65,481 matches
-
încît să-i poată primi în vizită... pe regele și regina Italiei. La un concert, în care se cîntă Beethoven și Lizst, deși muzica e lină și melodioasă (sau poate din chiar acest motiv), izbucnește în plîns. După care, ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz. "Te rog vino...". Ștabul de la Propagandă (și Agitație), mare ronțăitor de semințe (v. Feuerbach), îi pregătise lui Ghiță Dej o masă trăznet: țiganii diblari fuseseră urcați în copacii livezii. Păsări cîntătoare. Paradis terestru. Agonicul Luchian
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
dus al celor pe care îi vînează, după care - mai mult ca sigur - aceștia vor reveni pe blat în Capitală. Cînd scrii asemenea lucruri te gîndești și la polițistul cinstit și la procurorul care își face datoria, oameni care primesc acasă amenințări de la cei cărora nu le vine să creadă că au avut ghinionul să dea peste asemenea păsări rare. Fiindcă violența de care autoritățile se plîng, o violență pe care nu eu sînt cel care să o minimalizeze, vine însă
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
în țări, ca în Germania timpului nostru, nici o separație socială nu mai există între creștini și evrei. Și, totuși, ura a izbucnit, adusă, ca totdeauna, de criza economică". Într-un alt capitol, Al. Claudian consideră că "antisemitismul este la el acasă în țările sărace și în epocile istorice bîntuite de sărăcia crizelor economice". Și apreciază, tot păstrîndu-se pe postamentele puse de Kautsky, că de fapt, cauza economică nu este deloc același lucru cu interesul material. Pentru că, precizează, interesul material este un
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
o scenă văzută cu ochii mei. Mai spusei... Am mai scris, o dată, deși nu strică să repet, spre întărire... Era în mai, prin 1953, de Sfîntul Constantin și Elena, în plin proletcultism. Și auzisem că Arghezi vindea cireșe la el acasă. Le vindea chiar în poarta casei lui cu livadă, din Mărțișor, unde e și îngropat. Că tocmai apăruseră cireșele de mai... Dădusem colțul ulicioarei din Văcărești, mă apropiam cu nodul în gît, de emoție... Văzusem de la distanță coșul de nuiele
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
ar fi ea de spectaculoasă, ci în cromatică și nu în sălbăticia viscerală a culorii, ci tocmai în tihna și echilibrul ei amăgitor. Pînă să circul în străinătate, albumele de artă străine, unele din ele sosite, minune!, pe adresa de-acasă - probabil ca urmare a semnăturii prezente în oricum ajunsa în ambasade "Cronica" - altele în biblioteci, m-au trimis în elita artei moderne. Nu înspre Mondrian. O mărturisire. Totul a plecat de la primul voiaj, pînă la urmă inițiatic, pe care l-
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Pentru că cei doi sînt muzicieni care și vorbesc. Tu ești un pictor care și vorbește. Știu colegi de-ai tăi, pe care-i respect foarte mult, dar care nu prea vorbesc. Marii muți ai picturii. Proverbial. În ce mă privește, acasă, copil, mi se spunea "mutulică". Și-acum, ore întregi a sta în atelier și a lucra înseamnă a tăcea. După ce ieși din atelier, se produce defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva... Înseamnă că te-am prins bine
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
într-un domeniu economic, să zic, iar retragerea să fie o apăsare a timpului mort, alta aici. Dimineața, la trezire, îmi fac preparativele de rigoare, mă urc în mașină ca să ajung cît mai repede la lucru... la serviciu. Mă-ntorc acasă, la prînz, mă odihnesc puțin (cum făcea tatăl meu cu tribunalul) și revin. Stau pînă noaptea, tîrziu, cînd, ieșind, îmi fac plimbarea alertă și încă aventuroasă pe bătutele sau mai puțin bătutele străzi ale bătrînului oraș. Cîte ore pictezi pe
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
stabilit o înțelegere cu editorul S. Ciornei. Acesta însă tergiversa lucrurile. Atunci, la 1 octombrie, contractează cu Editura Adevărul romanul care, predat, e pus imediat în lucru. În 15 decembrie 1934 consemnează "apariția în librării a romanului Mite", autorul primind acasă exemplarele care i se cuveneau. Apoi începe distribuirea romanului prietenilor, cenacliștilor și criticilor literari. Încep să apară articolele de apreciere autorul notînd în februarie 1935 că au fost 48 de astfel de cronici și articole. Cenacliștii și alți apropiați (ca
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
înălța pe noi! Pretindem că vrem să intrăm în Europa, dar ne afundăm, cu fiecare zi, în ciuboatele nemerniciei, mințind, înșelând și furând. Ce vină are Europa că noi nu suntem integrabili? Ce să reproșăm Bruxelles-ului, când la noi acasă perpetuăm haosul, delăsarea, nesimțirea și minciuna? N-am făcut nimic pentru a securiza granițele, pentru că s-ar fi golit pușculița contrabandismelor de tot felul: de la droguri și arme, la țigări și curve. Păi, dacă se "securizează" granițele, din ce va
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
de prostituată a iubitului ei, Titel, care îi era, de fapt, pește. Dar ea tot hrănea iluzia că odată, nu prea tîrziu, va deveni patroană de bar. Pînă a o lega fedeleș pe fiica sa Sara pentru a o duce acasă, Musa a făcut rost de o lucrare ispititoare de a zugrăvi hotelul unui evreu ursuz. Adrian Zografi, bineînțeles, era priceput și în ale zugrăvelii, încît lucrau de zor împreună, firește, fără un deviz prealabil și fără un contract încheiat între
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
i se alătură, pentru un preț care nu ajungea nici pentru mîncare la restaurantul lui Goldenberg, originar, firește, din România. Musa nu izbutește să facă nimic pentru Sara și, plin de datorii, nu se putea (dar voia într-adevăr?) întoarce acasă împreună cu fiica sa, cum plănuise. Pînă la urmă, Adrian eșuează ca "om sandviș", la colțul unei străzi, pentru un cinematograf, iar Musa umblă în niște pantaloni uzați (pe ai lui îi vînduse), cu o gaură în fund. Își găsesc de
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
care i se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
franceză. Trebuind să-și bată capul cu educarea mea, Mircea Iorgulescu a lipsit, timp de o săptămână, din dezbaterile care animă viața culturală pariziană. Și absența lui, fără îndoială, s-a simțit, a fost deplânsă. De câte ori sună telefonul la mine acasă tresar înfricoșat, întrebându-mă dacă nu cumva mă caută Pascal Bruckner sau Bernard-Henri Lévi ca să-mi reproșeze că l-am făcut pe Mircea Iorgulescu indisponibil, fie și temporar, pentru lupta de idei de la Paris.
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
și-au arătat întregul potențial al samavolniciilor: abuzurile, jafurile sistematice, dimpreună cu rechizițiile, confiscările de bunuri și animale transformaseră Principatele noastre în țări cu un înalt grad de mizerie. Când nimic nu mai era de luat, oștile imperiale se întorceau acasă, spre a reveni de cum se întrema situația în Principate. Diplomatic, în tot acest timp, Rusia, în concurență cu Austria, manevra întru alipirea Principatelor dunărene -, etapă necesară în drumul către Constantinopol - și, cum s-a văzut, excelente vaci de muls. Fapt
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
de un adjectiv sau de articolul hotărît în genitiv: "(un) Paște fericit", "Sărbătorile Paștelui". Cred că dificultatea de a stabili care e forma corectă îi face pe unii vorbitori să evite genitivul din ultimul exemplu, prin perifraze: "a dispărut de acasă în perioada Sărbătorilor de Paște de anul trecut" (EZ 1450, 1997, 2). Folosirea formei de masculin-neutru singular este cea fixată în ultima vreme în urarea modernă "(Un) Paște fericit". Imitată desigur după echivalente străine ("Happy Easter", "Joyeuses Pâques", "Feliz Pascua
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
prunciei cum treceau aiurea căruțele cu țigani; se duceau în susul Mureșului, spre defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări cețoase apucau dumnealor cu hărăbăraiele lor petecite." și de amintirile din armată - aici comicul de situație e la el acasă: "...tovarășul colonel Orădan Gheorghe, care s-a uitat la mai tînărul camarad de arme și i-a spus iritat următoarele cuvinte: "cum se poate, tovarășe Beselny, să ai numele ăsta, nu se cade pentru un cadru al armatei..." după ce a
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
a Asociației din București mi-a stârnit cîteva întrebări. Din peste 300 de prozatori care fac parte din această Asociație, au venit să voteze puțini peste o sută. De ce oare aproape două treimi dintre acești prozatori au preferat să stea acasă? Cei care au venit alcătuiau grupuri, ceea ce la o reuniune de peste o sută de persoane e, pînă la un punct, firesc. Din nenorocire, n-am remarcat ca între aceste grupuri să existe încercări de comunicare măcar din interes de breaslă
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
nici unul și cel mai puțin interpreta Mașei. Este frumoasă, ce e drept, și are voce, dar e crispată și exterioară. Frământările ei sunt strigate. Actorii maturi, în schimb, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Alexandru Bindea sunt toți la ei acasă în rolurile lor. De fapt, spectacolul de la Național cu Cadavrul viu se reazemă în creația actoricească a lui Mircea Rusu, unul din actorii români de azi cu mari resurse, folosite prea puțin de teatrele noastre și de cinematografie, atâta câtă
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
și în piesă, adevărul se aflase și urmase un proces. Personajul lui Tolstoi, Protasov, nu e însă doar un alcoolic și un destrăbălat. E un om care nu găsește nici un sens vieții, un disperat de condiția umană. El fuge de acasă, ca însuși Tolstoi, voind să-și piardă urma. Sinuciderea lui nu e o farsă, ea e pur și simplu ratată din neputință. Dacă nu și-ar fi povestit, la beție, viața, Protasov n-ar fi devenit un cadavru viu și
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
lui Pillat a fost, în această perspectivă, o rătăcire în spațiul Schengen, căreia maturitatea i-a succedat în termenii repatrierii". Sau: "Ca și Alcibiade, Ion Pillat se poartă după cutuma locului, fiind mai simbolist decît parizienii la Paris, mai neaoș, acasă, decît românii și mai clasic decît grecii în Grecia". Sînt expresii de gamin, care împrospătează tonul, făcînd din lectura acestei importante exegeze și un prilej de delectare. Lucru rar în critică, Al. Cistelecan are o notă stilistică proprie, după care
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
un puternic stimulent mental, un subtil excitant al imaginației, mai curînd decît al memoriei. După Boym există două categorii de nostalgie, în funcție de felul în care ne focalizăm pe una din componentele etimologice ale cuvîntului: cu accent pe nostos (grecescul "întoacere acasă"), nostalgia devine restaurație. A unui spațiu distrus sau pierdut (așa cum refac arhitecții o casă dărîmată), dar și a unui timp, a unui loc mental. Cu accentul pe algia (grecescul "durere"), nostalgia nu caută să regăsească un ceva pierdut, ci îi
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
mea deopotrivă pentru el și pentru emblematicul cuplu pe care-l formează cu aureolata lui soție, Irinel Liciu. În 1985 ați venit aici, în SUA, ca să predați poezie la New York University. Ce v-a determinat să nu vă mai întoarceți acasă? În septembrie 1985, nici prin gând nu-mi trecea că plecarea mea în SUA, cu o bursă Soros, de "visiting professor", se va transforma într-o mutare-mutație în alt tărâm, că mă voi trezi singură, înconjurată de o limbă străină
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
mele politice, evident anticeaușiste, inclusiv poezioare satirice...). Am petrecut cu el o ultimă vară la 2 Mai, despre care am scris în revista 22. Aflând despre tragicul lui deznodământ, m-am gândit că nu e cazul să mă întorc imediat acasă. Totuși, n-am cerut azil politic decât peste un an și jumătate, nedorind să mă rup cu totul de țară. Când am făcut-o totuși, au urmat imediatele și previzibilele consecințe. Mi s-au confiscat toate bunurile: mobile, haine, tablouri
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
că mi s-a schimbat vocea (o schimbare de voce la vârsta mea!) și cum dintotdeauna am simțit nevoia să adopt registre variate... După Revoluție, v-ați întors de mai multe ori în România, cu gândul de a rămâne definitiv acasă. Ce v-a determinat să vă răzgândiți? Împrejurările se cam cunosc. Mi-a fost imposibil să obțin o locuință la care aveam dreptul, datorită primarului și a viceprimarului de atunci (din sectorul IV), corupți și lacomi. Unii au încercat să
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
o colegă mi-a citit la telefon declarația unui membru al juriului cum că n-au existat cărți pentru premiul de proză; tot el ne-a mai și mustrat adînc pe noi, cei ce ne îndeletnicim cu scrisul prozei. Reîntors acasă, am cercetat din curiozitate presa și am descoperit componența juriului și m-am liniștit. Eram obligat să le dau dreptate: chiar nu se scrisese proză pe priceperea multora dintre ei. Nu o spun cu răutate, ci pur și simplu constat
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]