93,376 matches
-
tensionat și în proces de degradare. Chiar Tudor Arghezi, despre al cărui colaboraționism s-a bătut atâta monedă, a fost, în epoca de care vorbim, mai degrabă un critic al noului regim, în articolele din "Jurnalul de dimineață" sau din"Adevărul". Această poziție a făcut din el principala țintă, dintre scriitori, a demascărilor proletcultiste, până la eliminarea din viața publică pentru aproape un deceniu.Dar este greu azi să pricepi după ce criterii erau alese victimele campaniilor pedepsitoare, din moment ce nici G. Călinescu, aflat
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
onoarea unui răspuns, vă rog mai întâi să-mi scriți românește (nu franțuzește)..." Tânărul lingvist se declară „copleșit" de bunătatea criticului față de el, și speră să-și poată demonstra recunoștința prin volumul de impresii de călătorie care îl pregătea. într-adevăr, un capitol considerabil din Romanske mosaiker. Kulturbilleder fra Rumænien og Provence (. Imagini culturale din România și Provența), care a văzut lumina tiparului în 1885, tratează, pe larg, biografia lui Maiorescu, prezentat fiind drept „cel mai de seamă conducător al năzuințelor
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
din musafiri citește o poezie, o nuvelă sau un studiu literar, iar după lectură, ceilalți sunt liberi să ia cuvântul. Oricine poate să-și spună părerea, și nu există reticențe față de nimeni; dacă textul e prost, autorului i se spune adevărul, fără cruțare. Astfel de seri petrecute la Maiorescu sunt deosebit de interesante; am avut norocul să particip de mai multe ori. Prima dată fusesem, ca străin, invitat mai devreme, să cinez la el; am avut astfel prilejul de a o cunoaște
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
pe care o frecventau amîndoi, se sperie că va fi urmărit de poliție, care nu se putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-adevăr, de la un cunoscut "limbut peste măsură și în felul lui hazliu", căruia îi povestise misterioasa întîmplare ("...a fost dandana 3) mare", p. 52), naratorul refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care să-mi
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ceva care să-i poată mînji amintirea sufletească" (p. 53). Dacă numele lui Pantazi e fără îndoială fals, numele lui Aubrey de Vere e și el posibil fals - subliniază naratorul: "...nici pînă astăzi nu știu dacă astfel se chema într-adevăr..." - dar asta nu contează; contează doar faptul că-i îngăduie speculații genealogice despre "numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
sau din greșeală, n-are importanță, singura dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula de aur a jocului lecturii literare - și încă și mai mult a jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
din greșeală, n-are importanță, singura dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula de aur a jocului lecturii literare - și încă și mai mult a jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul ficțional
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul ficțional voalat prin ipoteze și inferențe proprii. Paradoxul e că tot textul și numai textul, lacunar și mincinos sau "halucinat" cum e, trebuie să furnizeze materialul ipotezelor. Inferențele care apelează la date extratextuale nu sunt îngăduite. Cititorul e provocat să
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
voalat prin ipoteze și inferențe proprii. Paradoxul e că tot textul și numai textul, lacunar și mincinos sau "halucinat" cum e, trebuie să furnizeze materialul ipotezelor. Inferențele care apelează la date extratextuale nu sunt îngăduite. Cititorul e provocat să descopere adevărul din minciună sau din iluzie: lucru care poate fi pasionant în cazul unei povestiri bine conduse. Naratorul din Remember e, cum am spus, creditabil "pînă la proba contrarie" chiar și în confesiunea lui inaugurală că-i este greu să distingă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui visător impenitent: "...rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
înainte de a șterge toate urmele, a și început să-și facă opera de subtilă eroziune în memoria cititorului care și-a plimbat ochii peste aceste rînduri; dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul Mariei Mancini de Mignard din Kaiser Friederich Museum, cu doi ani
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
șterge toate urmele, a și început să-și facă opera de subtilă eroziune în memoria cititorului care și-a plimbat ochii peste aceste rînduri; dar textul rămîne, mărturie ambiguă, și ne putem întoarce la el spre a ghici adevărul sau adevărurile - nu neapărat ficționale - pe care le conține. Ne vom întreba: cine este, în definitiv, Aubrey de Vere? Aș răspunde pornind de la fraza despre femeia care copia portretul Mariei Mancini de Mignard din Kaiser Friederich Museum, cu doi ani înainte ca
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
fie asaltat de alte și alte întrebări, la care existența sa toată nu i-a fost de-ajuns pentru a răspunde. Permiteți-mi, așadar, să-mi exprim cu naivitatea tinereții și deopotrivă a senectuții mirarea în fața ambiguității spațiului universitar. Într-adevăr, spațiul acesta mi se părea, atunci când pătrundeam pentru întâia oară în el și continuă, acum, după ce l-am străbătut de atâtea ori, să-mi pară, în mod paradoxal, în același timp surprinzător de îngust, de limitat, de parcelat, dar totodată
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
descopăr nici mai mult, dar nici mai puțin decât universul întreg al cunoștințelor, un univers revelat nouă, apropriat de noi, atotcuprinzător, deci cuprinzându-ne și pe noi într-însul, m-am văzut confruntat cu fragmente de cunoștințe, cu cioburi de adevăr nesigur, cu opinii ce mi se păreau îndoielnice, chiar și atunci sau mai ales atunci când erau prezentate pe un ton apodictic, în mod peremptoriu. În locul revelațiilor întregului, după care jinduiam, Universitatea îmi oferea " în acele prime timpuri de îndoială, ce
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
a temei, organizată pe câteva linii de înaintare delimitate din chiar punctul de pornire al demersului critic: "...încerc să arăt că scrisul autobiografic, ca și eul autobiografic, evoluează în jurul axului interpretării și al construcției, al oglinzii și procesului devenirii, al adevărului și artei, al versiunii și subversiunii". Manifestare a eului determinat multiplu, "ancorat" în istorie, în medii sociale și culturale, în religios, în etnic etc., scrisul autobiografic îi apare criticului drept o realitate labilă și oarecum rebelă, nesupusă clasificărilor, canoanelor, întemeiată
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
în istorie, în medii sociale și culturale, în religios, în etnic etc., scrisul autobiografic îi apare criticului drept o realitate labilă și oarecum rebelă, nesupusă clasificărilor, canoanelor, întemeiată cum este pe acele perechi de contrarii mai sus evocate: interpretare - construcție, adevăr - artă, versiune - subversiune ș.c.l. Avertizat, exploratorul ținuturilor de nisipuri mișcătoare ale scrisului autobiografic își impune prudență, spirit de precauție. "Polimorfă, precum experiența ireductibilă a vieții în care, în parte, își are originea, autobiografia nu pare ușor dispusă să
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de insolit. Deodată ca sub o putere străină de el, scăpată de sub control, l-am auzit rostind cu o hotărîre care m-a uimit: - Într-adevăr. Ce ar fi să îmi schimb itinerariul? Îmi dai răgaz să mă gîndesc? - Oh!, am exclamat însuflețită de succesul invitației făcute. Dar reacția mea după o clipă de entuziasm scăzu la o cotă neprevăzută. Părea că mi-am schimbat, pe
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
ce v-a indispus?, am stăruit încercînd să-l aduc la starea care se pierduse. Lovinescu m-a privit cu o deconcertare uimită, s-a uitat la mine privindu-mă în ochi, și mi-a spus: - Doamnă Postelnicu, dumneata în adevăr te-ai născut la Cisnădie. - De ce?, am întrebat, cu o sinceră nedumerire. - Dumneata nu pricepi că mîine dimineață va vui tot Bucureștiul? - Ce anume să pricep?, am întrebat cu un curaj care m-a uimit și pe mine. Indignarea lui
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Lovinescu, Cazaban, profesorul Lucian Bădescu, Cioran) de a „convinge" pe academicienii Goncourt să revină asupra hotărîrii luate: zadarnice încercări!). Și, cu toate acestea, Vintilă Horia nu se bucura prea mult de simpatia autorului Amintirilor din pribegie ! Dar cel care, într-adevăr, a avut de înfruntat oprobriul d-lui Djuvara este Constantin Virgil Gheorghiu: acum se confirmă cele ce afirma, cu ani în urmă, d-na Monica Lovinescu: cel care a înșelat, și moral, și material, încrederea traducătoarei sale (d-na Lovinescu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
lega de Puterile Centrale. Demnitarii de față, care cunoșteau tratatul doar din auzite, avură în sfîrșit prilejul să o vadă după ce suveranul deschise capacul unei casete de fier. Fură adînc impresionați. Totuși nu se lăsară convinși. Ar fi fost, într-adevăr, împotriva firii ca o națiune care-și cîștigase cu greu independența să lupte alături de Austria, monstrul devorator al popoarelor mici. Mai mult chiar decît atît, ar fi fost o trădare, căci românii din Transilvania răpiți împreună cu teritoriul lor de către Imperiu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de public, durata receptării sunt motivele ce vin încet-încet să înlocuiască în discursul critic opinia impresionistă și să aducă rigoare și luciditate judecății de gust, dar nu numai atât. Plasând lucrurile strict pe terenul teoriei literaturii, se poate vehicula ideea adevărului unei critici de tip reader response. în final aș cita opinia unuia dintre interlocutorii Rodicăi Binder, Richard Swartz, corespondent pentru o perioadă al unui ziar suedez în Europa de Est și care circumscrie perfect libertățile și limitele dramatice ale unei opere (paradoxală
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
publicare), și în general, a cărților, supuse unui proces de commodization, potrivit Lindei Hutcheon. Foarte interesant e și interviul cu Jean d'Ormesson, scriitor și academician francez, activând la UNESCO, om cu un discurs simplu și persuasiv, formulând un mare adevăr: "Literatura este, în mare parte, un schimb al vieții reale cu viața visată și viața scrisă." Georges Poulet vorbește despre revelațiile pe care i le-a produs opera lui Marcel Raymond, structuralist avant la lettre, lui, unei "conștiințe critice" preocupată
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate lucra și coroana împărătesei"), fie prin cultivarea paradoxului, jocul între afirmație și negație, în formula unor silogisme punctate ca adevăruri critice. E în această formulare o asediere sistematică și sistematizată a obiectului, simultan acoperit și descoperit (v. despre studiul lui G. Călinescu: "aduce o stabilire a temelor poetice, dar operația nu este dusă la capăt nici ca sondaj al materialului
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
opus, în bloc, acestei măsuri. Nu-i adevărat. Chiar în sânul Academiei, lucrurile au stat și stau diferit. în 1993, în Academie erau doi lingviști: Ion Coteanu - membru titular și Emanuel Vasiliu - membru corespondent. Regretatul I. Coteanu a votat, într-adevăr, împotriva revenirii la a și la sunt, dar Em. Vasiliu s-a abținut. între timp, în Academie au mai fost primiți trei lingviști: Matilda Caragiu Marioțeanu, Gheorghe Mihăilă și Marius Sală. Toți acești specialiști de primă mână sunt de acord
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
și ochi migdalați, dinspre materni bunici laponi. Cu patinele pe Mälaren, cu rucsacul în Skansen, pădure de pini, luminiș de mesteceni; sub soare palid și lacrimi reci. Visuri frumoase și întâmplări urâte, trecutul ei de nori și curcubeu. Prea multe adevăruri și prea crude, prea grea povară pentru umerii mei. Mă mai iubești, tu, oare, May? Poate și azi am mai fi împreună, de-ai fi știut să minți, bătrână May. Tăcerea țara în care ajunsese era o țară a tăcerii
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]