4,027 matches
-
colective”. Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
falșilor monetieri, Chaplin, Malec și El stăruie ca trei puncte de reper”. Iar Chaplin este primus inter pares: „În el trăesc eroii din Commedia dell’Arte, clovnii tuturor vremurilor, cabotinul de music-hall și interpretul din teatru (...) Fantezie vagabondă, din care țîșnește invenție, surprize fără legături aparente (...) arta lui Chaplin ne apare ca cea mai ideală și mai potrivită epocii care se desfășoară”. B. Fondane reia ideea într-un comentariu din presa franceză (reprodus în Integral), făcînd o analogie între Chaplin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un pui de somn la etaj. Ce s-a întâmplat? — Se tot întâmplă! Ți-ai găsit să-l inviți pe netrebnicul acela în casa noastră! Când o auzi țipând furioasă, Takamori izbucni în râs. — Oh ce minunat! Ce distractiv! Tomoe țâșni în stradă, dar Gaston nu se vedea nicăieri. „Dacă se plimbă prin zona magazinelor“, gândi ea, „mai face vreo poznă de genul celei din restaurant. O să ne facă de râs peste tot.“ Nu-i ajungea bătaia de cap pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a întors înspăimântată spre Gaston și i-a strigat: — Unde-i camera ta? Repede! Du-mă în camera ta! — ...? — Te implor! Înainte să aibă Gaston timp să-i răspundă, ea a și ochit ușa care fusese lăsată întredeschisă și a țâșnit înăuntru, cu Gaston după ea. — Te rog, ajută-mă! Te rog! A repetat rugămintea de câteva ori, pentru că auzea voci pe coridor apropiindu-se de ușă. Gaston i-a privit, neputincios, chipul desfigurat și disperat. — Ajută-mă! Ajută-mă! repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
viermi cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. [1937] * CORBUL Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei un corb.Îl vezi, fetița mea, Ana? În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea, țâșnea veverița, cădea castana. Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă nou testament, sau poate o veste cerească, pentru cineva care ar trece prin țară și n-a uitat de tot să cetească. Noi, oamenii, noi am uitat. [1937] * IEZERUL În
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
muncel atâta lumină peste el ? Ca lacrimi - mugurii l-au podidit. Soare, soare, de ce l-ai trezit? [1937] * BUNĂVESTIRE PENTRU FLOAREA MĂRULUI Bucură-te, floarea mărului, bucură-te! Uite în preajmă-ți pulberi de aur ca un nor în aer! Țâșnesc firele ca dintr-un caier de pretutindeni și de nicăiri! Nici o făptură nu-ntreabă. - Polenul căzut în potire ca un jar îl îndură toate florile, în dulci suferinți peste măsură și peste fire. Bucură-te, floare ca ghiocul, și dumirește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și asinul bătrân, ce roade-n petice condurii găsiți prin paie și prin fân. Maria n-avu timpul pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește ia. [1937] * ALESUL Voinicelul de șapte ani se călește lângă cei bolovani la marginea satului. Ca-n marginea lumii și-a leatului. O șoaptă trece printre oameni ades, și-alunecă zvonul pe limbile pomului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști după mersul albastru al lunii. Lângă fântânile darului harului pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om și păsări, duhuri, fluturi, nu așteaptă să te
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se țese. Dar pe liman ce bine-i să stăm în necuvînt - și, fără de-amintire și ca de subt pământ, s-auzi, în ce tăcere cu zumzete de roi, frumusețea și cu moartea lucrează peste noi. BUCURESTI 1919 Liliecii țâșneau în slavă, când ne părăseam lăcașul. Paltinii, crescuți în noapte din asfalturi ca din lavă, își împrăștiau sămânța zburătoare-n tot orașul. Nimeni nu dormea în noaptea cea de veghe. Nici penații viitoarei generații. Ne plimbam pe bulevarde prin troiene
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să schimbe lumea și să-i reformeze pe oameni. Eu n-am avut niciodată asemenea ambiții Se credea un mag. ― Într-o primă fază, a retractat și el. ― Pe urmă, a retractat retractarea. După ce a ascultat sentința în genunchi, a țâșnit în picioare și le-a strigat judecătorilor: "Teama voastră, dîndu~mi această pedeapsă, e mai mare decât a mea care va trebui s-o îndur". Așezată alături de acest orgoliu sfidător, umilința mea pare de-a dreptul jalnică. Ea cheamă doar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nou și, de data aceasta, un hohot de râs a umplut întreaga poiană. Era râsul pe care de atâtea ori l-am auzit, fără să aparțină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în despicătura buzelor și mă așteptam să țâșnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărțat numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs și mai nerușinat. Simțeam că fierb de furie și loveam ca un nebun în buzele de piatră, fără să mă mai opresc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
parte de un somn agitat în care mi-a apărut al treilea și ultimul semn rău. Am văzut un țăran care secera grâul pe un ogor. La fiecare șuierat de coasă, din tulpinile tăiate ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment dat țăranul mi-a întins coasa, care s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga dimineață s-a muncit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
momentul în care ajunseseră la mare, într-un loc plin de dune și de stufăriș, fuseseră dezlegați și li se dăduse apă să bea. Un băiat pe nume Alo, nepot al ducelui de Trento, murise sufocat de sângele care îi țâșnise pe gură din cauza călușului. Îl îngropaseră în nisip, după ce cadavrul îi fusese luat în șuturi. Acolo se afla un vas și mai mare. Mai întâi se îmbarcase solul exarhului împreună cu bărbatul căruia îi ziceau Andras. La sosire, fuseseră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din iad, gutural. - Sunt unde vei veni și tu. Aici te aștept. Cuprins de o spaimă nebună, am înșfăcat copăcelul de aur și l-am lovit cât am putut de tare în cap și în mutră. Din tâmpla despicată a țâșnit sânge și mi-a mânjit mâna; după câteva clipe, un jet și mai violent, țâșnit dintr-o tăietură adâncă la gât, mi-a umplut fața și pieptul. A încercat atunci să se ridice, drept care, țintuindu-l la pământ pe acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spaimă nebună, am înșfăcat copăcelul de aur și l-am lovit cât am putut de tare în cap și în mutră. Din tâmpla despicată a țâșnit sânge și mi-a mânjit mâna; după câteva clipe, un jet și mai violent, țâșnit dintr-o tăietură adâncă la gât, mi-a umplut fața și pieptul. A încercat atunci să se ridice, drept care, țintuindu-l la pământ pe acel monstru, i-am mai dat câteva lovituri în cap cu obiectul de metal. A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dacă mă omori aici și acum. Așa se face că, în cele din urmă, Rotari a aflat. Așa cum Gaila prevăzuse, apartamentul său s-a umplut de personaje de toate soiurile, și chirurgii i-au deschis venele, din care sângele a țâșnit în lighenașe. Au venit chiar și preoți catolici, pretinzând că pot să o vindece, înveșmântând-o în bucăți de papirus pe care erau scrise numele apostolilor și folosind moaște uscate, rupte din cadavrele sfinților. Observându-mi scepticismul, m-au întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dumneavoastră poate sunteți nefericit, dar eu nu am nici o vină și de aceea nu pot să fiu nefericită. Lev Tolstoi, Anna Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe care, În timpul zilei, păștea o turmă bezmetică de oi. Probabil că erau Închise undeva pe aproape, căci vântul aducea În parcare o putoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că o neglijează pe Camilla. Școala era la zece minute distanță. Mergeau pe străzile liniștite din cartierul Parioli, pustii acum, Înainte de deschiderea magazinelor, și a birourilor, Înainte de sosirea funcționarilor de la ambasadă. Strada Mangili era atât de pustie, Încât de sub mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
formă, inacceptabil pentru conținut.) — Kevin? Îl chemă sora. El, care tocmai lipea pe dosul băncii o biluță uscată scoasă din nas, tresări. Râcâi cu degetul stratul uscat, care se desprinse ca zahărul caramelizat. Clopoțelul sună ieșirea În pauză, iar clasa țâșni În picioare, gata să fugă În curte, dar sora Angelica nu se mișcă. Ce mai vrea și pupăza asta? Era nespus de urâtă și mirosea a capră. Lui Îi făcea greață, pentru că avea pe obrazul stâng un neg cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dezamăgirea Îi fu atât de mare, Încât Îi plesni un dos de palmă peste față - dar, deoarece Emma se Întorsese Într-o parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de alături plângea un copil. Antonio Îi smulse sabotul din mână, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
albe - brațe atârnate și genunchi flexați dincolo de plasă, Într-o așteptare tensionată. Aruncă mingea, sări și o lovi cu toată puterea, cu palma deschisă. Mingea coboară neașteptat dincolo de linia de trei metri. Valentina se lansă cu pumnul Înainte - dar mingea țâșnește spre tavanul Înalt al sălii și se pierde În tribune. Punct pentru echipa galbenă. Șase amazoane hotărâte și teribil de agresive - o imagine feminină atât de amenințătoare și de neliniștitoare, Încât Antonio se simțea amețit. Fetele cu tricouri albe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune nu erau mai mult de cincizeci de spectatori, Îl observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
admirată. Dar chiar În momentul acela el se trezi cu mingea la picior și profită de ocazie. Așa era el. Nu se gândea de două ori. Șută cu putere - nu spre poartă, ci spre ea. O lovi În plin. Mingea țâșni În apă. Ea scoase un geamăt, Își duse o mână pe șold, Îndepărtă o crustă de nisip, poate că-l Înjură pe jucătorul prost-crescut - de fapt, cunoscând-o atât de bine, acum se gândea că probabil o făcuse, dar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
creșteau urzici și rugi plini de spini. Emma coborâse și trântise portiera cu putere, iar bufnitura seacă a acesteia semănă cu un punct pus unei fraze prea lungi. O pornise pe strada Întunecată, Îndreptându-se spre un bloc Înalt care țâșnea spre cerul Întunecat - fără să privească Înapoi. Timp de câteva minute mersese Înaintea lui, luminată de raza albă a lampionului - ca o fantasmă. Dar ultimul lampion de pe stradă era ars și Întunericul o Înghiți. Iar el o ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]