KorAP: Find »[drukola/base=șampanie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...124 >

3,100 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908

tot într-o clipită. ― Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". ― Moașe-ta! De ce în altă parte? Aici! Haide, trimite pe toanta de Rița să cumpere. ― Nu se pricepe la așa ceva. ― Atunci du-te tu. Nu înțelegi, vreau șampanie! Între închipuire și realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. Uneori însă se deschide o adevărată prăpastie și n-ai cum s-o umpli. Atunci fapta rămâne neîmplinită, suspendată în aer. Închipuirea țese simplist, în linii mari, fără

Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
îmi tăia orice avânt, constituia pentru mine ceva inhibitoriu. Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru că, în închipuire, gândeam că voi putea duce până la sfârșit fapta. Dar nu prevăzusem opoziția neașteptată a conștiinței. De aceea, când ceru să-i aduc șampanie (în definitiv cel mai simplu lucru era să-i fac pe plac, dar găsisem în acel capriciu al ei un pretext de ceartă), i-am răspuns voit insolent: ― Te rog slăbește-mă cu pretențiile astea stupide. Ea mă privi nedumerită

Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne aștepta masa întinsă, pregătită de menajeră, cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare pe două cărări. Rămași singuri am mutat petrecerea în grădină continuînd-o sub umbrela teiului (ploaia stătuse între timp). ― S-a făcut târziu, i-am șoptit Mihaelei

Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
trebuie să cadă ca trăsnetul! Acel mai târziu e fără hotar. Poate să fie mâine, poimâine, niciodată. Mi-am adus aminte de o nuvelă citită cândva. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e sărbătorit de prietenii și admiratorii săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică și, în aplauzele tuturor, spune: ― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea sânt azi, le

Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
perete arăta 14 iunie! E ou putință? Dumnezeule, dar azi e aniversarea Mihaelei, împlinește 22 de ani. Mi-am amintit ce bine petrecusem acum un an de ziua ei, deși n-am reușit să destupăm cele 21 de sticle de șampanie oferite de Coleșiu, și cum în noaptea aceea o avusesem pe Mihaela... Uite, trecuse un an și parcă toate se întîmplaseră de când lumea. M-a mirat faptul că ea n-a adus deloc vorba de sărbătoarea asta. Voia probabil să

Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
la altitudine mare. Mi-a mai spus că bărbatul acela îi făcea curte, o urmărea mereu și, de ziua ei, întîlnind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus să meargă la Băneasa pentru a ciocni împreună o cupă de șampanie. L-a refuzat, el a stăruit (stăruia ne-cotenit, fără sens). Piaza rea făcu să treacă prin dreptul lor o mașină. El a oprit-o ca și când voia s-o pună în fața unui fapt împlinit. (N-am înțeles când s-a întîmplat

Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se întâmpla în bucătăria luminată, dar fără a fi văzut la rândul lui. Trase cu ochiul printre storurile lăsate și își văzu iubitul cu soția, cu rivala sa. Cei doi beau șampanie. Alan păstra în frigider o sticlă pentru ocazii speciale și asta era una dintre ele. El și Naomi spuseseră dintotdeauna că își doresc o familie numeroasă. Știau foarte bine că e posibil ca lumea să nu mai aibă nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
pentru mirosul ca de ouă - „crea”. Își dădu seama că, devenind conștient de sarcina nevestei, starea de repulsie fiziologică îi dispăruse. Ba chiar își imagina că vor face din nou dragoste. Poate chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse sorbind șampanie. De unde naiba să știe el, când îi privea pe cei doi tâmpiți împreună, că nu era o seară obișnuită la familia Margoulies? Deci Alan îl mințise și în privința mariajului său. Îi spusese că totul se terminase, că nu mai simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

ceva de băut? Mi-am ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță un gest spre scaunul de lângă mine, pe care se cocoțase, într-adevăr, Dawn, acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari! — Șase dolari... Am netezit o altă hârtie de douăzeci pe lemnul umed. — Îmi pare rău, spuse Dawn strâmbându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât mai strâmți jos, pantofi cu talpa groasă de crep. N-am băut nimic, dar, în timp ce încuiam ușa, am recapitulat cum o voi saluta eu pe Martina, cerând zâmbitor o șampanie. Am luat-o spre est, apoi către nord. Mda, era clar că ziua avea o culoare stranie - o lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi rămăseseră îmbâcsiți de poluare. Hai, scuipă ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
avion New York - Londra, la clasa întâi. — Zborul e programat la ora nouă, îmi spuse Fielding, dar tu o să prinzi avionul - garantez pentru asta. Și acum, John, după cum arăți, nu ți-ar prinde rău ceva de băut. Copiii erau porniți pe șampanie și curând am strigat după altă sticlă. Butch era o fată de milioane - și o pofticioasă pe față: s-o fi văzut cum m-a ajutat să-i tamponez poala cu șervetul și cum recupera jucăușă cuburile de gheață care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Clasa întâi, întâi. M-am ridicat și am intrat în tunel. Am pătruns tot mai adânc în noaptea ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
o pată de culoare închisă pe fondul cafeniu, pată care se termină cu dâre subțiri pe fiecare crac. Conturul de murdărie de pe material pârâie abia auzit când e atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria ei ființă - dar, când o atingi, te trec fiori de silă. Ah! Să nu o lași să mă atingă! Ține-o cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un bilet? Am trântit scrisoarea. Mi-am ridicat privirea. Dar ea mi-a văzut vreodată semnătura? Da, a văzut-o, pe note de plată, pe cărți de credit, pe cecuri. Am hoinărit prin mallurile înspumate. Ce treabă aveam? Să cumpăr șampanie. Selinei îi place enorm să cheltuiască. Pornografia nu se poate face cu jumătăți de măsură Pornografia și banii sunt într-o strânsă legătură, și trebuie plătite taxele acestei combinații... Cymbeline, da? Am avut ocazia să mai stau în bomba aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
membrii triumviratului acneic care păzea casa de bani, a venit căscând și a trântit o mână grea pe umărul amărâtului, expediindu-l în strada căreia îi aparținea. Afară, bătrâne. De ce? Pentru că așa au hotărât banii. Am luat trei sticle de șampanie franțuzească. La casă mi-au verificat cartea de credit în broșurica în care sunt trecute fraudele bancare și autorii dovediți. Apoi mi-am făcut o intrare zgomotoasă în următoarea încăpere a palatului, unde o gagicuță aflată într-un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
eu în oraș, dar asta se întâmplă numai în bătrânul meu cap. Diseară voi căpăta ce mi se cuvine. N-aș zice că îmi pasă prea mult de faptul că pornografia e în drum spre mine într-un taxi. În timp ce șampania se răcea în micul dar puternicul meu frigider, am deschis o cutie de bere și am înghițit zece capsule de vitamina E. Sunt dependent de vitamine, sunt dependent de penicilină, sunt dependent de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și am mâncat budinci groase. Și, ca întotdeauna, am spus și am ascultat porcărele. Selina e într-o formă excelentă, cât despre mine, eu sunt un vulcan activ de energie calorică. — Da, a răspuns ea după o pauză, sorbindu-mi șampania. — Cu cine? Cu cineva pe care îl cunosc? — ... Mda. — Cel mai bine ar fi să-mi spui despre ce e vorba. — Eram la mine în cameră. Stăteam în genunchi, pe scaunul de lângă fereastră și priveam forfota străzii. E un spectacol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
durerea a durat doar o clipă și a fost dulce. Mi-am zis: sunt o pulă, sunt toată o pulă. Mai târziu, în timp ce ea era întinsă lângă mine pe cearșaful de satin, am fumat un trabuc și mi-am terminat șampania, cu gândul la ce înseamnă să trăiești bine. Într-un fel, cred că într-adevăr vreau să trăiesc bine. Dar cu ce preț? În adâncul ființei mele sunt un tip cu adevărat fericit. Se spune că fericirea e balsamul durerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
în restaurantul ăsta. Fătuța e impresionată. Și eu. Foarte curând ni se oferă o altă masă (un tip în vârstă își face apariția cu an șervet în jurul gâtului) o masă mai bună, rotundă, mai aproape de ușă, cu o sticlă de șampanie din partea localului. — Ne pare foarte rău de ce s-a întâmplat, domnule, spuse fata, și Keith îi făcu sobru un semn din cap. Încă așa ceva nu mi s-a mai întâmplat, spuse Terry mai mult pentru sine. — Corect, spuse Keith. Corect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
localului. — Ne pare foarte rău de ce s-a întâmplat, domnule, spuse fata, și Keith îi făcu sobru un semn din cap. Încă așa ceva nu mi s-a mai întâmplat, spuse Terry mai mult pentru sine. — Corect, spuse Keith. Corect. Bem șampanie. Mai cerem o sticlă. Una câte una, fetele ajung fie în budă, fie la toaletă, după care sunt reorientate spre masa unde au apărut noi clienți. Mitzi, asistenta lui Keith. Micuța Bella, telefonista. Și răpitoarea Trudy, o vampă bună la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un câine care amușină ciorapii lui Trudy. Observ că perechea de vârstă mijlocie de la masa din apropiere are o ușoară reacție și își bagă capul în farfuria cu mâncare. În timp ce strângem rândurile, îl fericesc pe Terry cu un jet de șampanie din sticla bine agitată și cânt, alături de Keith Carburton, „We Are the Champions“. Mă tem ca restul prânzului nu va aduce perechii de lângă noi prea mari satisfacții. Bănuiesc că un asemenea loc fusese cât se poate de liniștit pentru ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Capul îi semăna cu o înghețată asortată - pot să jur că și-ar fi putut vârî o lingură în ureche și ar fi putut să-și toarne lichior maraschino în cap și n-ar fi arătat mai rău. Am băut șampania care ne fusese oferită la discreție (cea mai mare parte din ea a coborât fără să mai bolborosească pe coralul pârjolit al limbii mele) și am ascultat laudele grețoase ale lui Herrick. Astăzi, agenții au ajuns să arate ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
eu. Hai, povestește-mi. Și ea mi-a povestit Nu era chiar așa de rău. Eram ușurat Fie vorba între noi, eram chiar impresionat. După câte se pare, mi-am făcut apariția la zece fără zece, cu trei sticle de șampanie, pe care le-am scăpat în jongleria catastrofală care a urmat. Podeaua bucătăriei, mi-a spus Martina, era ca a unei băi. Plin de energie, mi-am ocupat locul la masă. Apoi, timp de douăzeci și cinci de minute am spus un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
două în ochii lui. — Sunt... Sunt așa de mândră, spuse Vron. Tatăl meu inspiră zgomotos și se ridică în picioare. Mi-am pus o mână pe consola cu cocteiluri. Cuvintele lui s-au vrut a fi un fel de explicație: — Șampanie roze. Cu așa ceva nu te întâlnești în fiecare zi. Hai, Vron! Nu fi proastă. Te vede lumea, draga mea Nasul i se contractă cu un gest plin de înțelegere. Pentru tine, John. — Vron? Barry? am spus. Noroc. * Am mers acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]