7,971 matches
-
stână/ cântece pregătite să fie gazdă/ în care intrăm cu ei de mână.” După ce se preumblă prin răbdarea pietrei, ca printr-un templu, unde locul și vremea devin axe ale reflecției poetice, Al. Fl. Țene își așază frunte pe iarbă, alunecând în cântecul ciocârliei, singurul râu proptit în lună, „amintindu-ne că-n viță suntem nomazi”. Am citit cartea „Răbdarea Pietrei” și parcă m-am parcurs pe mine. Încet, ca pe un joc de puzzle a cărei construcție o simți, nu
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
clipei de iubire. mireasma pielii tale și-a trupului căldură și sânii două fragi, ce drum își fac spre gură. e pace și iubire, pe cer strălucesc stele, e-o noapte de iubire ,doar una dintre ele. pe trupul tău alunec, o apă sunt pe prund în patul tău trăiesc amorul cel profund. e dragostea curată prilej de bucurie și tot ce mi-am dorit , iubire si-armonie. Referință Bibliografică: O noapte-n patul tău / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
O NOAPTE-N PATUL TĂU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356947_a_358276]
-
se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate de idei, Le dedic lui Artur,din păcate tot mai rare, Când plâng în mine cohortele de miei. Amintiri din miezul unui poem Ideile acestui poem sunt un cer spuzit de stele Numai când ultimul luceafăr cade-n rouă
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, tare-mi plăcea să mă scald în ea. Și pe când îngerașul privea în jos, pe pământ, ce să vezi? Un băiețel cu zâmbet fermecător, care dormea
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
și iar se sparg De zidul amintirilor cuminte. Țăran plecat din vreme la oraș Privind opinci în vechi fotografii Cu ochiul dur, dar și gingaș Al îndepărtatei copilării. Acum privind sicriul scăpătat Pe ghețușul iernii dure, Poetul observă că a alunecat Și în loc de cimitir se află în pădure. Trăind intens la cotele înalte Luptând din greu cu viața și cu versul E normal că sufletul se-mparte Și tinde să cuprindă universul. Reșița 11 decembrie 1999 Referință Bibliografică: Reflecții / Mihai Leonte
REFLECŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356526_a_357855]
-
unui nuc bătrân ale cărui nuci verzi păreau niște globuri într-un brad de Crăciun. - Coane Gib cu ce să vă sevesc? - Ca de obicei coane Alexandru ... Încercam să-l privesc în față pe Gib, dar nu reușeam.Privirea lui aluneca pe lângă mine precum apa pe penele gâștelor.La mesele vecine am recunoscut pe mai toți intelectualii urbei.Majoritatea avocați și funcționari de bancă, dar și negustori de vinuri și cereale.L-am salutat pe Niculescu, Manaru, Plopeanu, Tache, ce-i
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
fața strivită de acoperiș, așteptând ca ea să-l scoată la lumină, așa cum ierarhii scot moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de ziua ei, în curte, la Iași, pentru pelerinii veniți să se închine la ele și să le venereze. Gândurile ei alunecă pe idee ca pe gheața artificială a lucidității și amintirile se iscă una din alta precum florile din boboci : una se fanează, alta imediat îi ia locul. Întoarsă în timp are o revelație menită să o uimească : căutând în podul
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
vedea pe Iisus, îți trebuie ochi de privit. Pentru a-L auzi, îți trebuie urechi de auzit. Iar pentru a-L simți, îți trebuie inimă de iubit. Și-ți mai trebuie și niscai puteri supranaturale: Am intrat în altar, am alunecat direct prin perete, odată cu umbra din ea...” Fiecare din noi avem o percepție proprie asupra Divinității și reprezentărilor ei. Și dacă, în Bisericuța din San Damiano, Sărăcuțului din Assisi i-a vorbit Iisus crucificat, însuflețit deodată, rugându-l pe Francisc
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
să ne ajute ca noi, cei care am gustat transformarea, fericirea și bucuria, să răspândim în jurul nostru această mireasmă, acest parfum al Împărăției lui Dumnezeu. Reporter: Cum s-a transformat viața dumneavoastră? Joni Pețca: După întoarcerea soției mele, eu am alunecat din rău în mai rău. Și am ajuns într-o fază tare grea, pe care eu am numit-o culmea alcoolismului sau omul care caută un refugiu de răzbunare, omul care se supără și se închide în sine pentru că, vezi
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356592_a_357921]
-
Un capăt de drum. Pe margini au rămas mormane de gunoaie. Pietrele au crescut acolo. Cifrele dau răspuns comun la o mie de întrebări. Tandrețea s-a ascuns în șoapte mov. Calul privește pe furiș la gura otrăvită a pământului. Alunec spre cer. Undeva, visul a rămas vertical. E cald. E frig. Mintea se joacă de-a hotarul. A pierdut limita. Pe unde umblă miezul ce mi-a scrijelit pe sânge tăcerile? Ah, carne făcută scoică, mi-ai terfelit dulcele iad
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
ridică și le întinse mâna. Avea o mană rece, fleșcăita, ca de mort! -Luați loc, vă rog! -Mulțumesc! răspunse Constantin. Se așezară pe o parte a mesei, unul lângă altul. Se priviră câteva clipe. Ochii primarului, de un căprui închis, alunecară pe lângă cei doi. -Ce vânt ... va aduce pe la noi? -Dacă aș spune că dorul de orașul natal, poate nu mă credeți! -Ăăăă ... înțeleg! Și eu mă duc, din joi în Paști, în satul meu natal, la Cuca Mâcâii. Constantin simți
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
cădeau iubiri ucise, pe dealuri contemplă sania cum în sufletele noastre ninge cu cântece rusești Tania.” -Va mai citesc una! „Culori fără culoare Visul mergea în vârful degetelor să nu deranjeze zorii, Realitate culcata peste urechea stânga a culorii, Roșul alunecă pe trotuarul cu auzul ațintit spre trecătorii ce gândeau dormind cu capul pe pernă de aer, rotita, a zidului violet al cerului, mănuși pe degete ridicate incoștient să voteze ideea ce nu fusese rostita. Galbenul îngălbenise de atâta rugina în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.Florin ȚENE Ca umbrele înserării Pe sub streașina amiezii Se strecoară bunicii-n amintiri, Cu ochii încețoșați ca iezii In nepoți reînvie trecutele iubiri. Alunecă bătrânii ca umbrele înserării Când apusul pe uliți întârzie, Nimeni nu-i vede cum de geana zării Trec spre nu știu care veșnicie. Bucuria mersului pe nor Norul coborâse sub tălpile mele Potcovite cu dorința de zbor, Noaptea scria pe cer cu
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356767_a_358096]
-
de primăvară, soarele îmbracă în lumina strălucitoare parcul orașului nostru. Păsările își răspundeau prin cântec dorințe. M-am așezat pe o bancă și razele strecurate printre crengi păreau corzile unei harpe ce-mi trimiteau vibrațiile unui cântec sumerian. Treptat am alunecat în cuvântului iubire. În interiorul acestui aluat de sunete exprimând sentimente am descoperit multe conflicte, dar și înțelegere, armonie și iubire în adevăratul sens al pământeanului. De undeva de sus, de mai Sus, o uzină puternică în formă de pară pompă
AVENTURA DIN INTERIORUL CUVÂNTULUI IUBIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356768_a_358097]
-
o uzină puternică în formă de pară pompă un lichid roșu ce circulă prin diferite canale, dus și întors. Persoanele întâlnite „botezaseră” această uzina inima. De ce oare? Șuvoiul de lichid roșu m-a luat pe negândite și m-am trezit alunecând prin atriu stâng și drept și apoi prin cele două ventricole. Mă simțeam o corabie plutind pe un fluviu vijelios. Pe acest vas am gasit oameni plini de ură. Femei ce își urau soții, bărbați ce se dușmăneau, sau soți
AVENTURA DIN INTERIORUL CUVÂNTULUI IUBIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356768_a_358097]
-
pe care oamenii le-au denumit răutatea și rușinea. Pe acestea am văzut oameni goi. Erau descoperiți de orice sentiment. Îi vedeam goi-goluți. Prin scalpurile lor sufla vântul prostiei dimineață, iar seara ieșea rușinea prin gură. Nu aveau nicio pudoare. Alunecam, alunecam, cănd deodată am văzut pe malul fluviului milioane de oameni dându-se pe balansoare restabilind prin înțelepciunea lor echilibrul. Un sentiment de bucurie m-a cuprins. - Iată, mai sunt semeni printre noi, mi-am zis, cu „scaun la cap
AVENTURA DIN INTERIORUL CUVÂNTULUI IUBIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356768_a_358097]
-
care oamenii le-au denumit răutatea și rușinea. Pe acestea am văzut oameni goi. Erau descoperiți de orice sentiment. Îi vedeam goi-goluți. Prin scalpurile lor sufla vântul prostiei dimineață, iar seara ieșea rușinea prin gură. Nu aveau nicio pudoare. Alunecam, alunecam, cănd deodată am văzut pe malul fluviului milioane de oameni dându-se pe balansoare restabilind prin înțelepciunea lor echilibrul. Un sentiment de bucurie m-a cuprins. - Iată, mai sunt semeni printre noi, mi-am zis, cu „scaun la cap”. Și
AVENTURA DIN INTERIORUL CUVÂNTULUI IUBIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356768_a_358097]
-
expuse și unelte de plutărit: un ciocan din fier masiv folosit pentru a marca lemnul numerotat cu cifre de la 0 la 9, pregătit pentru tăiere, clupa pentru măsurarea lemnului, potcoave din fier care se prindeau la încălțăminte pentru a nu aluneca pe lemn, sfredelul cu care se făcea cârma plutei, țuiac sau șprangă, sârmă foarte groasă sau cablu împletit din sârmă oțeloasă, pentru a lega lemnul pe plută și pentru ancorare când se ajungea din urmă o altă plută pentru a
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
tăinut de cer. Cu fiecare dor, urcăm o treaptă spre iubire... Ne înălțam sufletele spre constelații neștiute, doar imaginate. Deschideam porțile pasiunii cu fioruri ce ne scrijeleau inima până ne durea fiecare clipă, anesteziați doar de privirea Lunii. Mi-ai alunecat din vis, iar acum nu mai știu drumul către paradisul iubirii - o stea furată de gândurile noastre. Cuvintele nu mai cunosc rimele sunt doar frânturi de viață s-au amestecat cu lacrimile, dând naștere umbrelor absurde pictând existența în culoarea
CU FIECARE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355144_a_356473]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VĂD IUBIREA NUMAI PRIN OCHII TĂI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aseară, am intrat în camera ta, Sub lumina candelabrului de cristal Tu nu erai, alunecaseși în obiecte Viața se pierduse de tine și nu știai. Tăcerea îmi arăta o femeie indiferentă Altfel luna, nu ar fi intrat pe fereastră la masa de scris, Umbrele ei se tem de lumina ochilor tăi Și ușa se deschide
VĂD IUBIREA NUMAI PRIN OCHII TĂI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355149_a_356478]
-
filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-abinelea în cine-i ieșea în cale
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
am descoperit o comoară! Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. -Unde le-ai găsit? -În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine și-am alunecat peste ele... Tăcurăm și împărțirăm marfa. A doua zi mă întâlnii cu Frida și-o invitai prin pădurea Bucovului. Fata primi bucuroasă invitația mea, se-mbrăcă ușor cu o rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
să ne stăpânim bătăile inimilor ce parcă nu mai erau al noastre! Simțeam la Emilia încercarea de a săruta provocator, în scurt timp a trecut la fapte, buzele ei voluptoase urcau către ureche și brusc coborau pe gât, continuau să alunece pe spate, m-a uimit tandrețea ei! La un moment dat sărutul ei atinge bărbia, a fost momentul când am simțit că o doresc, încep căutările mele eram prins între dorință și real, un real căzut ca o ceață în
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
au rămas întipărite adânc în minte, sunt ale mele nu le poate lua nimeni, în fond la ce le-ar folosii. Sunt clipe de melancolie, atunci mă regăsesc în gândurile mele, îmi așez palmele deasupra focului amintirilor, zâmbesc, mintea îmi alunecă la ideea că ele merg cu noi în eternitate. Deschid fereastra timpului, privesc spre trecut, amintirile sunt unicul drum valid care duce spre ipostaze de odinioară. Plutesc precum niște fantasme din timpuri, se nasc licăriri în ochii mei, speranțe. Duminicile
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
întărea convingerea mea. Aveam în mână un pachet de biscuiți, îi priveam eticheta ca o perspectivă, un mod de a vedea lumea liberă, o agățare de simboluri, mintea nu vrea să renunțe. Caut cu atenție mâna cerșetoarei, inclin pachetul, biscuiții alunecă în mâna cei prinde cu siguranță. Priveliște plăcută, trenul prinde viteză se strecoară printre dealuri sub cerul senin. Se așezase o stare de destindere, de degajare o rupere de senzația că această societate e de rahat. Buna dispoziție te scoate
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]