7,946 matches
-
în falduri Iar dorul mă doare, o boare. Înțelegi? Dar nu mi s-a relevat nici o taină Un cinism inadmisibil Ascuns într-o haină, O haină ce acoperă doar oase și carne O taină! Nu, nu înțeleg! Și timpul a țipat în oftat. Referință Bibliografică: Timpul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359081_a_360410]
-
s-a îndreptat într-un vârtej de foc spre inima Primăverii, cuprinzându-i mijlocul și pieptul. Speriată, prințesa a-nceput să dea din mâini ca să stingă sau să înlăture cercurile albastre care-i cuprindea tot trupul. Înspăimântată, a-nceput să țipe:ajutoor, ajutoor! Degeaba a sărit căpitanul Zefir cu soldații săi. Flăcările se întinseseră și la ceilalți din jur care alergau speriați prin toată grădina, unde, deja pârjoleau totul în cale.Toți alergau derutați în toate direcțiile, strigând după ajutor, fără
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
să-ți rănească sentimentele ,te-a menajat.Dar ...câtă răbdare crezi că poate avea bietul om? Sunt multe lucruri care-l fac să-și ia câmpii sau să-și arunce ochii juma' de trup și juma' de salariu înspre prima țipă mai fâșneața și singura care îi apare în cale.De la faptul că nu faci curățenie,nu ai grijă de tine,dormi cu cățelul sau copilul,si colac peste pupăza nici amorul carnal nu-ți prea priește. Îl enervează și faptul
SUB SEMNUL INTREBARII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359290_a_360619]
-
ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite și-l priveau cu milă. Intraseră în panică și, neștiind ce să-i facă pentru a-l liniști, nebănuind ce i se întâmplase de-i așa de disperat, căci țipa mai abitir decât o femeie în patimile nașterii, își dădeau palme peste frunte și se văicăreau de zici, ce e Domne asta. - Doamne, Doamne!... ce pățirăți, conașule? La un moment au crezut că-l mușcase Corbea. Naie a alergat și
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Mai e o altă persoană în această cameră? - Ce-ai, măi?, o întreb derutat, sperând că totuși a greșit destinatarul. - Cum „ce ai”, cum poți să mă întrebi așa ceva, după tot ce-mi faci, după toate câte mi-ai făcut?, țipă ea furioasă, fluturându-mi prin fața ochilor o bucată mică de hârtie. Tu știi ce-i asta?, mă întreabă făcând ochii mari la mine. Știi? - Nu știu. Ce e?, spun calm încă. - Dovada, idiotule, că plodul Mariei este al tău. Dovada
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
venită pe lume într-o zi de iarnă, pe un ger cumplit. „În mijlocul manifestației, s-a auzit glasul servitoarei: »Domnule profesor, vă naște soția ! » Și tata s-a desprins de prieteni și colegi și a alergat spre casa noastră... Mama țipa cât o ținea gura, de durere, căci venise ceasul când pântecul ei nu mai voia să mă găzduiască... Și am apărut pe aceasă lume plângând... Așa plâng mai toți copiii, de durere, poate, când trec prin strâmtoare, sau de bucurie
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ILUZIE SI CULOARE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului ( Pictura W. Turner) Alunecam peste o adiere, timpul meu înopta peste sărut fără să tresare, fără să țipe, o stare... o nevoie de acum peste trecut. Brațele mele se încărcau cu lumină ochii se cufundau într-un cântec de soare metaforă căzută dintr-o vină, o stare, și norii se amestecă în mare. Nu pragul ne desparte! Iluzia
ILUZIE SI CULOARE de PETRU JIPA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359454_a_360783]
-
rușine că sînt prieten cu tine. Bine că nu ne vede nimeni. Bună ziua, nene. Cum mai e viața, ai? Un moșneag stătea rezemat în coate pe gărduț și ne privea curios. Apăi, cum să fie? Uite așa, potrivită. Vezi, idiotule, țipa Thomas. Viața omului trebuie să fie potrivită la gust, nici prea dulce, nici prea sărată, nici prea caldă, da' nici prea rece. Sigur! îl aproba Licurișca. Spune-i, Thomas, tot ce ai de spus și hai să ne întoarcem. Ba
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
să te țină în brațe, să se încolăcească pe tine și să radieze de fericire. Licurișca este ca peisajul ăsta, este ca o pictură de Ingres sau ca o Tanagra de Gerome. Gîndul materializat în frumusețe. Uite o furnică! a țipat, extaziată, Licurișca; cum a ajuns ea aici, cum a urcat dealul?! Și, auzi, mă! s-a răsucit ea spre mine; știi ce mi-aș dori înclipa asta? Nu știi, că n-ai de unde. Nici el nu știe. Să fiu eu
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
și se întoarce. La miezul noopții aude cum cineva încerarcă să-i forțeze broasca și sare speriat din pat. Își dă seama că în fața ușii se află un spărgător și începe să tremure de frică. Ce să facă el: să țipe? Să strige după ajutor? Că de luptat nu are cum să se lupte cu unul mai tânăr ca el și în putere. Se sucește, se învârtește, îi piuie urechile, îi bate inima de frică, pe ce să pună el mâna
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
școală/ Îți aduc ceva dacă ești cuminte/ Nu umbla cu chibriturile/ Deschide televizorul/ Nu fă fărâmituri/ Dacă ieți afară ia-ți cheița la gât/ nu te sui în corcoduș/ Cumpără pâine, ia-ți covrigi/ Joacă-te-n fața blocului/ Nu țipa în scară că ies pensionarii/ Și te implor/ repetă tabla înmulțirii.... („Bilețelul de pe masa”). În „Femina” se înregistrează aproape un dicteu, o poezie a documentului de viață a cărui forța de transfigurare nu constă în imagism, ci în expresia crudă
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
eschivări atât de lase Cu sufletele fracturate Încă-mpărțim același pat Suntem doar o formalitate O dragostei ce-a decedat AZI, IAR... Azi iar tu m-ai durut un pic, Acolo chiar sub sânul stâng. Voiam să plâng, voiam să țip, Cuvinte care te-ar fi înfrânt! Dă-n suflet brusc am amorțit Golită sec de-atâta neiubire Și-n fond la ce-ar fi folosit O ceartă c-o dezamăgire? Azi iar un pic am mai plecat Din noi, din
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
acesta nu știe ce-i frica... Nu așa se spune, o, Zeus, nu așa se spune... Străinul glumește neștiind că Electra îi va smulge unghiile pentru jocul acesta, neștiind cum sfâșie Eletra pe cei ce o batjocoresc... Oreste nu există... (țipă)... Zei! Oreste... (cade în genunchi). ORESTE: Electra, într-adevăr, Oreste nu are nici un chip. Și totuși sunt eu. ELECTRA (înălțându-se): Străine, vei plăti cu viața dacă nu ești Oreste. Vei plăti cu viața dacă ești Oreste. (Răgușită:) Pleacă, îți
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
după ce ai plecat și mi-a dat de lucru până peste cap. Dacă te găsea agresându-mă? Și de ce aș fi venit? Nu ți-am spus că nu vin? - Ți s-a părut că te-am agresat? Dacă erai agresată țipai, te revoltai, dar nu a fost nimic din toate acestea. - Pentru că nu am vrut să se afle. Sper că ești rațional și te potolești. Te rog să nu mai încerci niciodată să te apropii de mine, altfel mă văd nevoită
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
frumoasă, încât mintea i se încețoșă de dorință trupească. Deodată o rază ca un fulger îl săgetă din creștet până-n tălpi. Calul necheză speriat și dispăru în adâncurile pădurii. Cei doi tineri dădură frâu liber sentimentelor... Pădurea vui, păsările nopții țipară pe limba lor, numai trilul privighetorii era mai trist ca de obicei. Prin mintea confuză a cavalerului se perindau scene groaznice din timpul bătăliilor, țipete disperate de durere, urlete înfiorătoare. Revedea băile de sânge cu cadavrele sfârtecate de săbii pe
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
ea. Karon înțelesese de unde venea ură ei.La fel ca Nickolas și ea fusese prinsă în mreajele razbunarii.Se trase înapoi și încerca să fugă spre ușa ,dar Elisabeth o prinse și o trânti de perete,lângă scari.Incerca să țipe dar mătușa îi astupa gură și cu o mână o strângea de gât,pana gând Karon simți că puterile o lasa.Pipai peretele și lovi cu mâna un vas oriental ce se găsea pe un scaun,si vasul căzu cu
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
arăt eu ție! - îi răspunse diavolul și prinzând-o în brațe o trânti pe piatra rece și umedă. - Ce faci, nenorocitule? Mă violezi? Huuu! Piei, Sarsailă! Ia-ți mâna spurcată de pe mine! - În talpa iadului vei ajunge târfa noastră! Femeia țipă în chinurile groaznice ale dracului. Vlad văzând că dăduse greș, vru să iasă tiptil din trupul vrăjitoarei, dar coada necuratului îl lovi împingându-l la loc. - Nu pleci nicăieri, spirit de vampir! Acum ești al meu! Și împreună cu vrăjitoarea îl
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
se stabilea o anumită cantitate de produse ce trebuiau livrate obligatoriu la magazia statului. Scenele de oponență ale sătenilor nu erau singulare și se manifestau de foarte multe ori violent. Femeile se boceau ca după mort, iar copiii plângeau și țipau făcând o hărmălaie greu de stăvilit. Dar echipele nu țineau cont de asta își continuau ceea ce aveau stabilit. Chiaburii aveau parte de un tratament și mai dur. Erau declarați chiaburi toți cei care posedau mai mult de cinci hectare de
BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
-
se scufundă Când rudelor s-aia mulți din viața ta Uitau de tine și deloc nu le pasă. Doar atunci îmi spunea-i că-s ingeru' tău păzitor Dar în rest nu te durea nici dacă mor. Mulți îmi spuneau: țipă nu e pentru tine Și cine zicea asta o rupea cu mine. Crezând ce-mi spuneai tu că toți au ceva cu tine Dar față de tine, lor chiar le pasă de mine. Am stricat prietenii și mă certăm cu lumea
ADIO de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360610_a_361939]
-
inferioare ale unui bloc de pe strada unde cerșeam. Am privit înfricoșată dezastrul, cutremurată de câteva ori ca și cum aș fi încercat să mă descotorosesc de o amintire tristă dar totuși necunoscută. Privind mistuitoarele flăcări care înălțau limbi de foc ucigașe, am țipat cât m-au ținut puterile. Apoi m-am prăbușit pe un morman de moloz, împrăștiind cele câteva monede pe care le țineam strâns în mâna dreaptă. Cineva încercase să mă trezească din somnul în care căzusem instantaneu. Slăbită și înspăimântată
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
Am bătut la poartă. O femeie trecută de cincizeci de ani scoase capul pe fereastră, alungându-mă. Cerând să vorbesc cu doctorul, am primit vestea că decedase în urmă cu doi ani. - Nu văd de ce îl cauți pe domnul doctor, țipă aprins femeia. Doream să spun adevărul, dar am scos doar câteva sunete neînțelese. - Spune-mi, sunt soția lui, ori ai venit să furi, hoațo, zise enervată doamna din fața mea. Un tânăr de vreo douăzeci de ani trecu pe lângă mine, aruncându
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și-l aud:/ uneori fierbe cu muget fierbinte,/ plânge, plânge în fund de morminte.../ Alteori țipă, sălbatec și crud./ ca o aprigă poftă de viață,/ sau șuieră-a ispită răzleață./ cu brânciul ei ațâțător/ la jaf, la omor.../ Sub marii amari bolovani,/ cineva urlă de o mie de ani,/ cineva cantă de-un veac,/ cineva n-
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță - buldozerist, ca și el - cocoțat cu picioarele pe scara utilajului, susținându-se cu brațul drept trecut prin fereastra deschisă a acestuia. - Ho, mă! Ce țipi așa?! Dă-te jos, c-acuș îs gata! îi răspunse Marian, fără a-și desprinde privirea de pe suprafața de pământ din fața lamei buldozerului. - Hai, că altfel mâncăm fără tine! mai strigă Mitiță, sărind în lateral de pe scara utilajului, apoi Marian îl
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță - buldozerist, ca și el - cocoțat cu picioarele pe scara utilajului, susținându-se cu brațul drept trecut prin fereastra deschisă a acestuia.- Ho, mă! Ce țipi așa?! Dă-te jos, c-acuș îs gata! îi răspunse Marian, fără a-și desprinde privirea de pe suprafața de pământ din fața lamei buldozerului.- Hai, că altfel mâncăm fără tine! mai strigă Mitiță, sărind în lateral de pe scara utilajului, apoi Marian îl
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
ea sau ce deschide așa că hotărî să o ascundă sub pat,temându-se că în camera ei va fi găsită . Ascunse cutia,neperturbând liniștea camerei și ieși ,ușor,coborând scările ca să ajungă în camera ei. Lăsând lumânarea pe masa și țipând din cauza picăturilor topite de pe mâna,scoase din sertarul ei alb ,o carte de piele,si desfăcând un sigiliu făcut manual,deschise,acum,de atâta timp,un jurnal.” Nu am mai scris de mult în el.Cred că sunt ani. Indiferent
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]