3,329 matches
-
finalul călătoriei lui sinuoase, cu cât va fugi mai departe, cu atât se va îndepărta mai mult de rezolvarea problemelor, dar nu am cum să îl opresc din drum, este asemenea unui copil lunatic pășind pe un firicel subțire de ață, iar dacă voi încerca să îl ghidez, va cădea. Îl privesc inundată de o nouă curiozitate, nu mai este soțul meu, nu mai este tatăl lui Noga, este un bărbat nu tocmai tânăr, nefericit, care nu încearcă să facă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ale cărei urechi iese fum (în cazul acesta, informația este cu siguranță validăă. 60% dintre copii navighează pe Internet; mai bine de jumătate din ei intră pe programe de mesagerie instant. Era o mare onoare să fii campioană la sărit ața, și asta nu se putea decât dacă erai maestră la nivelul „peste brâu“. Pentru că eram obsedată de lipsa de elastic pe care o simțisem în toată copilăria comunistă (când trebuia să folosim o ață care ne tăiaă, primul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
onoare să fii campioană la sărit ața, și asta nu se putea decât dacă erai maestră la nivelul „peste brâu“. Pentru că eram obsedată de lipsa de elastic pe care o simțisem în toată copilăria comunistă (când trebuia să folosim o ață care ne tăiaă, primul lucru pe care l-am cumpărat de la niște ruși după Revoluție au fost 25 de metri de elastic pentru mama. Au costat 15 lei. A deveni campion este o știință mult mai exactă acum. Se măsoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
a învățat însă altceva (e mai mult o senzație acutăă: Navagio m-a învățat că viața e o trebușoară compulsivă, de pierdut și regăsit paradisuri, rând pe rând, unul după altul. Nu unul, ci mai multe, înșiruite ca mărgelele pe ață. Tot la Navagio am învățat că fantasmele trebuie înfruntate nu cu spaimă și inhibiție, și nici în vreo stare extremă, extaz sau oroare. Ci cu blândețe și curaj. Doar astfel, ele, fantasmele, pot fi îmblânzite și atinse măcar parțial. Firește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
orice moment să-i schilodească, al silicozei și al altor nemiloase boli, în general, al condițiilor aproape inumane în care trudeau. Și tocmai din cauza acestor condiții, care făceau ca viața să le atârne în fiecare clipă de un fir de ață, minerii iubeau, mai mult decât oricare alte categorii socio-profesionale, dreptatea. Iar dacă la acestea se adăuga spiritul de solidaritate, poate unic, în fața greutăților cu care se luptau, putea fi găsită o explicație a felului exploziv în care au reacționat împotriva
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
umflați de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă, Băria-Ta! - repetă Vasâle. Abia acum își dădu seama Sima-Vodă că feciorul e beat mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a strigat în urma mea, în timp ce părăseam camera. Baia era foarte curată și aprovizionată cu o cantitate dublă de cosmetice față de ce foloseam eu, nici unul dintre produse neavând vreo crustă uscată în jurul capacului. Erau creme de păr, uleiuri de baie aromoterapeutice, ață de dinți, pastă de dinți și apă de gură, să nu mai spun de masca de față cu unt de arahide și măceșe și tot soiul de alte creme. M-am curățat puțin, m-am spălat pe față, apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai luat o gură de bere. Părea că Hawkins vrea să spună ceva, dar am continuat: eram luată de val. —Oricum, ideea că instalația a căzut din întâmplare peste Charles și i-a crăpat capul e mult prea cusută cu ață albă. Chiar dacă Charles ar fi fost sub ea când s-a desfăcut lanțul, ar fi auzit-o în cădere. Nu era muzică de fundal sau altceva în atrium și, fiind duminică, toată lumea era la ultimul etaj. Nu era nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mă bate pe umăr și iar râde. Râd și eu, privindu-mi mușchii și furculița. - Tot acolo i-ai ascuns?, Întreb. N-ai cusut bine. - Ce s-ascund? Ce n-am cusut bine? - Acolo, zic și arăt rochia prinsă cu ață de altă culoare. Unde-a pus el mâna, azi-noap’... Mama Îmi Împușcă o palmă: - De la cine-ai Învățat și porcăria asta? Tot de la stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi tremură, așa am auzit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce mai Încoace-ncolo, Zâna Zânelor Cosânzene. O văd Într-una, o văd și când n-o văd, pe fata ceea. Acolo, la scăldat, pe pârâu În jos, unde nu ne ducem de loc, de loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i zic Canal. Da, dar eu mi-am tăiat o bulboană chiar acolo, unde știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însemnînd acceptare. După cîte văd, ești burlac. Privind peste umăr la Tashiro, fata nici măcar nu făcu vreun efort să-și disimuleze rîsul disprețuitor. Nu cred că ar mai rîde lumea de tine dacă ți-ai coase nasturii de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu vîrful degetului. Barmanul, tăcut ca și pînă acum, Îmi aruncă ușor chitanța, ce se lăsă pe tejghea ca un fulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tu prin gară, da’ vezi să nu te fure aurolacii“... Ce să-mi mai fure, că n-aveam decât buletinul... Am rămas în gară, mort de oboseală și de foame... (continuare în numărul următor) DISPLAY Diana SOARE Porțelan cusut cu ață roșie De obicei, bunicile spun povești. Tot de obicei, poveștile înseamnă frânturi de biografie, istorii spuse fără „a fost odată“ și, de cele mai multe ori, fără „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Origini pierdute în timp, războaie, iubiri, dezamăgiri, început de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Astfel că, după o înghițitură de ceai verde, pe farfurioară se îndepărtează o fată cu cozi lungi și negre, iar din ceșcuța tapisată cu mătase zâmbesc doi pantofiori roșii, îmbujorați stingher. Siluete fără chip, mâini desprinse de trup și o ață roșie, subțire ca o închipuire, care leagă oameni, povești, timpuri și culturi. Clipe uitate, emoții de-o secundă. „Poveștile ne ajută să trăim mai intens. Am petrecut nenumărate ore strângând amintiri și fragmente din diferite culturi doar ascultându-le poveștile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
nu faci o analiză complicată a acestei povești, în mintea ta bolnavă și curioasă. Și când spun curioasă îți dai seama că nu-ți fac un compliment, nu?“ Sincer să fiu, am picat și eu în plasa simbolisticii cusute cu ață albă, până în clipa în care mi-am dat seama că Will Self se joacă, că țese pânze cu ochiuri prea largi pentru a vrea să te prindă în ele. Pur și simplu se joacă. Apropo, pudibonzii, cei slabi de inimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
îi treacă prin cap. Știu că lucra în publicitate, dar, Doamne, ar fi trebuit să fie geniu ca să inventeze o scuză plauzibilă pentru asta. Dar în acel moment eram prea mâhnită să mai stau să ascult o poveste cusută cu ață albă în timp ce blonda se îmbrăca. Așa că am fugit până pe Fifth Avenue, cu lacrimile curgându-mi pe obraji. De fapt nu, nu am fugit. Doar am mers foarte repede pentru că așa face toată lumea la New York. Și poate plângeam puțin, dar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și jocul. 1. „Vine ploaia!” - copiii se deplasează pe tot terenul (cl.I; aII a). Institutorul așezat într-un colț al terenului strigă: „Vine ploaia!” Copiii aleargă în jurul lui. la comanda „Ploaia a stat!” se reia jocul. 2. „Acul și ața” - Copiii sunt așezați pe cerc, la jumătate de metru unul de altul. Se alege un conducător - „Acul” - acesta aleargă ocolind fiecare copil, numește câte un copil care să-l urmeze. Se aleg 4,5 copii care vor fi „Ața” și
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
și ața” - Copiii sunt așezați pe cerc, la jumătate de metru unul de altul. Se alege un conducător - „Acul” - acesta aleargă ocolind fiecare copil, numește câte un copil care să-l urmeze. Se aleg 4,5 copii care vor fi „Ața” și vor urma conducătorul. După ocolire o dată a cercului se alege alt „ac” (cl. I; a II - a). 3. „Crabii și creveții” - copiii sunt împărțiți în două grupe așezate la distanță de 2 - 3m între ele. O grupă sunt „crabii
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
recomandat în cele din urmă "Axel", a spus că ne va păstra pâslari când va face aprovizionarea cu mărfuri a prăvăliei. Ulitia l-a rugat să ne facă rost și de vreo blană de oaie sau de ren, de lână, ață și ac, un foarfece, o căldare... Axel a dat din cap aprobator și ne-a întrebat dacă mai avem bani. Da, mai avem patruzeci de ruble", l-a asigurat Ulitia. Cu banii ăștia poate vă fac rost și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea a terminat; În sfârșit, am reușit să adorm. Trecu o scurtă eternitate, după care rupse ața cu dinții și Își Împinse ochelarii la loc. Gata. Imediat. Oricum, Între timp, părea că s-a Întâmplat ceva. Dintr-odată, distanța dintre noi se mări la cel puțin cincizeci de metri. Când m-am uitat În jos, abia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o manieră ieșită din comun. Când autoritățile l-au dus pe fiul de patruzeci de ani la secție, au descoperit cum Își rezolvase problema. Stând lângă mașinărie, Karp explică: — Aceste fâșii din piele erau Înfășurate În jurul mijlocului. Bobinele pentru ață pe care le vedeți aici erau folosite pentru reglarea tensiunii. Bauer a Îndesat pantofii furați de la maică-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am pus cămășuța Înapoi În sertar. Cam tot atunci am Început să mă costumez cu Agnes. Pe „teritoriul“ mamei - așa numeam spațiul dintre bucătărie și hol, unde Își ținea manechinul și vechea mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca și niște ace de siguranță, am fabricat o pereche de cosițe la fel de groase și maro, ca ale soră-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]