3,115 matches
-
inevitabil cu filosofia lui Heidegger, singurul care a încercat să recupereze înțelesurile primare ale filosofiei. Trecerea lui Eminescu printr-o baie heideggeriană devine imperativă. O mai propusese, înaintea lui Theodor Codreanu, Svetlana Paleologu-Matta în lucrarea sa din 1988 Eminescu și abisul ontologic, prima de acest gen în care se surprinde "uluitoarea asemănare a regândirii ființei la Eminescu și Heidegger, în perspectiva diferenței ontologice" (p. 44). Cartea lui Th. Codreanu este nu numai o prelungire a acestui demers, dar și o certificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
analiză atentă, o ontologie a ontologiilor, de tipul meditației heideggeriene asupra ființei. De altfel, apropierile de Heidegger sunt numeroase și Dl Codreanu le pune în evidență convins fiind, ca și d-na Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia cu înțelegerea lui Heidegger va progresa înțelegerea lui Eminescu". Delimitările lui Eminescu de concepția lui Schopenhauer și apoi de criticismul kantian sunt, de fiecare dată, despărțiri sporitoare (în sensul dat de Noica acestui termen), gânditorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și creatorul cu același nume dezvăluie o personalitate de excepție, ce motivează afectiv și structural tipul de lirică promovat: "Așadar, un adolescent se pomenește atât de maturizat la 16-18 ani, încât el poate da numai capodopere, dar și medita asupra abisului ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
traduc metafora rimbaudiană noyau pensif din Bateau ivre: opoziția este, însă, mai degrabă între adânc și neted, între vertical și orizontal. Intelectualul autentic nici nu-și propune și nici nu poate să se cufunde cu plasa lui de concepte în abisul universalității: el a vrut de totdeauna să fie doar un ochi în această plasă, să conștientizeze rețeaua ca atare și să-i aparțină, să i se dedice, să fie "activ". Pe când înțeleptul nu are nevoie de grup, nu măsoară imensitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discuție apoi clasicismul lui Caragiale care nu prea este, această viziune încheindu-și existența odată cu Alecsandri. Autorul Scrisorii pierdute nu face "concurență stării civile", cum afirmă G. Ibrăileanu, dimpotrivă pe Nenea Iancu trebuie să-l căutăm în adâncurile oceanului (în abis). El face trecerea la comedia absurdului (E. Ionescu). Dacă n-a cunoscut Scrisoarea furată a lui Poe, apropierea de scriitorul american are doar valoare comparatistă, idee afirmată și de alți critici literari. Raportul conștient / inconștient e paradoxal la dispunerea geometrică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a cunoscut Scrisoarea furată a lui Poe, apropierea de scriitorul american are doar valoare comparatistă, idee afirmată și de alți critici literari. Raportul conștient / inconștient e paradoxal la dispunerea geometrică a operei sale, dacă inconștientul se ascunde în adâncuri, în abisurile ființei, iar conștientul e "vizualizat" în exterior. Se poate vorbi de o simetrie conștient / inconștient răsucită, viceversa, eroii nu-și mai leapădă măștile, își prelungesc convalescența în cotidian, starea devine lege existențială (p. 160). Fuga dintr-un spațiu exterior într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devenit frumos prin distrugerea unui unghi (Antimetafizica lecția despre cub) este clar postmodernistă. Volumul de versuri Călătorie spre transparență (1977), semnat de C.D. Zeletin se încadrează tot aici, ca și poezia antinomică a lui Teleucă. Cartea Svetlanei Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, se situează și ea "în luminișul cristalului". Theodor Codreanu este convins că transmodernismul va marca un nou eon în istoria omenirii. Mie, toleranța asta ideologică mi se pare cam idealizată. Adevărat că istoria se petrece prin repetiție cu diferență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ocazionat de centenarul înființării liceului. Textul poeziei lui Iulian Vesper, fost elev aici în anii 20, E-o febră tinerețea..., destinat numărului festiv, nu este publicat. Va vedea lumina tiparului abia în 1997: „E-o febră tinerețea, un clocot în abis, / O frunte-ngândurată, ce după vis suspină, / Pornește pe o cale ce nu s-a mai deschis, / E fără greș în toate; în sine e deplină. // Cunoaște-nțelepciunea de a urzi ușor, / De a schimba obida în calmă bucurie, / De-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
menținut, intrarea în amintire invers ca în viață, de la moartea ei, abia în notă descopereau că așa se trăiește, de la moarte la viață, mai mult decorul, fixarea realului drept caz particular al posibilului uniformizarea posibilului, torent, straturile în furia lui, abisul sculptural, altă eroare de scriere să scrii cu, nu să scrii pe sfîntul pămînt, erodăm, rezultatele în asemenea semne, lumina parcurs complet în variabila Onești, departele, obiectele gării, clădirile "Uton", Filiala TMUCB, controlor de bilete, fundal complet detașat turnurile rafinăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
urc spre etajul vagonului pînă la penultima treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit prin definiție și, primenirea aerului, dispare și mirosul, luna nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i dovedește inutilitatea: faptul că are o limită în spațiu! altfel trenul face referire și la cîmp, mirosul nemilos de vită bălegată înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avem, zîmbiți că mi-a perforat biletul, obositoare călătorie generală în loc de deplasările temperate Moromete, de ce să fugiți la București, încet nu puteați să mergeți! m-ai sunat, temătoare că îți consemnez bucuria, acesta era indiciul căutat, fraza de punere în abis, abyssus abyssum clamat! căldură în compartiment, s-a relaxat ea, higrometrul cel mai sensibil la căutătură, un deget pe pulpa dreaptă, către prieten, mimică reținută, disperarea singur cod actualizare, tot ce poate fi bun la un sistem teoretic este empirismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mare divizor comun, pasajul cu darurile clipei compensează ce nu poate să fie, patru copii, bagajele le scădem pe vîrste, mezina poartă ochelari cu ferestrele automotorului Bicaz Iași, "săgeată albastră" prin noile numiri, pune și fata rucsacul pe gențile părinților, abis pînă la sticla cu rest de suc, în celălalt capăt de pardoseală. INTERVENȚIE ÎN TEXT Anticariat, de luat Brânzei, "Psihiatria azi", nu este vîndută. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Ora 6,56, în acceleratul Iași Adjud Timișoara, la Adjud, rusnaci! da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trupești și sufletești ale neamului din care s-a născut. Iar dacă cineva se silește să iasă, acela cade în haos" (Mehedinți, 2002, p. 43). În imaginarul politic al interbelicului, etnicitatea este principiul ordonator al universului uman, nomos-ul construit deasupra abisului ca scut împotriva terorii (Berger, 1967). Nesocotirea fatalității etnice, strădania în contra naturii de a ieși de sub determinația etnicității, presupune un flirt periculos cu anomia existențială, o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interbelicului, etnicitatea este principiul ordonator al universului uman, nomos-ul construit deasupra abisului ca scut împotriva terorii (Berger, 1967). Nesocotirea fatalității etnice, strădania în contra naturii de a ieși de sub determinația etnicității, presupune un flirt periculos cu anomia existențială, o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care ai răsărit" (Mehedinți, 2002, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în atitudinea acestui bloc de state față de problemele evreilor. Manifestările de antisemitism direct nu mai sunt niște lucruri banale venind din partea unor indivizi oarecare, peste care se poate trece cu ușurință, ci reprezintă consecințele unei politici de stat prăbușite în abisurile răului, după cum o dovedesc la Moscova "Afacerea medicilor", iar la Praga "Procesul Slansky" (1952). Drept consecință a aceastei politici și a procesului de la Praga servind ca pretext, reprezentantul Statului Israel în Cehoslovacia și Polonia a fost declarat persona non grata
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
apă, încercam să mă îndepărtez de avion. Auzeam cum Nicușor bătea în pereții cabinei sale. Cerea ajutor. Era disperat și mă ruga să-l ajut. Avionul se scufunda și eu auzeam bătăile lui disperate. Chiar cînd avionul a dispărut în abisuri, tot se auzeau bătăile alea. Le mai aud și acum. Bătrînul se oprește și trage de foi. Mai ciocănește fierul roșu. Dă blendornul. Mai dă cu pleaftura... Blendornul era un dorn special. Pleaftură se spunea la o cîrpă pusă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se ridica pe locul unde a fost casa vecinilor. Vuk nu-și crede ochilor, apoi refuză să accepte realitatea. Aleargă nebun și nu simte că din picior sîngele curge țîșnind. Cade și întunericul îi învăluie întreaga ființă scufun dînd-o în abis. Vuk și-a revenit abia peste o zi. Era alb ca varul dar rana nu era gravă. Osul n-a fost atins. Sprijinit în cîrje se îndreaptă spre locul durerii. Oamenii au adunat ce-au găsit și au închis sicriele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nefericiri mici crize de indispoziție. Întâlnim oameni extraordinari și nu percepem șansa de a-i fi întâlnit. Trăim împrejurări spectaculoase și nu citim în ele amprenta destinului. Ratăm, clipă de clipă, miracolul, semnificația, patosul. Ratăm, deopotrivă, „sentimentul tragic al vieții“, abisul câte unei zile, catastrofa latentă a câte unei întâmplări oarecare. Suntem inadecvați, oblici, afoni și orbi. Trăim stins, pe o nesfârșită tangentă la real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
materială și operativă de a contribui direct la corijarea împrejurărilor nefavorabile, atunci rămâne să punem la lucru resursele noastre de compasiune. Tăcerea înțelegătoare, o mângâiere, o privire tandru cooperantă au darul de a atenua într-o nesperată proporție atrac ția abisului. O îmbrățișare venită la timp poate inhiba gândul sinucigaș, transformând disperarea precipitată într-o melancolie suportabilă. Nu poți face niciodată risipă de tandrețe, de „talentul“ esențial de a fi aproape, alături, împreună. Ar mai fi de spus și că disperarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
zice invitatul. „Interesant!“ - comentează gazda, cu apropo. „Săptămâna trecută mi s-a născut un fiu.“ „Interesant!“ „Kosovo a devenit independent.“ „Interesant!“ Până la urmă, analistul se recomandă ca fiind mult mai „interesant“ decât interlocutorul său, de vreme ce sub orice banalitate descoperă un abis.) „Drăguț“ e jucăria unui anumit tip de feminitate. El trebuie să arate că cea (cel) care îl rostește e o fire delicată, emotivă, gata să guste, cu ochii umezi, fleacuri „dulci“, gesturi „fine“, oameni „atenți“. „Drăguț“ exprimă femeia adultă în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și trăirile frontului le pune tot sub semnul crucii, chiar dacă nu regăsim în poezia de front duhovnicia din poezia sa carcerală. Însă, după cum spuneam, Gyr redă în numeroase poezii: „Noapte pe front”, „Tancurile”, „Pândă”, „Soldatul dușman” sau „Schija și holda”, abisul întunecat la războiului din care nu te poate scoate decât o puternică credință și crucea cea mântuitoare. Așadar, după ce Gyr trăiește de două ori experiența de a dezbrăca zeghea pentru haina de front și nu știm care experiență a fost
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în toate cererile smerite ale poetului manifestându-se nădejdea ca și virtute creștină, dar și încrederea că mila și puterea dumnezeiască îi dau omului cele pe care le cere. Mai mult decât atât, Gyr aduce
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cațără sus pe dealurile cultivate, puține la număr, se învârte ca-ntr-un dans în jurul stâncilor prăpăstioase galben-verzui și ajunge până în vârf. Urcând pe serpentine, uitându-ne când spre înălțimea mănăstirilor care apăreau după cotituri una câte una, când spre abisul prăpăstiilor amenințătoare, am ajuns la mănăstirea Sfântul Ștefan, prima pe care am întâlnit-o în stânga drumului nostru. Am coborât ca să dăm piept în piept cu priveliștea care demonstra măreția naturii, imensitatea spațiului terestru cu prăpăstiile adânci și cu stâncile înalte
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
îi trăgea în sus cu plasa. Cel care se afla în plasă trăia emoții cumplite când plasa se învârtea de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în abis. Îmi închipui prin ce treceau bieții călugări. ─ Simțeau acea transpirație rece dinaintea morții. Am văzut parcă agățate pe stâncă asemenea plase. Nu se mai folosesc decât pentru transportul proviziilor și a altor lucruri care sunt necesare pentru mănăstire. La intrarea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Introducere la miracolul eminescian, Ediție îngrijită de Marin Diaconu și Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1992. * *** Omul romantic, Volum coordonat de François Furet, Prefață de Elena Brătianu, Traducere coordonată de Guliano Sfichi, Iași, Editura Polirom, 2000. * Paleologu-Matta, Svetlana, Eminescu și abisul ontologic, Cuvânt înainte de N. Steinhardt, București, Editura Științifică, 1994. * Papahagi, Marian, Eros și Utopie, ediția a II-a, Postfață de Ion Pop, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1999. * Papu, Edgar, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. * Papu, Edgar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]