4,357 matches
-
intitula noul stăpân al curții ieșene, era apreciat de Înalta Poartă grație aportului adus în cadrul tratativelor turco-polone, fiind întemeietorul unei slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați trezit și vă roade turbarea! se răsti, mânioasă, Natalița, care se căznea să desprindă gheața ce ținea ușa de la tindă. Mămucă, încercară s-o înduplece și Saveta, dar azi e Ajunul Nașterii Mântuitorului. Trebuie să fii mai bună ca în celelalte zile! Bine te-o mai învațat, părintele Ioan. Nu pot să scot o vorbă că mă mustră sfinții din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în celelalte zile! Bine te-o mai învațat, părintele Ioan. Nu pot să scot o vorbă că mă mustră sfinții din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și deretică prin casă, că acușica apare părintele cu ajunul! Aoleu, împielițaților, săriți de pe cuptor să mă ajutați. Scoateți țoalele, scuturați le, puneți pătura cea bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că nu dau turcii, pune-o pe Saveta să așeze masa popii! Apăi, omule mai pune
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și cinsteau adălmașul. Fimeie, am flămânzit! strigă, de pe stogul de fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din norocul meu? Ho, Ivan, davai tabac? Nu te-ai putut rupe de limba rusă, cazac necredincios? Astăzi, n-am luat nici un boț de mămăligă! Ai uitat că-i ajunul Crăciunului, păgânule? strigă răspicat Fetea. Apăi, eu am venit cu gânduri bune. N-ai uitat că trebuie să mergem cu colinda în Rediu?, murmură întrebător Dimitrie. Până la noapte mai e vreme. Hai, mai bine de mi-ai ajuta să tai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și jocul, promițând daruri Domnului. În acest timp, părintele Ionică primi colindătorii, mulți la număr, își ascultă, cu mulțumire copiii, cântând o frumoasă colindă cu pruncul Isus, mulțumi preutesei pentru bucatele pregătite și se culcă, obosit de drumurile făcute cu Ajunul. În Ungureni, Ștefan puse pe Ilona, soția lui, să împărtă colaci și mere colindătorilor, după care îi așteptă, pe gospodarii din Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în Ajun, colindau locuitorii din Ungureni, iar, a doua seară, gospodarii din Ruși. Anii au trecut, casele s-au înmulțit, flăcăii ruși au mers la pețit fetele din Ungureni, nepoții bucovinenilor s-au însoțit cu fete din Ruși, dar obiceiul a rămas
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ruși. Anii au trecut, casele s-au înmulțit, flăcăii ruși au mers la pețit fetele din Ungureni, nepoții bucovinenilor s-au însoțit cu fete din Ruși, dar obiceiul a rămas neschimbat, până când vreun urmaș al preotului Ionică a poruncit ca Ajunul să rămână ca seară pentru rugăciune, iar, în prima seară de Crăciun, sticlărenii să se desfete cu colinde și petreceri lumești. Roata norocului Badea Vasile se trezise posomorât, cu noaptea-n cap, hăituit de un vâjâit al urechii. „ Pesemne, m-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acest meleag S-aduci liniște, pace Și bucurie în case! Te-am așteptat un an întreg, Dar nu îmi pare rău, Acum cu mare drag colind Lângă brăduțul tău! Scrisoarea către Moș Crăciun! Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel Astăzi este Ajunul Crăciunului. Toată ziua m-am gândit ce să-i cer Moșului în scrisoare. Am ajuns la concluzia că sunt prea mare pentru astfel de copilării: Moș Crăciun nu există! M-am dus seara la colindat. Ultima persoană de pe lista mea
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
nou vecin. Un băiat blond și slab stătea ghemuit lângă ușa ei, îndopându-se cu un sendviș și o cutie de Budweiser. Bună, spuse ea. Eu sunt Ashling. —George. El observă că ea se uita la cutia de Bud. —E ajunul Revelionului, spuse el, defensiv. Beau și eu ceva, ca oricine altcineva. Nu mă deranjează, spuse Ashling încet. Doar pentru că sunt de pe stradă nu înseamnă că sunt alcoolic, explică el, puțin nervos. Beau doar la evenimente mondene. Ea i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și „Curată nebunie, omule!“ de fiecare dată când tata se oprea să-și tragă răsuflarea. Când l-am dus înapoi la azil, îmi făcu un semn obscen și reuși să intre înăuntru fără să aibă nevoie de ajutorul meu. În ajunul Anului Nou am mers pe Balboa Island, la concertul trupei lui Stan Kenton. Am dansat până în 1947, amețiți de șampanie, iar Kay a dat cu banul ca să vadă cine câștigă ultimul dans și primul sărut de la miezul nopții. Lee câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și că o iubeam pe Kay fiindcă ea mă citise pe mine. Și am trecut iar în revistă ultimele șase luni. Totul era limpede: Banii pe care Lee îi cheltuia în Mexic erau, probabil, o parte din banii furați. În ajunul Anului Nou îl auzisem plângând. Cu câteva zile mai devreme Baxter Fitch îl șantajase. În toamna aia Lee căutase să stea de vorbă - în particular - cu Benny Siegel de fiecare dată când mergeam la meciurile de box de la Olympic. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de treizeci de centimetri, semnele de viață persistau. Oameni de zăpadă În diferite etape de construcție punctau câmpia albă: paznici tăcuți, stăpâni a tot ceea ce supravegheau. Jamie McCreath - care urma să Împlinească patru ani În două săptămâni, În ziua de dinaintea Ajunului Crăciunului - dispăruse. Fusese la plimbare În parc cu mama sa, o femeie agitată, pe la douăzeci și cinci de ani, cu păr lung roșcat, de culoarea frunzelor de toamnă, care-i ieșea de sub o căciuliță croșetată, cu un ciucure auriu ridicol În vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vile, cele mai strălucitoare capodopere ale artei greco-romane dezgropate sau descoperite printre ruinele din epoca imperială. Ultima reprezentantă a familiei Farnese, Elisabetta, odată cu care s-a stins dinastia, s-a căsătorit cu un Bourbon de la Napoli. Astfel, în 1787, în ajunul Revoluției franceze, splendida colecție a luat drumul orașului Napoli; a fost instalată fără prea multe menajamente într-o clădire imensă, care găzduise grajdurile regale, apoi fusese mărită și transformată în universitate și, în cele din urmă, în muzeu. Octavia, Agrippina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu după zilele palide și îndepărtate cu șosete la capul patului și secrete șoptite și lucruri de genul ăsta. Înainte de ziua teribilă în care Sally mi-a zis că Moș Crăciun nu e adevărat, mă entuziasmam atât de tare în Ajunul Crăciunului, că mama trebuia să-mi facă o baie rece ca să-ncerce să mă calmeze: nu sunt sigur că s-a mai ridicat ceva la un asemenea nivel de apogeu al plăcerii deosebite - nici măcar sexul. Sentimentul pe care-l aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
comabatanți, de fapt. Doar un elev britanic pierdut În Shanghai În momentul cînd l-au invadat japonezii, o vastă companie a celor osîndiți, Shanghai-ul Însuși și În fundal, istoria care se desfășoară. O realizare extraordinară.“ Angela Carter 1 În ajun de Pearl Harbor Războaiele se abat adesea asupra Shanghai-ului, urmînd repede unul după celălalt, ca fluxurile care urcă pe rîul Yangtze și aduc Înapoi În acest oraș pestriț toate sicriele căzute de pe cheiurile mortuare ale Bundului chinezesc. Jim Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tobruk, Barbarossa și Dezastrul de la Nanking ieșeau la iveală din mintea lui Învălmășită. Spre mirarea lui Jim, chiar și vicarul catedralei din Shanghai se echipase cu un antic aparat de proiecție. După slujba din dimineața de duminică, 7 decembrie, În ajunul atacului japonez de la Pearl Harbor, băieții de la cor au fost opriți să plece acasă și au fost Îndrumați În ordine jos, În criptă. Purtînd Încă sutanele, se așezară pe punte pe un rînd de scaune rechiziționate de la Yacht Clubul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la normal. CÎnd tînărul soldat Îi arătă ziarul, studie cu atenție fotografia bombardierelor de luptă care decolau de pe portavioanele japoneze, scene pe care i se părea că și le amintește din propriile vise din dormitorul lui de la hotelul Palace, din ajunul războiului. Întins pe pat alături de el, soldatul Îi arăta avionul de asalt, dornic să-l impresioneze pe Jim cu această uluitoare faptă de arme. — ... Ah... ah... — Nakajima, spuse Jim. Nakajima Hayabusa. — Nakajima...? Soldatul oftă adînc, de parcă subiectul aviației militare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Îi păta materialul proaspăt al cămășii armatei americane. — Părinții tăi te așteaptă, Jim. Sărmanul de tine, tu n-ai să crezi niciodată că războiul s-a terminat. PARTEA a IV-a 42 Orașul Îngrozitor Două luni mai tîrziu, În ajunul plecării la Londra, Jim Își aminti vorbele doctorului Ransome, În timp ce cobora pasarela vaporului Arrawa și punea pentru ultima oară piciorul pe pămînt chinez. Îmbrăcat cu o cămașă de mătase, cravată și un costum gri de flanel, de la magazinul universal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Închipui că ai să te dai de trei ori peste cap și ai să te prefaci În lup. În cer bâzâie un avion. Este cursa de amiază București-Sibiu. La Kremlin În noapte veghează Nikita Sergheevici Hrușciov. Tu, În noaptea Bucureștiului. Ajun de Crăciun. Plouă ca În vreme de potop și vântul Îndoaie năpraznic copacii. Primești douăzeci și cinci de lei. Să-ți cumperi ce vrei tu, așa zice tata. Te holbezi năucit la Tudor Vladimirescu. Prin noapte și prin perdele de apă Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să fie a mărilor crăiasă. Afară, iarna albastră Își face de cap. Ești fericit. Dimineața, albul primei zăpezi va ascunde orice umbră de albastru. Doar teracota fierbinte a camerei are plăcile albastre. Rămâne stins În urmă miracolul unei seri de ajun. A anului 1958. Anul În care a Încetat din viață Doctor Petru Groza, Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R. Biciuie cu viscol peste București. De trei zile. TU, În pivniță. Cari cărbuni și varză murată. Pe urmă asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
facă legea ce-o vrea. E fiica mea, nu a hoțului; eu am crescut-o. XXII — Ei bine, și? - îl întrebă Augusto pe Víctor -. Cum l-ați primit pe intrus? — Ah, niciodată n-aș fi crezut, niciodată! Până și în ajunul nașterii eram extrem de supărați. Nu știi cu ce insulte mă împroșca Elena în vreme ce el se lupta să vină pe lume. „Tu, tu ești de vină, tu!“, îmi spunea ea. Și alteori: „Piei din fața mea, piei din ochii mei, nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu Yael, care hotărâse să nu-i nască un fiu. Și cu posibilitatea să fie călcat de o mașină aici, pe stradă, În ajunul sâmbetei, În loc să fugă la Roma. Ca și copilul arab care fusese ucis alaltăieri În Gaza. Să se stingă. Să devină o piatră. Să se reincarneze, poate Într-o șopârlă. Să elibereze Ierusalimul pentru Yoezer. Și decise ca diseară să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un oraș și redevenise un vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bizar? Sunt amândouă prietenele tale. Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și prietene între ele. Nu avea cum să înțeleagă cât de aiurea era totul. Era un lucru să se ducă împreună să verifice un restaurant în ajunul întâlnirii mele cu un potențial psihopat. Dar ce motiv puteau avea pentru a ieși împreună în seara aceea? Maria mă acuzase că i-am încălcat teritoriul și iat-o acum încălcând teritoriul celeilalte prietenii ale mele. De ce e o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]