6,618 matches
-
română lui Ionel Teodoreanu îi revine un important merit. El este unul din acei scriitori care plasează în însuși miezul psihologic al fenomenului, la nivelul prozei de invenție și de creație cu adevărat modernă, literatura inspirată de vârsta copilăriei, a adolescenței și a primei tinereți. Această mutație se produce de pe terenul literaturii amintirilor directe și a retrospectivelor cvasifictive, după cum și de pe acela al epicii în care vârstele respective constituie doar punctele de plecare în vederea unor investigații în problematica socială generală a
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
politic de până atunci. Tânărul S. scrie cu precădere despre altceva, despre O călărire în zori, de pildă, o parafrază modernă pe un motiv eminescian, despre glezna lui cu aripi și, mai ales, despre ceea ce s-ar putea numi „figurile adolescenței” și închipuirile „vederii” sale. „Vedere” este un cuvânt important în vocabularul său liric. Și vederea cuprinde totul, de la eros la fantasma universului care moare. De mare efect sunt, în O viziune a sentimentelor și în volumele ulterioare, poemele de dragoste
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
rece, tăioasă, necruțătoare”, în scrutarea umanității din lumea românească urbană cu „ochiul rece al adevărului”. E ceea ce și-a propus, de altfel, cu mijloace personale, și T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
stridente, inventate sau regionalisme. Tânărul poet cultivă metaforismul convențional, banalizat ori pe cel artificios, obținut prin materializarea forțată a unor abstracții sau prin utilizarea excesivă a cuvântului „alb”. Sunetul liric devine mai autentic și pare mai nou atunci când, precum în Adolescență, rezonanțe din Blaga autohtonizează tonuri rilkeene și incantații ce amintesc de Cântarea Cântărilor. Vidul bibliografic dintre Prohod pentru zi și antologia Poezii are în spate în primul rând o bogată producție lirică nevalorificată în acest interval, ce reflectă îndeosebi experiența
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
versurilor „sunetul bronzului”, Ț. adoptă adesea forma fixă a sonetului. În schimb, ultimele cărți - Confesiunile pământului, Pe o apă visând (1982), Ochii copiilor (1984) - exprimă frecvent sentimentul curgerii ireversibile a timpului, poetul trăind din amintirile trecutului, obsedat de copilărie, de adolescența demult pierdută. Cercurile tot mai strânse pe care moartea le desenează în „sarabandă cu timpul” îi provoacă adânci neliniști și presimțiri amare. SCRIERI: Liane crude, pref. Dumitru Furtună, Dorohoi, 1935; Prohod pentru zi, București, 1939; Poezii, pref. Eusebiu Camilar, București
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
unii având modele în nomenclatura de vârf din vremea guvernării dejiste. În celelalte romane - Exerciții de existență (1982), Inocenții și blidul Satanei (1994), Strania iubire (1994), Intoleranță și ultimul înger (1995), Fratele Negru - Fratele Roșu (1998), Păstorul de păsări. Romanul adolescenței (2002), Manechini și sentimente (2003) - prozatorul experimentează modalități variate, nu întotdeauna fericite. În Exerciții de existență, bunăoară, textul produce absurd cu mijloacele ludicului, prin intervertirea numelor și prin schimbarea vârstei personajelor, în real inserându-se forțat anormalul, coșmarescul și fabulosul
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
fără chip, București, 1995; Apocalipsa și generația următoare (Viziunile intergalactice ale contelui Incapucciato), București, 1996; Fratele Negru - Fratele Roșu, Constanța, 1998; Inocența și păcatele. Reflecții despre lumea în care murim, București, 1998; Arta fascinației, București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor. Dicționar: interpretări, semnificații, ipoteze, București, 2002; Manechini și sentimente, București, 2003. Repere bibliografice: Andrei Apolzan, „Versuri”, GL, 1967, 34; Zaharia Sângeorzan, „Lava intermediară”, CRC, 1971, 2; Nicolae Prelipceanu, „Ochii fastului”. „Cânturile marelui pod”, TR, 1973, 18
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
de televiziune (Teatrul de miniaturi, La hanul moftangiilor, Mai în glumă, mai în serios); la radio este autorul unor emisiuni literare și al unor spectacole. Prima carte de nuvele a lui U., Dealul fetelor (1977), va fi urmată de Insula adolescenței (1980) și de Băiatul cu ghitara (1981), consacrate vieții tinerilor în formare. Deși pe alocuri se simte amprenta ideologiei oficiale, narațiunile dezvăluie un prozator cu reale aptitudini: subiecte și caractere bine conturate, expresivitate și oralitate stilistică. Povestirile și scheciurile intitulate
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
în propria viziune regizorală, la Chișinău și Bălți (Teatrul Luceafărul, Teatrul de Păpuși Licurici, Teatrul Satiricus ș.a.). Ca scenarist și regizor, U. a realizat filmul artistic Văleu, văleu, nu turna (1991). SCRIERI: Dealul fetelor, pref. Ariadna Șalari, Chișinău, 1977; Insula adolescenței, Chișinău, 1980; Băiatul cu ghitara, Chișinău 1981; Cazuri și necazuri, Chișinău, 1986; Eu sar de pe fix, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Basarabia sub steaua exilului, București, 1994, 123; A. Trifan, O seară de neuitat, „Pro-Vatra” 1996, 1; Cimpoi, Ist.
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
de copii. Personajul central, Bărzăunul, regăsibil în majoritatea cărților lui V., întruchipează adolescentul dornic de a întreprinde noi explorări, fascinat de istorie și de peisajul ținuturilor în care trăiește. În Aventură dincolo de timp autorul pornește de la universul copilăriei și al adolescenței pentru a face trecerea către literatura fantastică. Îmbinarea realului cu fantasticul este realizată cu naturalețe, demonstrația urmărită fiind ruptura dintre vis și decepția pe care o aduce realitatea. Într-o peșteră, simbol al unui paradis atemporal, adolescentul descoperă un bătrân
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
și totodată jurnal științific intitulate Călătorii în clarobscur (1984). Ultima carte de memorii și reflecții, Permanenta reîntoarcere (1987), apare postum. Amintirile și evocările ordonate de V. în volumul Din nou lumină, mai cu seamă în prima parte, rememorând copilăria și adolescența, au un timbru special, poate datorită figurilor și locurilor descrise, cât și distanței temporale ce îl separă pe autor de satul Rudari, topos al vârstei aurorale, centru spațio-temporal în care se conjugă energiile stirpei oltenești arhaice cu zguduirile teribile ale
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
iubito îmi sperii visul). Preocupările din volumul Tatuaje (2003) legate de scrierea poemului („textul scrie poemul pe foaia pe care-o înghite/ și plânge cu litere negre” - autobiografie) se îmbină cu teme noi în peisajul liricii românești actuale: copilăria și adolescența petrecute în URSS, primele impresii ale unui basarabean în România: „iar pe cer pletele tale/ aduceau Piața Roșie din Moscova/ pe Piața Victoriei din București” (poem cu licurici). Stilul adoptat în monografia despre Nicolae Manolescu (2000), compusă din cinci secțiuni
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
de mic și era irezistibil atras de muzică. Se dorea compozitor, și chiar avea să încerce compoziția. După întoarcerea în Capitală frecventează concertele de la Ateneul Român, ia lecții de contrapunct, exersează la pian, vizitează muzee, expoziții. Începuse să scrie din adolescență. Prozele și le-a alcătuit (după spusele surorii sale, Eliza V. Vorvoreanu) în 1907-1908, căci în 1909 le citea familiei și prietenilor și „încă de pe vremea când era judecător exilat la Ghergani, adică înainte de 1912 [...], le trimetea prietenilor, artiștii Gr.
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
Cristian Popescu, iar editorial în 2000 cu romanul Muzici și faze (Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO). E prezent cu eseuri critice și cronici la „Contrapunct”, „România literară”, „Viața românească”, „Dilema” și „Cuvântul”. Muzici și faze este un roman al adolescenței plasat spre finalul anilor ’70 ai secolului trecut și rezultă din multe suprapuneri, interferențe și coincidențe cu biografia lui V., care avea, în momentul acțiunii romanești, vârsta și statutul personajului ales să preia sarcina naratorului. Tinuț este elev în clasa
VERDES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290488_a_291817]
-
Romanul, I, 294-295; Mikó Ervin, Întâlnire cu anul 2000, Cluj-Napoca, 1989, 194-202; Ion Cocora, „Regina Iocasta”, TR, 1991, 12; Valentin Silvestru, În sfârșit, un debut dramaturgic!, RL, 1991, 14; Constantin Zărnescu, RRI, IV, partea II, 530-537; Ovidiu Pecican, Despărțirea de adolescență, TR, 1993, 9; Steinhardt, Monologul, 225-229; Ulici, Lit. rom., I, 439-440; Petria, Vâlcea, 427-429; Constantin Cubleșan, Constantin Zărnescu - 50, ST, 1999, 3-4; Ghițulescu, Istoria, 467-469; Popa, Ist. lit., II, 858; Dicț. scriit. rom., IV, 867-868; Firan, Profiluri, II, 366-368. D.
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
Fiecare om cu clepsidra lui (1988), Z. își petrece copilăria într-un Roman patriarhal și apoi într-un București pitoresc, cu iz balcanic; la unsprezece ani intră ucenic într-o frizerie, iar la paisprezece se angajează la o prăvălie. În adolescență, stimulat probabil și de exemplul tatălui, devine comunist în ilegalitate, colaborând cu organizația Ajutorul Roșu, astfel încât până pe la șaptesprezece ani este mereu silit să se ascundă; din cauza acestei vieți subterane, perioada o va considera mai târziu ca „prima mea moarte
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
este un analist, adesea amar-ironic și caustic, lăsând să se vadă, în afara sentimentului de frustrare generală, și drama personală, izolarea și singurătatea din acești ani. Jurnalul pare să fi fost de dimensiuni cu mult mai mari (autorul îl începuse din adolescență), în volumele publicate operându-se o selecție și poate unele intervenții în text. Energicul polemist se dovedește un sentimental și un iubitor nostalgic de oameni și cărți. Toată critica lui e o confesiune ocolită. Entuziasmele ca și denegațiile par deopotrivă
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
vor să fim judecați rău de persoane a căror opinie contează pentru ei. Așa că trebuie să ținem, (nu un control riguros a tot ceea ce spunem sau a tot ceea ce facem) seama de sensibilitatea copiilor pentru a nu-i indispune. La adolescență copiii se simt deja oameni mari și consideră deplasat amestecul părinților în treburile lui școlare și extrașcolare. Ei au probleme, gânduri pe care noi nu le cunoaștem, bătălii mici sau mari, drame și momente de fericire, din care noi părinții
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
în viață. Rolul școlii devine din ce în ce mai important în societatea actuală iar realizarea unui parteneriat eficient profesor - elev părinte reprezintă unul dintre dezideratele majore ale procesului instructiv - educativ actual. Nu este deloc ușor să fii părintele sau educatorul unui adolescent deoarece adolescența este perioada de viață în care tânărul învață să devenă autonom, într-o societate care evoluează într-un ritm amețitor. Adolescentul începe să se detașeze treptat de mediul familial spre grupul de prieteni. În același timp, el caută însă acel
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
încredere în el însuși, de încrederea părinților în resursele sale și mai ales, de afecțiunea și dragostea lor. Dacă în timpul copilăriei, părinții sunt cei care inițiază efectiv copilul în stabilirea relațiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacă, în timpul adolescenței părinții nu mai reușesc să supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilărie procurarea de jucării, alimentația, curățenia, conversația reprezintă apanajul exclusiv al adultului. În adolescență, tinerii aspirând la un alt statut decât cel de “copil” se împotrivesc dorinței părinților
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
efectiv copilul în stabilirea relațiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacă, în timpul adolescenței părinții nu mai reușesc să supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilărie procurarea de jucării, alimentația, curățenia, conversația reprezintă apanajul exclusiv al adultului. În adolescență, tinerii aspirând la un alt statut decât cel de “copil” se împotrivesc dorinței părinților de a nu-și crea și adopta modele “facile”. Părinții vorbesc și transmit enorm copilului în perioada micii copilării, ei învață efectiv să vorbească, să participe
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
transmit enorm copilului în perioada micii copilării, ei învață efectiv să vorbească, să participe la dialog. Copiii pun întrebări la care părinții încearcă să răspundă, iar ei ar trebui să ofere răspunsuri cât mai adecvate dezvoltării psihice a copilului. În adolescență, centrul de greutate al comunicării se deplasează de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi și prieteni. În perioada furtunoasă, frumoasă și tumultuoasă de formare, plină de mari inegalități psihosociale, tânărul devine un veritabil participant la dialog, însă
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
este extrem de dificilă, de solicitantă și dinamică. În secolul 19 se considera că pentru viața subiectului uman, copilăria reprezintă un segment deosebit de important, fapt reflectat în multitudinea abordărilor, studiilor, scrierilor, domeniilor. În secolul 20 aprecierea importanței a trecut pe palierul adolescenței (între copilărie și viața adultă) fenomen complex care, de multe ori, s-a asociat, limitativ, cu rebeliunea, criza de identitate etc. Astfel, s-a ajuns la concluzia că, sintetic, abordarea afecțiunii (dragoste părintească), petrecerea unui volum de timp considerabil împreună cu
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
se vor putea atinge compromisuri în probleme viitoare. Subiectele tabu, cele care sunt mai greu de atins într-o conversație din cauza anumitor norme sociale sau a pudorii, pot avea, paradoxal, cea mai mare importanță în consolidarea încrederii reciproce. În perioada adolescenței, părinții trebuie să își asume responsabilitatea de a le explica pe înțelesul lor, cu răbdare, subiecte precum sexualitatea, prin metode ingenioase și adaptate vârstei. Contactul copilului cu lumea înconjurătoare îl va determina să pună întrebări, iar primul pas este învățarea
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
de a întâlni parteneri sau interlocutori pe măsura dezvoltării lor intelectuale și a profunzimii afective reprezintă sursa majoră de alimentare a sentimentului că propria excepționalitate este o povară prea grea. Afectivitatea lor exigentă și vulnerabilă fac adesea din copilăria și adolescența acestor copii un drum marcat cu numeroase conflicte interioare. De multe ori părinții sau educatorii nu conștientizează și nu sunt pregătiți să-l ajute pe copil. De aceea ei dezarmează ușor. Talentații trebuie învățați să-și poarte povara propriului talent
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]