10,749 matches
-
din Arizona, și, bineînțeles, Tenere se bucurau de onoarea îndoielnică de a oferi călătorului un asemenea spectacol, dar nici sud-africanul Sam Muller și cu atât mai puțin armeanul Bruno Serafian nu erau în situația de a se opri să-l admire. Căutară o umbră care să-i protejeze, dar nu găsiră nici una, fiindcă era știut că în Sahara, la prânz, până și umbrele se topeau sub arșița care nu respecta decât pietrele și nisipul. — Este insuportabil... - șopti după un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aruncam cu ochii Închiși de la trambulină, luam asupra mea greșelile altora, Îmi mărturiseam vina, mă expuneam cu voluptate pedepsei În numele adevărului. Orgoliul meu era pe atunci pe măsura fricii-mele. Fără Îndoială, eroismul meu se datora nevoii irezistibile de a fi admirată. Dar poate că la baza tuturor actelor de curaj stă o imensă frică dublată de o imensă vanitate. CÎnd echilibrul dintre acestea două Începe să se clatine, Încetezi să mai vrei să fii erou. SÎnt sigură că și contextul competitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau sisificul bolovan al raționalismului și materialismului...“ Nu mi-e de nici un ajutor. Nici nu mă Îngrijorează, nici nu mă liniștește. Îmi vine În minte acel aforism care mă entuziasmase cîndva: „CÎnd mă analizez mă detest, cînd mă compar mă admir“. Mi-e lene să explic de ce mi s-a impus acum acest gînd dintre atîtea altele, de ce l-am ales pe el ca să-l fixez aici, pe coala de hîrtie, la ce-mi folosește, spre ce altă capcană mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Asta depinde în totalitate de influența pe care o are asupra lui Clifford Hammond. —Și ce știi despre soția lui? Catherine Hammond? —Dumnezeule. Că tot am vorbit de femei ambițioase. Acum Anne-Marie adoptase de-a binelea tonul de bârfă. —O admir pentru ce a realizat. E președinte la Economic Research Foundation, dar de fapt ea deține toată puterea. Sir Nail Fisher, șeful ei, e un bețivan senil care a investit atât de mulți bani în conservatori încât a obținut postul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
câștigat încrederea. Nu ar fi fost practic șantaj, dar l-ai fi putut ruga orice, iar el ți-ar fi oferit. Cum ar fi o funcție puternică în bancă. Am auzit că la asta aspiri. Nu puteam să nu o admir. A luat totul ca atare, cu capul sus. — Oferta mea este încă valabilă, a spus calm. Sunt pregătită să cunosc prețul. Ce te face să crezi că am un preț? Atunci de ce te-ai dus la galeria la care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
proastă am fost, am spus încet, ar fi trebuit să-mi dau seama de la început că ai fost la petrecere. Mi-ai spus atunci când ai vorbit cu Baby în galerie că ești cel mai înalt din jur care îi poate admira cerceii. Dar atunci purta niște cercei mici pe care nimeni nu-i putea observa. La petrecere a purtat candelabrele alea imense. Cred că atunci ți-a făcut Baby remarca. Pun pariu că ai fost nervos când ai văzut-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca și cum ar fi înțeles nedumerirea lui Feifel. Au mâncat și au mâncat în tăcere, bând puțin vin. Fiecare cu gândurile lui. Deodată, lui Feifel i se păru că aude vocea Ritei: - Te iubesc. Ești inteligent și elegant, ca întotdeauna. Te admir, sunt obosită de mitocani. Era într-adevăr vocea Ritei. Răspunse imediat, cu toate că nu era sigur de vorbele ei: - Știai că Sașa avea o soție? - Sașa a fugit în Polonia cu toți banii! Feifel râse pe sub mustață. - Ți-a lăsat vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dat i se sculă pula și rămase așa, dreaptă, ușor strâmbă, nici nu știai, cât casa. Bogdan râdea de se căca pe el, dar nu știa de ce. Cel din film își mai ridica capul din când în când și se admira, părând interesat de faptul că, din pricina soarelui, puloiul lăsa o umbră de toată frumusețea pe unul dintre picioarele sale și pe nisip. Observă datorită umbrei că era ora patru. Deodată i se năzări ceva pe duna de vis-à-vis. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
reguli, lucru imposibil de anticipat la o privire din exterior. De-acolo părea o obișnuită clădire neorenascentistă franceză; e-adevărat însă, nu chiar ca una franceză, ci o palidă copie, întrucât ne aflam în Jackson City, nicăieri altundeva. În timp ce tocmai admiram satisfăcut nesfârșitele oglinzi ce păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și mirat, nu e aceasta oare exact ce mi-am dorit? Dumnezeule, ce prăpăd simt deja că voi face cu prezența mea! Cât de nesăbuit pot fi să cred că nu voi deranja spiritele celor morți intrând viu printre ei, admirându-le ca într-un muzeu? Fie ca Domnul să aibă milă de sufletul meu, căci am păcătuit fără asemănare intrând pe tărâmurile acestea, iar acum deja am pătruns în lumea unde pentru a vedea, fiind viu, a trebuit să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dacă el, care se folosește și de automobil, și de aeroplan, și de încălzirea centrală, și de societatea internațională a vagoanelor de dormit, se consideră pe sine deplin îndreptățit să privească de sus la oameni, o face doar pentru a admira o dată în plus măreția veacului nostru atât de inventiv. La sfârșit, ieșea la lecție Burkeviț căruia i se punea aceeași întrebare ca și celorlalți doi. La primele cuvinte, Burkeviț dezamăgea. Parcă prea sec își pregătea traseul propriului discurs, prea sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dat seama că regret plecarea lui Iag. Mă simțeam privat de uimirea ce se cuvine arătată iubirii mele de către un ochi străin. Parcă fericirea mea ar fi fost un costum nou, care-și pierde din frumusețea lui dacă nu este admirat și de alții. Sonia se ridică, străbătu balconul și se așeză alături de mine. - U-u-h, ce urâcios! spuse ea cu o expresie glumeț încruntată. Încruntarea mă reprezenta pe mine, iar expresia glumeață era atitudinea ei față de mohoreala mea. Și, cu teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment încremenite pe cărămizi; dacă privesc în jos, pot admira locul străjuit de un mic turn pe care portarul nostru Matei îl numește pompos grădina stăpânilor. E, însă, suficient să privești această grădină și pe acești stăpâni ca să înțelegi că respectul special cu care Matei vorbește despre stăpânii săi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
praf, îl puse în geantă, se duse spre fundul camerei și se lăsă într-un fotoliu. Între timp, Hirghe terminase de cântărit următoarea porție pe care o voia Zander. - Ah, n-o acoperi, te rog, spuse acesta când Hirghe, parcă admirându-și opera, privea dintr-o parte spre grămăjoara de praf, ah, nu-l presa, nu trebuie. Și, luând cu o mână tremurătoare praful nepresat din mâna neclintită a lui Hirghe, Zander își puse în palmă o porție minusculă de cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
departe pe firul apei. Porni la deal urmărind albia pârâiașului. După douăzeci de minute, pădurea se termină brusc. În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
biserici din zonă. Din punct de vedere planimetric, biserica monument de la Mărăști se încadreaz tipului treflat, cu pronaosul dreptunghiular și absida altarului decroșată. Ceea ce particularizează, însă, monumentul este forma rotundă a absidelor laterale și a altarului. Nu se mai poate admira forma rotunjită, cioplită în bârne a „colacilor”, cu mult meșteșug, de către lemnarii timpului, deoarece interiorul și exteriorul au fost acoperite cu scândură. De o deosebită valoare artistică este catapeteasma, care are un minunat decor sculptat în lemn de tei. Pictura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce nu văzuseră, să nu facă și ei. Așa cred că, din îmbrăcămintea zilnică, a rezultat îmbrăcămintea de sărbătoare, când și Dumnezeu se uită cu alți ochi la creația Sa, costumul popular, lucrat artistic, în care nu știi ce să admiri mai întâi: îmbinarea culorilor, motivele „impregnate” cu acul, dispunerea în câmpuri și râuri, sobrietatea, finețea execuției sau capacitatea de exprimare a „artistei” sau „artistului”. Dacă nu ni s-ar fi păstrat prin mănăstiri țesături în fir pentru „obraze” domnești, cusături
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care ieșeau la horă prima dată. Fiecare han își avea scrânciobul lui, căruia îi dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile și să audă strigăturile, care-i sfichiuiau pe cei leneși, fudui, murdari și mincinoși. Tot satul venea la horă unde cântau lăutarii tocmiți înainte de sărbătorile Crăciunului, cântau în fiecare zi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiindcă credea că asta era obligația lui. L-a ucis loialitatea față de niște oameni care, atunci cînd le-a venit mai bine, l-au trădat. Să n-ai Încredere În nimeni niciodată, Daniel, mai ales În oamenii pe care Îi admiri. ăștia sînt cei care te vor Înjunghia cel mai năprasnic. Clara rostea aceste cuvinte cu o duritate ce părea făurită În ani Întregi de secret și de umbră. M-am pierdut În privirea ei de porțelan, ochi fără de lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Se prea poate ca printre acești poeți să mai fie vreun Keats la fel de fervent, vreunul mai eteric decât Shelley care să fi publicat deja versuri pe care lumea va binevoi să și le amintească. N-aș ști să spun. Le admir lustrul - tinerețea lor este deja desăvârșită, încât pare absurd să vorbim de promisiuni -, mă minunez de stilul lor atât de bine lucrat; dar în pofida producției copioase (vocabularul lor sugerează că au umblat încă din leagăn cu dicționarul de sinonime numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puțin înzestrat pentru viața mondenă, dar un bărbat se poate lipsi de un asemenea har. Nu avea nici măcar vreo excentricitate care să-l scoată din anonimat. Era pur și simplu un om bun, cinstit, șters și fără haz. Îi puteai admira calitățile, dar totodată simțeai nevoia de a-i evita societatea. Era nul. Probabil constituia un membru demn al societății, un soț și tată bun, un agent de bursă cinstit, dar nu părea să existe vreun motiv pentru a-ți irosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în comportarea ei. Era foarte nefericită, dar pentru a-mi stârni compătimirea fusese în stare să facă din nefericirea ei un adevărat spectacol. Era evident că se pregătise să plângă, deoarece își luase o provizie suficientă de batiste. I-am admirat prevederea căci, privind retrospectiv, lacrimile ei păreau poate mai puțin înduioșătoare. Nu puteam stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care ți-o cântă el, și ca s-o auzi din nou în propria ta inimă ai nevoie de cunoștințe, și de sensibilitate, și de imaginație. — Bine, Dirk, dar eu de ce am socotit totdeauna frumoase tablourile tale? Le-am admirat încă din prima clipă când le-am văzut. Lui Stroeve îi tremurară puțin buzele: — Du-te și te culcă, scumpa mea. Eu am să fac câțiva pași cu prietenul nostru și pe urmă mă întorc. XX Ne-am învoit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost săvârșite pentru un motiv contingent și imediat. Și totuși Își află rațiunea de a fi În ceva Îndepărtat. Asta mă intrigă: un același efect derivă din două cauze. Parcă Aristotel neagă una ca asta. Arrigo scutură din cap, zâmbind. - Admir Încrederea pe care o ai În Filosof. Dar ce spui despre maeștrii mai moderni de la Paris? Bacon, de pildă. Nu ne Învață el oare că rânduiala naturii este cea care ne dă norma rațiunii? Iar Natura nu este oare domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un sunet slab, dar armonios, ce provenea dinspre fundul coridorului. O melodie ritmată, poate o canțonă dansantă sau un marș pentru acompanierea unei oștiri În război, Însă executat cu delicatețe, plin de gingășie. Dante se opri În prag, să o admire pe femeia care, ghemuită pe o pernă, cânta la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]