3,167 matches
-
coborî, pregătit să folosească restul serii pentru rezolvarea problemelor personale. LA JUMĂTATEA DRUMULUI SPRE IEȘIRE SE OPRI, OBSERVÂND CU UIMIRE CĂ ÎL AȘTEPTA SLATER. ÎNTR-O SECUNDĂ SIMȚI CUM CĂDEA DE LA ÎNĂLȚIMEA POZIȚIEI SALE DE COMANDANT AL ARMATEI ÎNTR-UN ABIS DE INCERTITUDINE. SE ÎNDREPTĂ SPRE ȘEFUL CENTRULUI DE CONTROL. ÎN TIMP CE DĂDEAU MÂNA, MARIN SE GÂNDI: "TREBUIE SĂ AIBĂ UN MOTIV PRECIS CA SĂ SE AFLE AICI". SLATER ÎL SALUTĂ. \ CONDUCĂTORUL DOREȘTE SĂ PETRECI NOAPTEA LA CURTE ȘI SĂ IEI CU EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
trebui să frece resturile uleioase de prăjeli vechi, Își pierdu răbdarea și hotărî că tigaia avea să aștepte, Împreună cu restul vaselor, până a doua zi. Nu-și putea face ceai, pentru că ceainicul se arsese dimineață, În timp ce el se concentra asupra abisurilor evoluției și căuta un numitor comun. Se duse să facă pipi, dar pe la mijloc Își pierdu răbdarea și trase apa, ca să Încurajeze vezica leneșă. Pierdu și de astă dată Întrecerea și renunță să aștepte ca apa să umple din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
flanelă, Îl duse În dormitorul părinților săi și se culcă lângă el În patul dublu, Îi scoase cu atenție ochelarii cu lentile groase, se ghemuiră amândoi sub o singură pătură și Fima Îi spuse poveste după poveste, despre șopârle, despre abisurile evoluției, despre eșecul revoltei inutile a evreilor Împotriva romanilor, despre directorul căilor ferate și distanța dintre șine, despre templele În ruine din nordul Greciei, despre pădurile din Sierra Leone din Africa, despre vânătoarea de balene din Alaska, despre Înmulțirea peștilor tropicali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ecouri mici, iar uneori gâlgâieli de ape ce puteau deveni Cataracte. Erau acolo aluviuni și diguri, tot felul de chinuri pe care doctorul le reducea sumar la: - Azi avem în stânga un suflu cam cavernos! Erau, în adevăr, acolo caverne și abisuri, și precipitări de ape roșii și scocuri și vaduri, pe care Maxențiu, ca un turist tragic, le vizita cu de-amănuntul, în fiecare zi pe alte climate. Pe acalmii înșelătoare sau pe tempeste înăbușite, le străbătea cu precauțiune, pășind ușor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach.
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dincolo... Persia lui Zarathustra pretinde că lumina aia e de fapt o fată de o frumusețe răpitoare, cu toate florile seducției În floare, chemîn du-te la ea peste o punte cît tăișul de sabie ce despică aerul de deasupra abisului. Iar lumina aceea Încarnată În femeie te ispitește, o simți că te așteaptă, te iubește. Pe unii lama spadei nu-i taie și, cu tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându l!“ (Ion Antoniu) „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: „Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă «preferința» pentru «ordinea inversată» din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului.“ Sau pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!“ (Supraraționalitatea) În mod curios, și poemele de dragoste sunt scrise în acest stil inuman. Îți vine greu să crezi că vreo femeie ar putea fi cucerită cu declarații care par compuse și rostite de un robot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în Undeva, că orice punct moștenește cumva, ocultat, acel centru fără finalitate. Din marginile lui Undeva ajunge la noi radiația de 3 grade Kelvin, dar sub noi, sub orice punct de vedere, e de gândit energia zero a centrului ubicuu, abisul. Yin - fie acest zero atoateprimitor, atoate născător. Yang - fie născutul, iar nu făcutul. Iar făcutul? Yin-yang.“ Ioan Buduca avansează teorii și în legătură cu natura misterioaselor „cranii de cristal“, pe care le consideră rezultate ale autocristalizării, printr-un act de voință, a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
abandon și nostalgie, care constituie chiar esența poemului. Mariana Neț analizează însă poemul fără esența lui, adică poemul fără poem. Și iată cum: „Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă «preferința» pentru «ordinea inversată» din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului.“ Pe un neinițiat îl sperie poate caracterul greu inteligibil al comentariului, dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este evocat comunismul însuși: „A fost în lumea asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră bucurie, iar din viață o himeră: / Și câte idealuri n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
folosească materia cenușie în scopuri deloc străvezii... Vine o vârstă la care asemenea momente nu pot fi evitate. Ca să nu cazi în prostie, ce-ți rămâne de făcut? O altă carte, un alt disc, un alt proiect? Și pe urmă? Abisul e tot acolo, nemișcat & consistent, îl poți atinge cu unghia. Un văr, un cumnat, un prieten au trecut dincolo, te așteaptă, le duci dorul. Uneori, în alte nopți de somn chinuit îi vezi în vis cum stau pe peronul gării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
să cadă În genunchi, dar cu cele două brațe șiroind de sânge continua să se sprijine În spadă. O tristețe aspră Îl străbătu la gândul că nu va mai revedea, niciodată, pe nimeni. Erina... Alexandru... Ștefănel... Căzu Încet Într-un abis care la Început era roșu ca sângele, dar apoi deveni albastru, și, la urmă alb, de un alb strălucitor, neomenesc. Simți, ca prin vis, o lovitură de sabie care Îi traversă pieptul. I se păru că o bătaie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pot până când ordinele mele nu sunt duse la Îndeplinire. Fă totul cât mai repede, Anda. E deja foarte târziu. - Am Înțeles, spuse Amir, ridicându-se. - Și lucrul cel mai important. Află unde se află acum tatăl și fratele meu. 11. ABISUL 5 ianuarie 1476, Valea Moravei, Serbia Cosmin Oană deschise ochii Într-un univers alb. Privea În sus, iar crengile arborilor se aplecau asupra lui Încărcate de zăpadă. Apoi dispăreau. Apăreau iarăși, la minute, ore sau zile distanță. Uneori cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
largă. Oană fu dus, pe targă, Într-una din camerele de la etaj. Cineva aprinse focul, dar căldura nu ajunse la el. Îi era frig, și știa că frigul acesta poate fi o antecameră a morții. Apoi căzu din nou În abisul care Îl aștepta imediat ce Închidea ochii. 9 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul Știrile pe care le adusese Amir nu erau nici clare, nici liniștitoare. Căpitanul Oană nu era nicăieri În Moldova. Voievodul se afla În continuare sub protecția ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cifră. O nenorocită de cifră. Atât. Lui Oană i se păru că a coborât Într-un râu cu apă caldă și sărată, dar nu era decât transpirația curgându-i peste frunte și peste obraji. Apoi se făcu brusc răcoare și abisul din somn Îl chemă jos, mai jos, Într-o nesfârșită alunecare. Își pierdu cunoștința. Fu trezit după clipe sau minute. - Poți alege, spuse din nou Ogodai. Poți sfârși durerea care abia Începe. O poți Întrerupe. Măcar pentru azi. Mâine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina... șopti. Buzele se mișcau greu. Era real? Era altă halucinație? - Dragostea mea... se auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aprinseră, unele după altele, pe culmi. Veneau dinspre valea Bârladului, unde ajunseseră dinspre Vaslui, și acolo veniseră dinspre cetatea Tighina, sau dinspre cetatea Orhei, sau și mai de la miazănoapte, dinspre cetatea Soroca. Ștefan privi focurile simțind că alunecă Într-un abis. Cei aproape treizeci de mii de oșteni ai Moldovei abia intraseră În dispozitivul de luptă care Încerca oprirea invaziei, fie și pentru câteva zile, pe un aliniament strategic desfășurat Între Trotuș și Bârlad. Nu putea fi o bătălie hotărâtoare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se visa Înapoi În pădurile Murgenilor, pe malul răcoros la Bârladului. - Ce s-a Întâmplat? - Tatăl tău a căzut, cu sabia În mână, apărând retragerea voievodului. O liniște adâncă acoperi, parcă, Întreaga câmpie a Nistrului. O liniște neagră, ca un abis. Erina Închise ochii și Încercă să nu se clatine. Trăia cu această spaimă de ani Întregi. De la Început, de când era doar o fetiță zvăpăiată care Învăța să călărească și să lupte cu sabia de lemn sub privirile bucuroase ale tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar morți și iarăși să fim vii, să fim din nou tu sfântă și eu sfânt. Iubita mea, să strângem iarăși lemne, să dăm foc focului nestins. Să-l ardem și apoi ușor să-i cernem cenușa peste funduri de abis. Iubita mea, se scutură salcâmii cu flori ce cad asemeni unor nori din care poți să muști când ți-o fi foame, pe care poți din cer să te pogori. Iubita mea, sunt mort, dar tu ești vie... Sau invers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Privirea aruncată în prăpăstii create de mâna omului lăsa să se vadă mai mult decât se găsea acolo și declanșa cuvinte care, mai târziu, în romanul O câmpie vastă, propuneau perspectiva estificării Vestului și alte lucruri la fel de sumbre, spuse pe deasupra abisului. Pe urmă, însă - între un desen și altul - filmul a început să curgă înapoi, iar eu m-am trezit că eram, că sunt, numai pe urmele mele. Pe o latură a șoselei dintre Senftenberg și Spremberg se cere găsit, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care ne venea ca turnet nouă, celor care supraviețuiserăm „anilor întunecați“, cum era numită, pe ocolite, vremea domniei național-socialiste; ne ajuta să adoptăm poze tragice. Te vedeai, în funcție de cât de tulbure îți era starea, ori la o răspântie, ori în fața abisului. Într-o poziție la fel de precară trebuia să se afle și omenirea întreagă. Pentru starea de spirit finală, poetul Benn și filosoful Heidegger livrau citatele potrivite. Restul îl rezolva moartea atomică, temeinic experimentată și care ne aștepta cât de curând. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care tocmai de aceea respira prin scurte semnale și lăsa să se recunoască ceva încă nearticulat, ceva care nu voia, încă nu voia să iasă la lumină. Scriind sau desenând, punând la bătaie toate trucurile care-mi erau accesibile, evitam abisurile evidente, le ocoleam în pas de dans, nu-mi era niciodată greu să fug din calea lor și îmi însușeam materiale care celebrau încremenirea: proză care, alimentată de Kafka, suferea de subnutriție; scene de teatru în care limba se îndrăgostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]