6,798 matches
-
să clipim cu de-a amănuntul, iar când va fi să fie stingere, liniștea neatentă a diavolului pusă pe un blid, zvarrrrrl, piatra lunii, neșlefuită, să o aruncăm în luminile serii. prinde-mi degetele, hai, prinde-mi degetele și împreună, agățați de corida unor împrejurări nedeslușite vom arunca, vom zvârli, vom rostogoli piatra peste sufletul unui om care, uite, blasfemie! a îndrăznit să fie. hei, femeie, tu care te întreci cu cerul, cel pe care îl vrei răstignit sub crivățul pietrei
DE-A NE-SUFLET de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341540_a_342869]
-
văd că mai hrănești pe cineva. - Deocamdată nu știu ce este, băiat sau fată, răspunse el mucalit. - Cum așa? - Pur și simplu. Nu am cum să știu ce este. - Păi, nu ai observat, are sâni sau...., mă rog.... - Nu.... - Și, unde ai agățat-o? - Nu am agățat-o, ci am găsit-o, sau... poate... l-am găsit! Dar, de ce te grăbești cu întrebările? făcea el pe misteriosul, dornic să-și fiarbă soția în oală seacă, fără apă. - Ești întreg la minte? - Da,.... într-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
pe cineva. - Deocamdată nu știu ce este, băiat sau fată, răspunse el mucalit. - Cum așa? - Pur și simplu. Nu am cum să știu ce este. - Păi, nu ai observat, are sâni sau...., mă rog.... - Nu.... - Și, unde ai agățat-o? - Nu am agățat-o, ci am găsit-o, sau... poate... l-am găsit! Dar, de ce te grăbești cu întrebările? făcea el pe misteriosul, dornic să-și fiarbă soția în oală seacă, fără apă. - Ești întreg la minte? - Da,.... într-un fel. - Crezi? - Da
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
spre alte nivele de învățământ. Da, ora de religie și chiar religia însăși a devenit cale de șantaj și vulnerabilizare a elevului. Da, ora de religie nu-și îndeplinește rolul de ascensiune spirituală, ci a devenit o piatră de moară agățată de piciorul elevului, atât la nivel pragmatic, al administrării timpului alocat pentru studiu, cât și în calea aspirațiilor și viziunilor proprii așa cum școala ar trebui să-l încurajeze să și le dezvolte. Da, religia este împotriva cursului firesc impus într-
FRĂMÂNTĂRI RELIGIOASE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341583_a_342912]
-
ce are în această treabă Adunarea Constituantă? Prin primii ani de la facerea lumii o conducere roșie a împărțit „merituoșilor” tinichele roșii în grad de cavaler. Merituoși au fost cu sutele. Printre ei și șmecherașul nostru. Mulți dintre premiați și-au agățat tinicheaua de coadă și îi auzim zornăind după perdele suedeze. Deși pușcăria-i plină așteaptă mulți la rând să o populeze. Nu garantez că „roșu împărat” este de vină ci bogăția țării care a avut proasta inspirație să ajungă în
IUBESC FEMEIA, BLONDĂ SAU BRUNĂ, DAR … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341591_a_342920]
-
Era primăvara lui 2007... La Viena, o costa 1.300 de euro. Intervenea o mare problemă: pe de-o parte, dorința de a trăi, iar pe de altă parte, cumplita disperare de a nu avea resursele financiare pentru a se agăța de viață, viață pe care o iubea atât de mult. De la cabinetul particular al d-nei dr. Ileana Marinescu, a obținut suma de 1000 de euro, a împrumutat 300 de euro și a plecat la Viena. Analiza a costat, până la urmă
O ARGESEANCA A SUPRAVIETUIT DUPA OPT OPERATII de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341666_a_342995]
-
tocmai arase! Oare, nu se-nșela?! Le auzise foarte clar când începuse să scurme pământul. Erau unele mai groase, ca de clopot greu de biserică, dar și unele mai subțirele, parcă înrudite cu mlădițele pomilor roditori de pe marginea drumului. Se agățau de el, îi potopeau auzul cu jelania lor și cu rugămințile de a le ajuta să fie auzite și de ceilalți. Dacă nu i-ar fi fost frică să nu râdă lumea de el cum că vorbește singur pe arie
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
dar niciodată nu voi regreta neregretul setei ce doboară culorile compoziției de pe pânza păianjenului, și de asemenea bătaia vântului ce purta întristarea, care bătea întotdeauna înaintea vântului ce purta îndurarea, iar timpul era paralel cu perpendiculitatea vieții, ploaia s-a agățat de firele de ață care țes pământul și îmbracă universul din noi cu rătăcirea timpului găsită la răstimpurile vieții, dintro altă trăire, netrăită. Referință Bibliografică: timp / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016
TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340584_a_341913]
-
scot un ochi și-mi tai lumina, după care îl sparg să fac ochiuri umplute, rad parmezan și așezonez cu ficat de gâscă, uneori de sărbători îmi reușește și maioneza să nu mi se taie, îmi decupez inima și o agăț de grindă la scurs, îmi dau coastele la cuptor și le stropesc cu vin sălbatic din via diavolului, o tavă o fac cu urechi umplute și mă visez că sunt neprihănit în sfâșierea neumbririi umbrei mele eterne. Referință Bibliografică: renaștere
RENAŞTERE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340586_a_341915]
-
colțuri, episodic mai pustii. umbre și zebre. ZEBRĂ ÎN VÂNT Eu vreau să alerg. Eu vreau să plâng, și vreau să șterg orice cuvânt cu linii verticale. Eu vreau culoare, Eu vreau să simt și vreau nisipuri mișcătoare, să mă agăț mai des de soare. Te vreau cu mine vis nebun, dar nu oricum; Te vreau cu ploaie în semiton, Te vreau pe scări de lume și de drum, Te vreau în straturi de pământ, Te vreau în lavă de vulcan
POEME GRENA de ANDREEA CRISTINA VÎRLAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340591_a_341920]
-
și cine iresponsabilii asfințirii lui? Poate pictorii în culoare; poate artistul în scântei de piatră; poate o simfonie sau poate chiar degetele noatre. Aveam degete Aveam degete încrucișate-n cuvânt și eu nu știam ... aveam degete îndoite-n cârlig s-agăț ceața din grădină și eu nu știam ... aveam degete flăcări întinse-n infinit cu frânturi de rimă și eu nu știam ... aveam degete plecate-n gropi să scoată peisaj neantul albumul unui delir, și eu ca oricare altul credeam că
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
în memoria, în ființa lui, neregăsindu-se niciodată. Va rămâne doar amintirea unei senzații, aceea de cădere în gol. * * * Poate că nu pentru prima dată în viață Albert se simțea dezorientat. Numai că de această dată nu reușea să se agațe de nimic. Lovitura de grație o primise de acolo de unde se aștepta mai puțin; de la Sabina. - Eu cred că tu ești vinovatul! Duruma este un om cumsecade. Au mai lucrat și alții împreună cu el și s-au înțeles foarte bine
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
i se scoate lațul și este aruncat în cușca ce se închide cu zgomot sec. Hingherii nu au ajuns încă destul de aproape, însă copiii nu mai pot răbda: - Huoooo, huooo.... - Pe ei, mă ! .... Mașina începe să prindă viteză, hingherii se agață din mers, urcându-se pe platforma dubei, dorindu-și pentru câteva momente să se afle în cuștile de tablă prin ale căror găuri nu pot trece pietrele. Pietrele zboară, răpăie pe tabla dubei, iar când nu răpăie se aud icneli
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
am privit doar cu ochi, o mie de cuvinte cu buze, o mie de săruturi. tremurând de dor și așteptare cu tâmplele zvâcnind de năvălnicia gândului și cu inimile surâzând în tandrețea momentului. Nu ne-am atins dar ne-am agățat disperați unul de celălalt, de frică să nu cădem de pe planetă. Referință Bibliografică: năvălnicie / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 508, Anul II, 22 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate
NĂVĂLNICIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340663_a_341992]
-
aducere aminte și de reînviere a emoției care-l cuprinsese atunci. Această stare are puterea de a electriza și cititorul. Momentul culminant a fost când mașinile miliției au intrat de-a dreptul în revoluționari. Gestul unui tânăr care s-a agățat de parbrizul mașinii miliției și a fost călcat, a fost copleșitor pentru personajul Alexandru care îi acordă tânărului primul ajutor. El nu mai ține cont că gloanețele îi șfichiuiesc pe lângă urechi, ci își urmează conștiința. Printr-o întorsătură dibace de
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > APUSUL ÎȘI PLEACĂ GENELE VINOVAT... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Nu te-am întrebat niciodată de ce gândurile noastre stau agățate de nori; le-am văzut - ghirlande lucitoare strecurând în inima îngerilor fiori. Palmele noastre bătătoresc paradisul în timp ce frământă azimă pentru zei; picuri de sudoare cad harnici - boabe de mei- ofrandă pentru porumbei. Nu te-am întrebat niciodată de ce-ți
APUSUL ÎŞI PLEACĂ GENELE VINOVAT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340735_a_342064]
-
doar vântul mai geme ca o amintire. * Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, în plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este împărțit între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când în când, orice ar germina și s-ar
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când în când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și anume, cu mâinile încă sângerând, să mângâiem noul nume al prădătorului. * Să fim noi alegătorii?! Ce eroare!? Valentina Becart Referință Bibliografică
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
stârni răspunsurile dorite, potrivit cu ambițiile și visele ei care trebuie neapărat să se întâmple: “hrănesc cu zori/ întrebările pustii/ aproape de-ntuneric”/ “Univers paralel”. Cum este și firesc, Ana Maria are și “Nedumeriri”: “rătăcește raza/ prin senin/topindu-se în lacrima/ agățată de geană”, “tăcerea cuprinde/ în gheare de-mprumut/ hotarul liniștii/ zbatere în fantasme”. Grija pentru pământul căruia îi aparține prin naștere se manifestă în poezia acestei copile-poet, ca spre exemplu, “Globul s-a încălzit”, în care pare că vorbește despre
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
răspuns așa, într-o doară, că lui Dali, arătându-mi, cu un gest abstract, cum se răsucește pe suflet un << fuior de foc >> ) așadar, bunicule, Sorescule hai, spune-mi, în șoaptă, nu te preface că mori, ramii, a s a, agățat la Cer că un Liliac și gândește-te ... gândește-te ... Referință Bibliografica: ELOGIU SINGURATICULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELOGIU SINGURATICULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341209_a_342538]
-
cu salvarea. Trebuie să stea de vorbă cu doctorul Țigănuș să afle mai multe de la el. A văzut că și bluza este sfâșiată și murdară în zona nasturilor de la piept și nu credea că în cădere avea de ce să se agațe ca să se rupă. - Domnișoară, așa ați fost adusă. Credeam că nu obișnuiți să purtați. Am mai întâlnit la fetele tinere, mai ales că este vară încă. Săndica era contrariată și spera că va afla răspuns la nedumerirea sa, când se
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
cand pășea pe parchetul trist și singuratic. Deși ea pleacase, de o bună bucată devreme, încă îi mai simțea mirosul pielii sale diafane, pe care il adulmeca în aerul impregnat cu ADN-ul ei Amprenta zâmbetului pe care il lașase agățat de ușă de la intrare îl binedispunea de fiecare dată când se întorcea acasă. Era, însă, atât de singur... Noaptea când se ducea la somn, o caută în pat, dar nu o mai găsea ... Se întorcea singur pe partea cealaltă, însă
LOVE de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341216_a_342545]
-
niște limite foarte largi: cu ochii deschiși sau închiși, visam medalii și dulciuri. Aur și cioco'”. Pe costumul de competiție al fetiței flămânde sunt inscripționate două litere, O și M, care împreună dau un cuvânt: OM. De literele acelea se agață uneori copilul Olaru Maria, cea care avea să devină campioană mondială absolută la gimnastică. Ele îi amintesc că este o ființă umană. Astăzi, Maria Olaru este mamă și a scris o carte: „Prețul aurului. Sinceritate incomodă”, în care vorbește despre
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
niște cutii care se aflau pe niște rampe foarte abrupte și cu cât descărcai într-o cutie de mai sus, cu atât primeai un punctaj mai mare. În ultima parte a jocului, de 30 de secunde, puteai de asemenea să agăți robotul de o ștangă din partea de sus și să rămână prins. Asta era proba cea mai dificilă, noi am fost singura echipă care am reușit să ne ridicăm, erau uimiți coreeni. De ce? Pentru că roboții noștri erau foarte grei, de 20
Roboții români care au cucerit lumea. Cum ar putea ajunge cluburile de robotică în liceele din România () [Corola-blog/BlogPost/337975_a_339304]
-
trebuie să recunosc, nu l-am anticipat. Presimțeam că va urma o perioadă în care vom auzi de abuzuri și legi aberante, dar nu mă așteptam la o mineriadă ideologică. Îmi dau seama, acum, că din dorința de a mă agăța cu orice preț de realism, am greșit și am fost mult prea optimistă. Am greșit atunci când mă gândeam că suntem, totuși, o democrație, că există legi și că niciun partid politic nu se poate comporta cu o țară ca și cum ar
Singurătatea protestatarului. Și o amintire umilitoare cu soția patronului care urla la noi () [Corola-blog/BlogPost/337965_a_339294]