3,174 matches
-
de cca 50 km și o lățime de 30-35 km pe axa nord-sud. În total, din punct de vedere geografic, Țara Hațegului se intinde pe circa 1300 de km. Regiunea este drenată de râurile Strei, Râu Mare și Galbena, cu afluenții lor. Centrul social și economic al regiunii este orașul Hațeg. Accesul în Țara Hațegului se face prin trei „porți”: dinspre orașul Simeria, pe valea Streiului; dinspre Banat, pe valea Bistrei, trecând pe la Porțile de Fier ale Transilvaniei; dinspre municipiul Petroșani
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
predominanțe. Temperatura medie anuală este de 6-8 grade, luna cea mai caldă fiind iulie iar cea mai rece ianuarie. Precipitațiile medii anule sunt cuprinse între 800 și 900 mm. Principalele râuri care străbat zona sunt Crasna, Almașul și Agrijul, având afluenți pâraie cu debit scăzut, alimentate de izvoare, zapezi și ploi, cu regim de scurgere permanent sau semipermanent. Caracteristică zonei este inexistentă lacurilor naturale. Arealul Munților Meseș adăpostește o gamă variată de animale sălbatice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, insecte) specii de
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
este un curs de apă, afluent al râului Prut. Bașeul izvorăște în comuna Cristinești, trece prin comuna Hudești și se varsă în râul Prut în apropiere de comuna Ștefănești. Pe teritoriul comunei Hudești sunt realizate iazurile Bașeu (Velnița în trecut), Axânte și Cal Alb care sînt
Râul Bașeu () [Corola-website/Science/306303_a_307632]
-
Sus-Veneția de Jos. Intensa despădurire a culmilor accesibile își găsește reflectarea în toponimie. Toponimia Pleașa și Pleșița, adesea întîlnite, au semnificația unor culmi pleșuvite de arboret. Depresiunea Vlădeni, caracterizată prin cîmpuri largi, terase și piemonturi datorate Homorodului și numeroșilor lui afluenți se deschide ca un golf spre Țara Bîrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) și păstoritului, au contribuit la permanentizarea și dezvoltarea localităților Vlădeni, Dumbrăvița, Crizbav. Defileul de la Racoș a fost creat de Olt prin străpungerea unui
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
câteva creste secundare lungi și paralele între ele ca:plaiurile Groza, Prihodiște, Ciunget, Dofteana și altele. În SE și Sud apar niște muncei deparați de văi adânci de corpul principal al Nemirei: Cernica, Caraslăul Mare, Jiroș etc. În Vest, între afluenții din dreapta Apei Roșii (Bărzăuța) apar: Culmea Chiliașca, Dealul Țiganca, Vârful Iahoroș și altele. Cele mai mari desprinderi din corpul Nemirei se află între văile Pârâului Negru și Pârâul Lemnia, o creastă orientată N-S, precum și între văile Apei Line și
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
Aici stratele oligocen conțin sare, petrol și gaze naturale. Depresiunea Comăneștiului este cunoscută pentru depozitele de cărbune. Apele de suprafață aparțin a două colectoare principale: râulului Trotuș în E și râulului Olt în V. Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului Trotuș, care izvorăște din Munții Ciucului, având o lungime de 45 km. Alimentează lacul de acumulare Poiana Uzului și se varsă în Trotuș. Etimologia cuvântului provine de la poporul turcic al Uzilor de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au adăpostit ceva timp pe această vale. Mai târziu aceștia s-au asimilat cu secuii din zona Ciucului. Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa. Pârâul Bărzăuța (Apa Roșie): este cel mai lung afluent din dreapta Uzului (20 km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a multor specii de relicte din epoca glaciațiunii, astăzi
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=174 m) pompează apă în galeria sud-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Vidruța. La 6 km în amonte de barajul Petrimanu se gaseste captarea gravitațională Galbenu, creată pe cel mai important afluent al Lotrului-Latorita, în aval de confluenta cu pârâul Galbenu. Un baraj de 60 m înălțime în dublu arc, din beton, realizează un volum util de 1,8 mil m³. De la priză de apă a barajului apă se scurge gravitațional pe
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
beton, realizând un volum util de 0,3 mil m³. Două grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=193 m) pompează apă în galeria nord-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Goata. Apele afluenților Lotrului din aval de barajul Vidra sunt colectate în lacul stației de pompare Lotru-Aval, barajul de 42 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,675 mil m³. Două grupuri de pompare (P=4 MW
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
îi separă de Piatra Mare, cu care se aseamănă totuși atât de mult în unele particularități ale peisajului. Spre sud sînt despărțiți de Masivul Bucegi prin cursul superior al Pârâului Mare (Valea Ghimbavului), iar în sud-est valea largă a Râșnoavei (afluent al Prahovei) îi separă de culmea prelungă a Clăbucetului Baiului. Între aceste limite Munții Postăvaru au o suprafață de aproximativ 173 km. Denumirea lor provine de la numele unui proprietar de oi - Stoica Postăvarul din Schei (vechi cartier românesc al Brașovului
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
Munții Postăvarul sunt drenați de o rețea hidrografică densă ale cărei particularități reflectă condițiile fizico-geografice în care s-a format. Cea mai mare parte a pâraielor aparține bazinului hidrografic al Oltului. Numai în sud-est valea Râșnoavei și o serie de afluenți mai scurți aparțin bazinului Prahovei. Pâraiele de pe latura estică - Valea Lunga, Vama, Valea Dragă, Vlădețul sunt tributare Timișului. Cele care se scurg spre vest — Valea Joaderului, Valea Hotarului, Valea Cetății, Valea Cărbunari, Valea Poienii și Valea Cheii se varsă în Ghimbășel
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
latura estică - Valea Lunga, Vama, Valea Dragă, Vlădețul sunt tributare Timișului. Cele care se scurg spre vest — Valea Joaderului, Valea Hotarului, Valea Cetății, Valea Cărbunari, Valea Poienii și Valea Cheii se varsă în Ghimbășel. Poiana Brașov este drenată de mănunchiul de afluenți ai Văii Poienii. Pe această vale este situat un lac de baraj artificial folosit pentru agrement. Pâraiele din nordul Munților Postăvarul se varsă în canalul Timiș - Ghimbășel care traversează orașul Brașov. Pâraiele afluente Timișului și cele care coboară din Masivul
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
Bîrgăului și al văii Dornei superioare către Căliman. Limita sudică este greu de trasat datorită întrepătrunderii și suprapunerii zonei sedimentare a Bîrgăului cu masa eruptivă a Călimanului. Ca urmare, apreciem că limita este marcată - cu mici depășiri - de Bistrița și afluentul său Colbul. Toponimia și terminologia orografică (oronime, nume de munți) reflectă caracterelc reliefului, constituția geologică, vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Rodnei și Munții Bîrgăului, iar prin pîrîul Măria (S=46 km2; L=10 km) granița față de Suhard; Ilva (S = 410 km2; L = 41,7 kmn), care prin Ilișoara își are obîrșia sub Măgura Calului din apropiere de Piatra Fîntînele, împreună cu afluentul său Leșu - aproape paralele - drenează partea centrală; Bistrița (limita sudică) cu obîrșiile în Căliman și afluentul său Bîrgăul (Tiha, Straja) - de asemenea cvasi-paralele - străbat arealul sudic al masivului, fiind cel mai mare afluent al Șieului (sistemul hidrografic al Someșului Mare
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Suhard; Ilva (S = 410 km2; L = 41,7 kmn), care prin Ilișoara își are obîrșia sub Măgura Calului din apropiere de Piatra Fîntînele, împreună cu afluentul său Leșu - aproape paralele - drenează partea centrală; Bistrița (limita sudică) cu obîrșiile în Căliman și afluentul său Bîrgăul (Tiha, Straja) - de asemenea cvasi-paralele - străbat arealul sudic al masivului, fiind cel mai mare afluent al Șieului (sistemul hidrografic al Someșului Mare), cu o lungime de 65,4 km, care drenează o suprafață de 662 Km2, din care
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Calului din apropiere de Piatra Fîntînele, împreună cu afluentul său Leșu - aproape paralele - drenează partea centrală; Bistrița (limita sudică) cu obîrșiile în Căliman și afluentul său Bîrgăul (Tiha, Straja) - de asemenea cvasi-paralele - străbat arealul sudic al masivului, fiind cel mai mare afluent al Șieului (sistemul hidrografic al Someșului Mare), cu o lungime de 65,4 km, care drenează o suprafață de 662 Km2, din care peste 400 km2 numai în regiunea Munților Bîrgău. Apele minerale constituie o bogăție deosebită datorită calității lor
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
litofaciesul de Bistra, gresii și conglomerate - litofaciesul de Ceahlău-Zăganul) și Tărcau. Elementele morfostructurale identificate în relieful actual datează cel puțin din sarmațian. Această fază s-a concretizat prin continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrița (556-750 m) și a nivelului interfluviilor dintre principalii afluenți (aproximativ 300-400 m). Pliocenul a fost o etapă în care principala caracteristică a constituit-o formarea glacisurilor de vale, iar în cuaternar a fost desăvârșită configurația actuala a reliefului, înregistrându-se o adâncire a văilor de 100-140 m și formarea
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1 500 m: vârful Bivolul (sau Halauca) 1 530 m și Batca Comorii 1 513 m. Din culmea principala se dirijează divergent culmi secundare mai scunde, unele longitudinale , separate de afluenții Moldovei, în nord (spre exemplu Obcina Voronețului), sau de cei ai Bistriței, în sud, altele transversale, orientate spre est și separate de Suha Mare, Suha Mică, Ozana și Topolița. "În sectorul estic" sunt culmi prelungi care fac trecerea la Subcarpații
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
pe versantul sud-estic al Muntelui Muncelu (1268 m, aflat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului), s-a format în urma unei alunecări produse pe fața sudică a acestuia după cutremurul din 1977. "Cascada din Apa Asău" - Este situată pe un mic afluent al Asăului, fiind vizibilă în perioadele mai umede ale anului. Se observă la 1 km de la ieșirea din Asău ca o "săritoare" în două trepte. "Lacurile de la Stirigoi" - Sunt în număr de 3 și se află lângă Mănăstirea Stirigoi. Sunt
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
și feruginoase. O parte sunt captate, mai puțin cele din Lucăcești. Cândva orașul a figurat printre stațiunile balneare din România în mod oficial. "Baia tradițională Muhos" - La poalele muntelui Barațcoș (1342 m), între satele Poiana Fagului și Răchitiș pe un afluent de dreapta al pârâului Valea Rece - Muhoș, valea găzduiește izvoare de apă minerală "pucioasă" și o mică amenajare balneară. "Alte izvoare minerale" În arealul Munților Tarcău se găsesc mai multe arii protejate prin lege. Aceste sunt: Rezervația faunistică Brateș - o
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. "Mănăstirea Daniil Sihastrul Tărcuța" - Este mănăstire de călugărițe. Complexul construit din lemn este înființat în anul 2000, fiind situat la aproximativ 25 km de comuna Tarcău pe valea Tărcuței (afluent de stânga al râului Tarcău). Are hramurile Sf. Daniil Sihastrul și Acoperământul Maicii Domnului. Accesul se face pe un drum forestier. "Mănăstirea Sihăstria Tarcăului" - Este mănăstire de călugări. Situată pe valea Tarcăului, are o biserică cu hramul Duminica Tuturor Sfinților
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Schitul Bahrin" - Este schit de călugări, fiind un schit lipoveneasc de rit vechi cu hramul Sfântul Cuvios Paisie. Este situat la poalele vârfului Bahrin. Accesul se face din Piatra-Neamț pe drumul forestier axial al pârâului Doamna, continuat cu cel al afluentului de dreapta Bahrin.. "Mănăstirea Nechit" - Este mănăstire de călugări, fiind situată la capătul din amonte al satului Nechit din comuna Borlești. Biserica actuală este construită din 1864.. Hramul este Schimbarea la față, iar locația se află la 35 km de
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
2-3 zile, deși de la bazele de plecare se pot face și ture scurte de 1 zi, mai ales primăvara și toamna. În general o mare parte dintre trasee pot fi parcurse pe drumuri forestiere în lungul văilor principale și ale afluenților acestora. Urcușurile nu sunt prea accentuate și în general au o durată sub 1 oră. Traseele sunt - în general - accesibile și iarna dacă durata lor nu depășește 8-9 ore. Izvoarele și pâraiele cu apă potabilă sunt destul de frecvente, ocazional putându
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
confluența cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, din care 45 km formează limita nordică, nord-estică și estică a Munților Suhard. Bistrița Aurie, renumit rîu al Moldovei, prin frumusețea lui, primește din Suhard un număr de 20 de afluenți direcți, iar prin intermediul Dornei alți 14 afluenți, cei mai mulți colectați de Coșna. Datorită numeroșilor săi tributari, precum și constituției geologice predominant cristaline prin care curge, în condițiile unui climat cu precipitații abundente, înainte de confluența cu Dorna, Bistrița Aurie realizează aici un debit
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
de 70 km, din care 45 km formează limita nordică, nord-estică și estică a Munților Suhard. Bistrița Aurie, renumit rîu al Moldovei, prin frumusețea lui, primește din Suhard un număr de 20 de afluenți direcți, iar prin intermediul Dornei alți 14 afluenți, cei mai mulți colectați de Coșna. Datorită numeroșilor săi tributari, precum și constituției geologice predominant cristaline prin care curge, în condițiile unui climat cu precipitații abundente, înainte de confluența cu Dorna, Bistrița Aurie realizează aici un debit bogat (circa 12 mc/s). Un aport
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]