3,746 matches
-
de mai multă vreme s-a gîndit să-ți rezerve un loc la doctorat, loc ce ți se cuvine. Acum, zice, este o posibilitate, dar și o greutate, deoarece are numai trei locuri, pentru trei. Eu l-am rugat ex abrupto să facă o excepție și să mai ceară încă un loc. Mi-a spus că va fi greu, dar că tu te poți înscrie, lăsîndu-mă să înțeleg că va rezolva problema. Tot ieri am vorbit iar cu dl Lăudat care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru totdeauna. Dis-de-dimineață, a doua zi, plecăm către o cascadă undeva pe un deal, acompaniați de un ghid care știe drumul mai bine decât Cindy. După cam patru ore prin soarele ucigător, ajungem într-o pădure răcoroasă, urcăm un perete abrupt și ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci înalți, forța amenințătoare a cascadei de deasupra noastră și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Pentru mine și însoțitoarele mele ziua de 13 era o zi fastă și nimic rău nu ni se putea întâmpla! Abia după o oră am putut să ne continuăm drumul, trecând pe sub Alpii înzăpeziți și urcând apoi pe niște pante abrupte dar fermecătoare, ajungem la Annecy, localitate turistică din sudul Franței. Facem popas de 24 de ore aici, în casa pictorului român și al soției sale, nașii de cununie ai lui Cosmin, nepotul meu. Le-am făcut o mare și neașteptată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încredințarea puterii unei Locotenențe Domnești. Votul multiplu cu voie de la stăpânire, gest civic de care își amintește scriitorul, antrenează însă și o per- spectivă derizivă asupra mecanismelor politice, perspectivă dominantă în opera lui Caragiale. Revenirea în urbea natală se face abrupt, nu numai spațial, ci și temporal, iar pe un plan mai subtil și mentalitar. Naratorul cade în locul geo- metric dintre Centru și Periferie, ironia îl situează astfel, într-o echidistanță care nu este nici cea colonistului, nici cea metecului, de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a fiecărui personaj trasată decis, fără ezitare, dintr-o singură mișcare. Tabloul dramatic merită urmărit cu aten- ție. Există și aici o alternanță a momentelor cu sonor și a celor fără, a filmului mut și a celui sonor. Decupajul este abrupt și el nu permite decât presupuneri cu privire la motivațiile fiecărui actor, însă nu asta îl interesează pe narator. Decupajul merită redat integral pentru forța viziunii. „Ce să fie ?... O femeie numa-n cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ține strâns
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
înalt, însă căderile în trivial sunt numeroase. Carențele acestui discurs le las deoparte, comicul de limbaj este în măsură să dilueze caracterul dramatic al relatării centrate în jurul unei farse care se termină prost. Personajele farsei sunt introduse în scenă ex abrupto ca și cum audiența ar fi familiarizată cu ele. Despre ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu Poltronu. În societatea „amicilor” caragialeni qui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cuprinsul fragmentului din care face parte : „- Știi ce-ar trebui la noi ? zice Nae. - Ce ? - O tiranie ca în Rusia... ăs.n.Ă Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi că se petrece, nu poți pentru ca...”. Formularea abruptă și grandilocventă nu este singulară, îi corespund reacțiile vituperante ale unui patriotism puni- tiv care apelează la o formă de justiție radicală, astăzi am numi-o de reflex totalitar. Nu de puține ori am auzit vehicu- larea unui fragment inervat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
permite să vezi și-n cel mai adânc ungher amănunte fascinante. Soarele era aproape în înaltul cerului când după o clipă de răgaz, doar o clipă, Mousen ne-a purtat pe cărarea de întoarcere, de data asta extrem de îngustă, pietroasă, abruptă, dar în schimb, umbroasă. Drumul acesta a fost mai dificil decât cel pe care-l urcasem și oboseala nordicilor care nu bănuiseră în ce va consta escapada, nefiind nici obișnuiți cu muntele, a dat naștere unor vociferări care pe cât am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
silit să primească condițiile de evacuare specificate". În zilele prevăzute de sovietici pentru retragere, familia mea a părăsit Chișinăul, după 20 de ani petrecuți în Basarabia. La retragerea din Basarabia, anii aceia de aur aveau să ia într-un mod abrupt și dureros sfârșit. Eu eram prea mic pentru a realiza tragedia, dar pentru ai mei, să părăsești totul în câteva zile după o trudă de 20 de ani, nu cred că a fost ușor. Au luat cu dânșii cinci covoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oferta mea de a-l ajuta mi-a spus tragic "asta e soarta Belgiei, nu poți să te lupți cu zeii"! Când am intrat în biroul uriaș al tovarășului prim, acesta m-a luat, cum se spune în retorică, "ex abrupto": "Cine mi te crezi tovărășele, buricul Moldovei? Au venit tovarășii de la Externe după dumneata a doua oară, așa că fă bine și dispari din Iași în 48 de ore!". Avea un ton și ușor părintesc, de mândrie față de cadrele locale, apreciate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tot felul de gânduri asupra acelui "ceva", în final ajungând la concluzia că n-are rost să-mi bat capul și ce-o fi o fi! M-am anunțat la cabinet și am fost primit imediat. M-a luat "ex abrupto": "Macovei, am auzit de tine că ești un băiat inteligent, muncitor... Ce cauți tu la Roma? Acolo te poți duce când vrei, în vizită, iei trenul sau avionul... O să ai acolo un ambasador care o să te frece cum vrea el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
slăbiciunile muncii noastre și să ameliorăm calitatea jocului. Prima parte a lui Orghast la Persepolis a avut loc la mormântul lui Xerxes. Ca să ajungă pe terasa largă sculptată În stâncă, deschisă spre mormântul faimosului rege, spectatorii urcau pe o potecă abruptă. Actorii așteptau concentrați sosirea lor. Spectacolul Începea la apusul soarelui. Prometeu se afla pe stâncă, Încătușat. Un glob de foc arzând cobora lent și impresionant, ca proiectat pe bolta cerului, simbolizând cadoul făcut nouă, oamenilor, de Prometeu. În limbajul cifrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau când mușchii se blocau În crampe dureroase, ori atenția divaga spre altceva decât relația directă cu trupul, călugărul-santinelă se oprea În fața studentului respectiv și, uneori chiar la cererea acestuia, lovea ager, iar acțiunea părea să aibă efectul unei treziri abrupte. În ziua aceea venise și rândul meu. S-a oprit În fața mea și mi-a făcut semn să mă prosternez. El văzuse că spatele Îmi era Încovoiat. Într-adevăr, concentrarea Îmi slăbise de un timp și capul Îmi era ocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prea departe de pădurea unde lucram noi). Atmosfera de opresiune era subliniată de gratiile de la ferestrele și porțile impozantei primării, de unde actorii apăreau și Își comunicau de la diferite etaje frustrarea, iar bufonul Touchstone apărea chiar pe acoperișul destul de Înalt și abrupt (cu aprobarea primarului, mare amator de teatru, norocul nostru!), de unde, cu o panglică albă, lungă, trimitea bilete secrete Rosalindei și Celiei, cu planul de evadare și hârtiile cu indicațiile de drum. Spectatorii trebuiau să privească acțiunea părții Întâi În picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
audiții repetate. Fidelio se potrivea perfect cu tunelele prin care treceam. Drumul lung În Întuneric, apoi explozia de lumină și iar Întuneric. Contrastele acestea se potriveau muzicii ca o mănușă, erau aproape calculate să corespundă unui crescendo sau unei schimbări abrupte. Eram În lumea clarobscură a lui Dante, vedeam imaginile lui Blake cu Îngeri și demoni, aria salvatoare a Leonorei mă făcea să apăs pe pedala de accelerație, ca să Încetinesc doar la gândul că polițiștii lui Pizzaro mă vor penaliza pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi afirmat privind creația altui mare creator contemporan, Robert Wilson, marcată de tablouri hieratice și de lentoarea inconfundabilă a mișcării corpurilor actorilor. Dar aproape nimeni nu poate recunoaște, după câteva scene, o montare a lui Andrei Șerban. Exprimat În mod abrupt, Andrei Șerban nu are o „marcă de producție“. Spațiul său este, În mod instantaneu, plin de forfota contradictorie și de prezența multiformă a vieții Înseși. Acest fapt este, desigur, un handicap În lumea noastră grăbită, avidă de clasificări facile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ea. Printre acestea era Încăperea care fusese rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de mama, un laborator de chimie; mai era teiul care marca locul de pe marginea drumului ce urca spre satul Griazno (accentul pe ultima silabă), pe panta cea mai abruptă unde preferai să „iei bicicleta de coarne“ (bïka za roga), după cum Îi plăcea tatii, ciclist pasionat, să spună, locul unde el o ceruse În căsătorie; mai era, În așa-numitul parc „vechi“, arhaicul teren de tenis, acum o zonă acoperită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
est, până la Rojestveno. Chiar Înainte de podul principal, puteai să cotești spre nord, În câmp deschis, spre moșia noastră, Vira, și spre cele două parcuri ale ei, aflate de ambele părți ale drumului, sau să continui spre est, coborând un deal abrupt și trecând pe lângă un vechi cimitir Înecat În tufe de zmeură și de plante cu ciorchini și să traversezi podul spre casa cu coloane albe a unchiului, ce se Înălța singuratică pe deal. Moșia Rojestveno, Împreună cu un sat mare purtând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
galben, retezat din colții unui mamut. Când a murit unchiul Ruka, la sfârșitul anului 1916, mi-a lăsat o sumă care azi ar echivala cu două milioane de dolari, plus moșia cu conacul ei cu colane albe, situat pe un deal abrupt, acoperit cu verdeață și cele două mii de acri de pădure sălbatică și de turbărie. Din câte am aflat, casa mai exista Încă În 1940, naționalizată, dar stând de o parte, ca o piesă de muzeu, la dispoziția oricărui călător care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se bifurca În acel loc. Datorită insulelor sale plutitoare Împodobite cu alge și nuferi, frumosul râu Oredej avea acolo un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
jucam un joc de cărți numit duraciki, pe o masă rabatabilă. Deși era ziua-n amiaza mare, cărțile noastre de joc, un pahar și, pe un alt plan, Încuietoarea unui geamantan se reflectau În fereastră. Printre păduri, câmpuri și râpe abrupte, printre căsuțe Îngropate, acei jucători de cărți imateriali continuau să joace constant pentru mize constant sclipitoare. Era un joc lung, foarte lung: În această dimineață cenușie de iarnă văd cum strălucesc În oglinda luminoasei mele camere de hotel aceeași, exact
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
murit Înecat În sânge; iar pentru mine (nu știam pe atunci că Marat fusese un lepidopterist pasionat), Într-un colț al acelei Arcade se afla celebrul magazin de fluturi „Gruber“, un paradis mirosind a camfor, situat la capătul unei străzi abrupte și Înguste pe care o urcam la fiecare două zile pentru a mă interesa dacă fuseseră În sfârșit achiziționați pentru mine noul specimen Hairstreak al lui Champan sau recent redescoperitorul White al lui Mann. Am Încercat să jucăm tenis pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod, drumul o lua din nou În sus până la Încrucișarea cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sunet al Bagdadului. Și iată-mă stând pe un drum de călăreți calcaros lângă albia calcaroasă a unui râu, În care peste pietrele ovale șerpuiau niște firișoare de apă - iată-mă acolo, ținând În mână o scrisoare de la Tamara. Priveam abrupții munți Iaila, acoperiți până la culmile stâncoase cu pini taurini Întunecați ca o blană de karakul; priveam fâșia de vegetație perenă, de maquis, dintre munte și mare; priveam cerul roz translucid, pe care strălucea un sfios crai nou, alături de care era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
munte, am Întâlnit brusc un bizar cavaler, Înveșmântat Într-un costum cerchez, cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem cai fugind dintr-un loc, dar nu mai văzusem niciodată unul ștergând-o la pas și mirarea mea a crescut În mod plăcut când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]