3,081 matches
-
afla și un paznic, Înarmat cu un trabuc gros. Nu se grăbi, asigurîndu-se că toți dușmanii lui se aflau la vedere și că nimeni nu avea să-l surprindă pe neașteptate, și În cele din urmă, cu calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care picura dispreț în fiecare silabă, ca să nu spunem în fiecare literă, nu se adresau celor care, rămânând în casă până la ora patru, se repeziseră brusc să voteze ca și cum ar fi primit un ordin căruia nu-i putuseră rezista, ci ținteau către guvernul care sărbătorise succesul înainte de vreme, către partidele care începuseră deja să jongleze cu voturile în alb ca și cum ar fi fost o vie bună de cules, iar ei, culegătorii, către ziare și celelalte mijloace de comunicare în masă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
torpilă sub linia de plutire, Poate că sunt dezactualizate cunoștințele mele despre anarhism, nu zic că nu, spuse ministrul culturii, dar, din câte cred că știu, deși sunt foarte departe de a mă considera un specialist în bătălii navale, torpilele țintesc întotdeauna sub linia de plutire, de altfel, presupun că nu au altă soluție, tocmai pentru asta au fost fabricate. Ministrul de interne se ridică brusc ca împins de un arc, voia să-l apere de fraza batjocoritoare pe colegul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
versiunea care a început să circule și cer o investigare în profunzime, Interesant, Uitați-vă, domnule prim-ministru, la întrebarea acestuia. Prim-ministrul citi cu voce tare, Vrem Să Știm de Unde A Venit Ordinul, Și acesta, mai puțin direct, dar țintește în aceeași direcție, Vrem Adevărul Indiferent pe Cine Ar Durea. Ministrul de interne continuă, Nu e alarmant, nu cred că trebuie să ne îngrijorăm, chiar e binevenită apariția acestor semne de întrebare ca să nu se spună că toată presa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
necunoscute, dintre care ultima, probabil, nu avea soluție. Oricum ar fi, nu avea rost să-și facă iluzii mari, ziarul nu avea să se afle pe parcursul întregii zile în chioșcuri, putea chiar să și-l imagineze pe ministrul de interne țintindu-l cu arma posedat de furie și strigând, Prindeți-mi-l pe căcatul ăla imediat, aflați cine a fost acela care a divulgat aceste informații, ultima parte a frazei o adăugase la discurs în virtutea inerției, știa el prea bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că veni vorba, toată lumea e liberă să citească detalii pe Google, mi-am zis că, eu fiind eu și țelurile fiind țeluri, trebuie să Îmi stabilesc un țel post-divorț. Știi tu, un scop serios În viață. Ceva către care să țintesc. În timp ce Înotam de-a lungul bazinului care ocolea casa, am tras cu ochiul la camerele de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dreptate avea!... O mulțime de ani au trecut de atunci... din pragul adolescenței lui, și o prăpastie s-a deschis între el și trecutul său... - Înțălegi tu, ceva din ce-ți spun, măi, Fanachi? îl întrebă boierul pe fostul hăitaș, țintindu-l cu ochiul lărgit. - Dă, boierule.. cât mă duci mintea, că mari‟i Dumnezău!... Și, cu ochii holbați, „gonaciul“, își zise în gând... „Doamni, iartă-mă, da‟ boieriu ș-o pierdut mințili, chiar di tăt!“ ...Lumea, măi Fanachi, continuă boierul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare. Suru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi alunecă la Anuca și ticălosu de Tudor, și pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i scris!.. Tari ț‟îi muncit sufletu de duhuri necurate, flăcăule, ai multe pă inimă! îi vorbi țiganca, țintindu-l cu tăciunii în lumina ochilor. - Ești răzbunător, flăcăule, continuă țiganca; casă bună faci numa‟ cu nevasta născută în a doua lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să cii cu dânsa... Gândul îi zbură la Profirica
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată... „Oare, așa voi sfârși, sfâșiată.!? o spaimă cumplită o cutremură în tot trupul.. De la contemplație trecu brusc la groază. „Oare, voi fi sfâșiată? și o subită teamă de moarte o cuprinse
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce se chircea de durere fără un geamăt și ținti spre capul acestuia. Mubarrak deschise ochii și ea putu citi în privirea lui infinita recunoștință a unei ființe pe care urma s-o scape de lungi ceasuri de suferințe fără speranță. Gacel auzi împușcătura în clipa când cămila sa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără nici o îndoială, cel mai lung din viața lui, și când s-a oprit la zece metri de Gacel, a avut nevoie de timp ca să-și recupereze forțele, să se liniștească și să murmure: — Ai apă? Celălalt negă, continuând să țintească direct spre pieptul lui. — Am nevoie de ea. O să bei când te întorci. Consimți înțelegător și-și trecu limba peste buze, simțind doar gustul sălciu al transpirației. — Ai dreptate, recunoscu. Sunt un prost că nu mi-am luat plosca. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să facă ce spune. Targuí-ul nu făcu nici un comentariu. Se mulțumi să-l privească fix și, în cele din urmă, îndreptă arma spre el: — Dezbracă-te, ordonă. — Ce-ai zis? întrebă flăcăul, nevenindu-i să creadă. — Să te dezbraci - apoi ținti spre celălalt. Și tu. Șovăiră. încercară să protesteze, dar era atâta forță în glasul targuí-ului, încât înțeleseră că nu au altă soluție și începură să-și scoată încet uniformele. — Și cizmele... Lăsară lucrurile în fața lui Gacel, care le luă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spun despre universul YouTube. Am văzut acolo câteva piese de rezistență interpretate de tine și mi-au plăcut foarte mult. Erau înregistrări din concerte. Am reținut însă și câteva gesturi marca Z. Când ai cântat cu Filarmonica Portuguesa de la Montreal, țintind cu arcușul către un violonist din orchestră, care, probabil, a luat-o razna pe partitură, i-ai spus dirijorului, ultimativ: "Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu tandrețe, după cum mi s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același punct: fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta - gândeam eu - era un semn că cele două femei se bucurau de cele petrecute în această seară... La un timp, bătrânul m-a întrebat: ― Când crezi că puteți
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
piatră mai grea și se pregăti s-o arunce. Bestia păru să-nțeleagă pericolul care se apropia și răcni și mai puternic, însă de această data Tapú nu se mai lăsa intimidat și, învârtind curelușa cât putu el de tare, ținti cu atenție și lansa proiectilul. Monstruosul războinic încerca să se arunce asupra lor, dar era evident că în starea în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care și-a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu săgeți o dardă subțire, o înveli în bumbac moale și o duse la gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din mâini. În aer plutea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
desișuri. Yubani-i își pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a luat un par în cap Adela, dar nu i-a crăpat capul. Apoi a luat un cap în gură Pardailan. După asta luau toți și dădeau toți cu parul. Raj a fost scos din luptă cu o sapă bine țintită în moalele capului. A căzut lat, a dat ochii peste cap și dus a fost. Lupta s-a oprit și Adela răcnește. De sub o piatră aflată sub capul bărbatului iese o broască. Aoleu mamăăăă! A ieșit și broasca, răcnește Adela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
presă. Iubitule, îl ruga soția, nu stăpînești gramatica și devii ținta tuturor răutăților. Eu m-am exprimat corect, dar știi cum sînt cei de la presă... Impresia lui Marcel era că devine egalul celui pe care îl bîrfește. Din acest motiv, țintea sus de tot, la președintele țării, la prim ministru, la miniștri, etc. Ministrul X? Un dobitoc, un escroc. De ce? Păi, nu-l vezi cum arată? Mirela a aranjat o masă la Casa Universitarilor și se temea ca nu cumva Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău. Încă 15.00 de euro. Pilotul întoarce în scurt și coboară aproape în picaj, țintind scaunul răsturnat cu Romeo. Huruie, vuiește, se apropie amețitor de repede, hărmălaia devine tragică. Vuuum! De data asta a fost și mai lată. Lumea s-a panicat și mai și, strigînd: Era și Dinu, vecinu'. L-am văzut! Dinu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la nevoie. Toți ăștia dă nu știe decît să zică bună ziua și te lasă-n drum ca p-un stîlp nu ie oameni e niște venetici țmi se face frică vorbele astea nu le-a spus ea la Întîmplare a țintit bine nu mă iartă pînă nu capitulez total pînă nu mă simte definitiv În burta ei silindu-mă să mă bălăcesc În zemurile ei scîrboase) — Sigur, aveți dreptate, un bloc e de fapt o familie, trebuie să comunicăm mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tinerii ne pizmuiau pentru Înțelepciunea și stoicismul nostru, noi le rîvneam plăcerile. Intram unii În alții cu schimbul, ne răscoleam, măruntaiele cu disperare să smulgem ceva din ființa aceea promisă care ni se refuza. Viețile noastre sînt ca niște cruci țintind infinitul În toate cele patru direcții cardinale, nu se Întîlnesc decît o singură dată În punctul de conjuncție... Știi, Marceline, acesta este evenimentul! — Da, știu, petrecerea adevărată. — „Jadis, si je me souviens bien, ma vie était un festin où s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]