KorAP: Find »[drukola/base=adjectiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...236 >

5,887 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

disjunctivă 2.6. Coordonarea de prefixoide 3. Acordul intern sintagmelor coordonate 3.1. Articolul definit 3.2. Articolul indefinit 3.3. Numeralul 3.4. Demonstrativul antepus 3.5. Adjectivul 3.5.1. Acordul adjectivului cu sintagma coordonată 3.5.2. Adjectivele coordonate 3.6. Demonstrativul postpus 3.7. Posesivul 3.8. Formele pronominale de întărire 3.9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... 3.9.2. Ca și, precum și, la fel ca și 3.9

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
indirect 4.2.1. Criterii sintactice 4.2.2. Criterii morfologice 5. Argumente împotriva analizării dublării clitice ca acord 6. Alte analize ale dublării clitice Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular 1.1.1. Adjectivul propriu-zis 1.1.2. Adjectivul participial 1.1.3. Formele pronominale 1.2. Dezacordul în gen și număr al adjectivului 1.3. Dezacordul formelor pronominale de întărire 1.4. Dezacordul numeralului 1.5. Exprimarea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
4.2.2. Criterii morfologice 5. Argumente împotriva analizării dublării clitice ca acord 6. Alte analize ale dublării clitice Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular 1.1.1. Adjectivul propriu-zis 1.1.2. Adjectivul participial 1.1.3. Formele pronominale 1.2. Dezacordul în gen și număr al adjectivului 1.3. Dezacordul formelor pronominale de întărire 1.4. Dezacordul numeralului 1.5. Exprimarea orei sau a datei 1.6

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
5. Argumente împotriva analizării dublării clitice ca acord 6. Alte analize ale dublării clitice Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular 1.1.1. Adjectivul propriu-zis 1.1.2. Adjectivul participial 1.1.3. Formele pronominale 1.2. Dezacordul în gen și număr al adjectivului 1.3. Dezacordul formelor pronominale de întărire 1.4. Dezacordul numeralului 1.5. Exprimarea orei sau a datei 1.6. Dezacordul lui al 1.7

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular 1.1.1. Adjectivul propriu-zis 1.1.2. Adjectivul participial 1.1.3. Formele pronominale 1.2. Dezacordul în gen și număr al adjectivului 1.3. Dezacordul formelor pronominale de întărire 1.4. Dezacordul numeralului 1.5. Exprimarea orei sau a datei 1.6. Dezacordul lui al 1.7. Utilizarea formei invariabile a în locul formei al 1.8. Dezacordul lui cel 1.9. Dezacordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în interiorul sintagmei partitive (unul din...) 1.11. Marcarea cazului 2. Acordul predicatului cu subiectul 2.1. Acordul substantivelor colective 2.2. Acordul numelor proprii 2.3. Acordul cuantificatorilor indefiniți 2.4. Dezacordul anumitor tipuri de verbe-predicat 2.5. Dezacordul unor adjective în poziție predicativă 2.6. Dezacordul verbului cu pronumele relativ care 2.7. Dezacordul predicatului cu un subiect postpus 2.8. Acordul prin atracție 2.9. Acordul semantic al adjectivului predicativ 2.10. Interpretarea greșită a subiectului, prin extindere 3

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
4. Dezacordul anumitor tipuri de verbe-predicat 2.5. Dezacordul unor adjective în poziție predicativă 2.6. Dezacordul verbului cu pronumele relativ care 2.7. Dezacordul predicatului cu un subiect postpus 2.8. Acordul prin atracție 2.9. Acordul semantic al adjectivului predicativ 2.10. Interpretarea greșită a subiectului, prin extindere 3. Acordul sintagmelor coordonate 4. Acordul adverbului 5. Acordul pronumelor personale cu antecedent nominal CONCLUZII BIBLIOGRAFIE SURSE INTRODUCERE Obiective Acordul constituie o temă de cercetare complexă, atât prin domeniile lingvistice pe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
domeniile sintactice în care se manifestă - grup nominal, grup verbal, enunț (acordul pronumelor anaforice) - și termenii pe care îi implică: în grupul nominal se acordă modificatorii adjectivali și determinanții; în grupul verbal se acordă verbul la o formă verbală personală, adjectivul predicativ și cliticele pronominale de dublare a complementului; la nivelul enunțului sau al textului, se acordă pronumele anaforice. Scopul lucrării este acela de a face o descriere și o interpretare teoretică a acordului în limba română, într-un cadru teoretic

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este dedicat unor probleme de definire a acordului, de descriere a cadrului teoretic utilizat și a unor ipoteze din alte cadre teoretice. În al doilea capitol, Acordul în grupul nominal, sunt discutate realizările acordului în interiorul grupului nominal, între substantiv și adjectiv sau substantiv și determinant. Acordul intern grupului nominal este tratat din mai multe perspective: a particularităților nominalului centru, care pot avea o influență asupra acordului (cum ar fi neconcordanța între trăsăturile formale și cele referențiale, care se poate manifesta în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
discutate în legătură cu alte tipuri de sintagme coordonate (cele disjunctive, cele adversative și formate prin juxtapunere). În partea finală a capitolului este discutat acordul de tip adjectival, fiind avute în vedere particularitățile de acord ale diverselor clase lexico-gramaticale (articolul, numeralul, demonstrativul, adjectivul, posesivul, pronumele de întărire). În capitolul al șaptelea, Genul neutru din perspectiva acordului, am reluat o veche temă de discuție din lingvistica românească: problema existenței genului neutru, în legătură cu care am prezentat argumente oferite de acord. Este vorba de acordul sintagmelor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
persoane cu studii superioare. - www.acasatv.ro). Dubla marcare a cazului în acest context poate fi un fenomen de procesare, dar posibilitatea de a avea acest fenomen are explicații teoretice, care țin de sistemul limbii (mulți oscilează între valoarea de adjectiv și cea de determinant slab). Pentru distincția între un acord non-standard care ține de competență și unul care ține de performanță, se poate da ca exemplu acordul dintre verb și substantivul colectiv. Acordul la plural al verbului-predicat cu un substantiv

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
dependenți de substantivul-centru se acordă cu acesta; b) în grupul flexionar (grupul verbal al unui verb la o formă flexionară finită), se face acordul în număr și persoană între subiect și verbul-predicat și în număr și gen între subiect și adjectivul nume predicativ sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
să fie unificate. Acordul este astfel o variație sistematică (cf. Pollard și Sag, 1994). Vom adopta în această lucrare o definiție de tip derivațional, care are vedere faptul că acordul este unidirecțional, fiind transmis de la nominal la verb și la adjectiv. Astfel, acordul poate fi definit ca o covariație sistematică unidirecțională a doi termeni între care există o relație sintactică. 2. Cadrul teoretic Pentru analiza acordului din limba română vom adopta cadrul teoretic minimalist (Chomsky, 1993, 1995, 2000, 2001), având însă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
operația de împlinire a trăsăturilor: o trăsătură trebuie să fie împlinită prin diverse operații sintactice. În plus, există și trăsături care nu trebuie împlinite, dar care intră în descrierea posibilităților combinatorii ale altor trăsături. Este vorba de trăsăturile categoriale (A - adjectiv, V - verb, N - nominal) și cele interpretabile, referențiale (persoana, numărul unui nominal). Procedura computațională operează cu elementele selectate din lexicon, utilizând câteva operațiuni: Selecția (engl. Select), Fuziunea (engl. Merge), Mutarea (engl. Move) sau Atragerea (engl. Attract) și Acordul (eng. Agree

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cazul. Trăsăturile de gen, număr și persoană, care sunt legate de identificarea referentului, sunt numite trăsături phi (engl. phi-features). Trăsăturile phi pot fi marcate sau nemarcate, specificate sau nespecificate. De pildă, în engleză genul și numărul nu sunt specificate la adjectiv, persoana nu este specificată la verb la marea majoritate a formelor, numărul nu este specificat la verb decât la anumite forme ș.a.m.d.: (9) a. The girl is beautiful. b. The boys are beautiful. c. I / you / we / they

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
gen. Genul nespecific se asociază în română cu marca de masculin la singular și cu marca de feminin la plural (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). Prin urmare, substantivele neutre au niște mărci ale trăsăturilor phi, nu sunt ca adjectivele din engleză, lipsite de mărci. Nemarcarea înseamnă doar absența mărcii morfologice, nu absența trăsăturii. Pentru absența trăsăturii se folosește termenul de nespecific. La verb, defectivitatea de persoană și număr se traduce prin utilizarea aceleiași forme ca la persoana a III

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
defectivitatea de persoană și număr se traduce prin utilizarea aceleiași forme ca la persoana a III-a singular. Dacă subiectul nu are trăsături phi, verbul are o formă nemarcată persoană și număr (omonimă cu persoana a III-a singular), iar adjectivul predicativ are o formă nemarcată de gen și număr (omonimă cu cea de masculin, singular). În astfel de contexte, adjectivul este de obicei înlocuit cu adverb, tocmai datorită faptului că acesta din urmă nu are trăsături phi. (10) a. A

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nu are trăsături phi, verbul are o formă nemarcată persoană și număr (omonimă cu persoana a III-a singular), iar adjectivul predicativ are o formă nemarcată de gen și număr (omonimă cu cea de masculin, singular). În astfel de contexte, adjectivul este de obicei înlocuit cu adverb, tocmai datorită faptului că acesta din urmă nu are trăsături phi. (10) a. A-l ierta pe dușmanul tău e bine / *bun. b. Să-l ierți pe dușmanul tău e bine / *bun. c. Să

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care interlocutorul (p. a II-a pl.) - mai mulți indivizi sau entități neimplicați(te) în actul de vorbire (p. a III-a pl.)4. În română, trăsătura persoanei este implicată în acordul subiect-predicat, dar se găsește și în GN, la adjectivul pronominal de întărire: eu însămi, noi înșine (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). Persoana a III-a singular este asociată în limba română cu defectivitatea, fiind utilizată în contexte în care subiectul este non-nominal (propoziții sau forme verbale nepersonale

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fier etc.). Câteva au doar formă de plural (tărâțe, icre7). 3.4. Cazul Cazul unui GD nu este o trăsătură interpretabilă, spre deosebire de gen, număr și persoană (la pronume). El este impus substantivului-centru în anumite configurații sintactice și transmis prin acord adjectivului care se acordă în caz (unei fete blonde). Acordul în caz al adjectivului poate fi analizat ca o consecință a sincretismului morfologic. În unei fete blonde, morfemul -e exprimă simultan și indivizibil genul, numărul și cazul. S epoata ca acordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Cazul unui GD nu este o trăsătură interpretabilă, spre deosebire de gen, număr și persoană (la pronume). El este impus substantivului-centru în anumite configurații sintactice și transmis prin acord adjectivului care se acordă în caz (unei fete blonde). Acordul în caz al adjectivului poate fi analizat ca o consecință a sincretismului morfologic. În unei fete blonde, morfemul -e exprimă simultan și indivizibil genul, numărul și cazul. S epoata ca acordul să fie doar în gen și număr, iar cazul să fie atras în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
copierii În analizele mai vechi ale gramaticii generative, acordul a fost analizat ca o copiere a valorilor trăsăturilor de la controlor/sursă la termenul acordat. Astfel, în băieți buni, valorile de gen [masculin] și număr [plural] se copiază de la substantiv la adjectiv. În Băieții au venit, valorile de număr [plural] și persoană [a III-a, deci non-locutor și non-interlocutor] se copiază de la substantiv la verb. Această analiză a acordului pune mai multe probleme: (i) Există numeroase substantive cu neconcordanță între trăsăturile formale

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și cele semantice, al căror acord nu reflectă strict trăsăturile formale. (ii) Controlorul acordului poate fi absent (nelexicalizat) sau subspecificat, ceea ce ridică întrebarea: de unde se copiază trăsăturile pe ținta acordului dacă este absent controlorul? (11) a. Sunteți obosiți / obosite. (controlorul adjectivului e nelexicalizat) b. Tu ești înaltă / înalt. (controlorul adjectivului e subspecificat) Pentru acele exemple în care controlorul este subspecificat, ca în (11)b, analiza prin copiere ne impune să considerăm că avem a face cu controlori omonimi. Fiecare controlor ar

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trăsăturile formale. (ii) Controlorul acordului poate fi absent (nelexicalizat) sau subspecificat, ceea ce ridică întrebarea: de unde se copiază trăsăturile pe ținta acordului dacă este absent controlorul? (11) a. Sunteți obosiți / obosite. (controlorul adjectivului e nelexicalizat) b. Tu ești înaltă / înalt. (controlorul adjectivului e subspecificat) Pentru acele exemple în care controlorul este subspecificat, ca în (11)b, analiza prin copiere ne impune să considerăm că avem a face cu controlori omonimi. Fiecare controlor ar trebui să aibă forme omonime pentru fiecare termen acordat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sau mai multe tipuri de acord sunt nespecificați pentru trăsătura respectivă. Astfel, pronumele tu este nespecificat pentru gen, iar genul referentului acestui pronume este precizat sau specificat de acord. Această asumpție ne conduce către o analiză a țintei acordului (verbul, adjectivul etc.) ca având trăsături interpretabile. S-ar putea explica astfel o serie de situații în care acordul se face semantic, precum cele de la (11), (12) și (13): (12) a. "Ciocoii vechi și noi" a fost citit de toți elevii. b

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]