mercedesului, intră pe bulevardul care duce de la Javier Prado la Country Club și o văzu venind. „Uite că sosește Cucoana“, Își spuse și opri automobilul ca ea să se poată urca și să o scutească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tonul cel mai potrivit cu situația; mi-ai adus cămășile? Intră, intră... Ia vezi, Susan, ocupă-te tu, te rog. Arminda făcu cîțiva pași timizi și acum era Înăuntru, În la suite, năucită. Susan băgă de seamă că Începea să se Întunece și acum asta ar fi putut s-o deprime, se duse să tragă perdelele, ca să se facă noapte mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că viața ta va fi năpădită Întotdeauna de asemenea momente, de această amenințare a durerii care a devenit pe nesimțite tristețea de care-ți vei aminti Întotdeauna, cînd băncile din jurul bazinului se transformă În goluri care Înghit lumea și se Întunecă, sînt acum de un verde Închis, cînd valeții Îl Înconjoară pe Juan Lucas, care În seara asta te va duce la Acvarium, cînd momentul cuprinde o durere nesfîrșită pe care tu n-o vei uita niciodată, Julius, atunci te descotorosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbim, voi fi din nou Julius și aici, o să rîdem cu toții, pînă și Guadalupe se uită la ei surdă, pesemne crede că mai trebuie să mestece În oala ei ca o căldare și poate de aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-un smoc de firicele muiate În ceai tocmai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sprijinindu-și ușor mîna de genunchiul Îndoit. Finita și Ernesto Pedro de Altamira Îl Însoțiră pe prim-ministru pînă la ușă; acolo așteptară pînă ce automobilul său pomi și se Îndepărtă pe drumul care cobora de pe colină luînd-o spre autostrada Întunecată din Monterrico și de acolo mai departe, pe șoseaua care aducea la Lima. Amîndoi se Întorceau acum În patio. „PÎnă la ce oră o să țină și petrecerea asta?“, se Întreba Finita văzînd că musafirii ei continuau să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Celălalt, Juan Lucas, cel care era mereu beat... — Nu-l cunosc! — Păi dacă și tu erai atunci la Londra, așa cum mi-ai spus adineauri; și apoi a fost la nunta noastră... — Să mergem! Jaguarul Începu să Înainteze Încet pe șoseaua Întunecată din Monterrico. — Ai găsit drumul, Juan Lucas? Întrebă Susan după cîteva clipe. — Da, sîntem pe drumul cel bun. — Eu, În schimb, nu-l văd prea bine. E un drum care duce de la darling de Neanderthal la darling de Altamira, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Grand Marnier și lichior de portocale, transmițîndu-le gustul de portocală și de lămîie cu zahăr, băgînd mîna În foc doar doar or izbuti să stîrnească entuziasmul băiatului, dar degeaba. Băiatul căsca să i se rupă fălcile nu altceva. Acvariumul se Întuneca În jurul lui și i se ștergeau din minte Country Club, școala, clubul de golf și harta țării, dintr-odată Întunericul Începea să se lumineze și spațiul se umplea de scîntei care se Învîrteau În aer, un Acvarium strîmb prindea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Villa Maria. În fiecare după-amiază rămînea stăpîn pe camionetă și Susan trebuia să-i cedeze Mercedesul lui Carlos, de trei ori pe săptămînă, ca să-l ducă pe Julius În centrul Limei, la lecția cu Frau Pro-serpina. La ora aceea se Întuneca probabil la golf și Juan Lucas făcea un duș după partida de după-amiază, În timp ce Susan Îl aștepta stînd de vorbă cu prietenele din iarna aceea, doamna marchiză, cîteva soții de ambasadori, cîteva soții de alți Juan Lucas sau de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după partida de după-amiază, În timp ce Susan Îl aștepta stînd de vorbă cu prietenele din iarna aceea, doamna marchiză, cîteva soții de ambasadori, cîteva soții de alți Juan Lucas sau de alți jucători de golf pur și simplu. Începuse să se Întunece la Lima cînd Carlos străbătu Colmena și o luă pe bulevardul Tacna, ca să meargă apoi tot Înainte spre Arequipa, unde era Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. Nu putea să se abțină să nu rîdă văzîndu-l pe Julius cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Foarte simplu. Scoți fundul coșului de rufe murdare, care e o vechitură, mă cațăr În pom și-l atîrn de creanga cea mai Înaltă. Putem să ne luăm la Întrecere: cine bagă mai multe coșuri. Putem să jucăm pînă se Întunecă. Sărmanul, sub privirile ei Îngrijorate, s-a suit În pom, ea Îi spunea mereu ai grijă să nu cazi, dar Dumnezeu a vrut așa... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă. Îi curgea sîngele bietului Cano. A căzut de pe creanga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea Întunecoasă pe care și-o crease Încetul cu Încetul, pahar după pahar, Între bar și propriul său corp. Nu mai are mult și-o să cadă pe jos. Se prăbușea văzînd cu ochii, o amintire, Încă un whisky, Încercînd să Întunece și mai mult atmosfera aceea pe care și-o crease, dar culorile barului, cămașa, cravata, continuau să pătrundă pînă la pupilele ochilor lui aproape orbi și nu-i Îngăduiau să Întunece totul; voia să Închidă atmosfera aceea tristă, să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu ochii, o amintire, Încă un whisky, Încercînd să Întunece și mai mult atmosfera aceea pe care și-o crease, dar culorile barului, cămașa, cravata, continuau să pătrundă pînă la pupilele ochilor lui aproape orbi și nu-i Îngăduiau să Întunece totul; voia să Închidă atmosfera aceea tristă, să intre, să se Închidă Înăuntru, să stea singur În ea cîtva timp, dar muzica din bar și cîteva hohote de rîs prostești continuau să pătrundă În atmosfera lui, Încă nu golise locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Santiago și de la Lester, acum nu-și mai punea Întrebări fiindcă San Isidro, casele luminate Îi atrăgeau atenția unele după altele, Susan se uita În sus, fațadele Îi ascundeau cerul, dar un teren viran, un loc de casă nefolosit Îi Întuneca priveliștea, aducîndu-i În fața ochilor o bucată de noapte, o stea care dispărea iute, la fel ca mîna ei cu cîteva clipe În urmă În aerul călduț asemeni avionului care a plecat, da, darling, unde mă duci? Juan Lucas tuși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă deschise. În timpul ultimei zile dinaintea lăsării întunericului, patrulele aeriene au raportat că porțile se închideau una câte una și că valul de refugiați se împuțina treptat în apropierea orașului care se întuneca. Până în ultimul moment, pe cer nu se mai zărea nici un scuter aerian care transporta refugiați. Părea clar că oamenii care puteau să-și permită mașinile costisitoare erau fie în siguranță, fie așteptaseră prea mult timp, poate în speranța de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]