5,281 matches
-
opt ani era de numai patru mii de dolari pe lună, adică mai mult decât câștigau cei mai mulți colegi de-ai lui Kitty Într-o lună. Se Întreba de ce adusese femeia vorba despre o cheltuială personală. Oare plătea el? Era o aluzie? Nu conta. Matthew Îi răspunsese cu o singură propoziție: „Te iubesc.“ Primul ei gând a fost: „Îi trimite e-mailuri și de la dentist? Sau poate s-a plictisit așteptând“. Iar al doilea: disprețul. Ashton n-ar fi mințit niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ruletă, dar nu le păsa prea tare, pentru că mai aveau bani și oricum muriseră de mult. — Așteaptă puțin, zise Bill Blitz simțindu-i dezamăgirea. E un loc foarte interesant, o să vezi... toți bărbații de aici sunt milionari... zise el, făcând aluzie la faptul că și el făcea parte din aceeași ligă. E locul meu preferat, vin aici de două ori pe săptămână. Kitty Îl urmă la bar, nu foarte fericită. Bill Blitz se uită la ceasul Cartier. — E miezul nopții, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
felicitare, nici un e-mail de la Charlie. Și nici un telefon. Cu un an În urmă, Îi oferise un trandafir roșu la o petrecere, iar a doua zi Îi trimisese prin poștă un DVD cu Ultimul tangou la Paris. Crezuse că era o aluzie la iminența divorțului de soția lui franțuzoaică. Dansase pe tangoul lui vreme de un an, dar acum muzica se oprise. Deodată Îi sună telefonul. Cine să o sune de Sf. Valentin? Charlie? Cu inima bătând cu putere se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să spunem că lățimea fațadelor mai mici e de aproximativ o sută cincizeci de metri, iar a celor mai mari cu puțin peste trei sute cincizeci, fără să punem deocamdată la socoteală prelungirea construcției la care s-a făcut o detaliată aluzie la începutul acestei relatări. Mergând mai departe cu calculele și luând ca medie înălțimea de trei metri pentru fiecare etaj, în care se include grosimea planșeelor care le separă, vom afla, socotind și cele zece niveluri subterane, o înălțime totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să priceapă cum, a ajuns la o concluzie logic impecabilă, adăugă, Sau Centrul. Or, știind noi că, în viața acestui socru și a acestui ginere, supărătoarea chestiune a Centrului nu e câtuși de puțin pașnică, e de mirare că neașteptata aluzie a gardianului intern Marçal Gacho n-a avut urmări, că periculoasa frază Sau Centrul n-a declanșat imediat o nouă discuție, repetându-se toate neînțelegerile cunoscute și același șir de reproșuri surde sau explicite. Motivul pentru care au tăcut amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
copilărie, mi-am imaginat sentimente care probabil nu există, și, dacă există, nu trebuie să mă bag unde nu-mi fierbe oala, Ce poveste mai e și asta, ce vrei să spui, întrebă Cipriano Algor, dar tonul vocii se schimbase, aluzia la niște nedefinite sentimente de a căror existență Marta ba se îndoia, ba credea în ele, îl tulburase, Mă refer la Isaura Estudiosa, rosti Marta de parcă s-ar fi aruncat într-o baie cu apă rece, Poftim, exclamă tatăl, M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
teoretică despre o materie care, mai bine ca nimeni, știa în ce măsură și cu ce dezastruoase consecințe îi făcuse figuri în practică. Marçal o anunță pe Marta că a doua zi vor lua prânzul cu părinții lui, dar nu făcu nici o aluzie la neplăcutul dialog pe care îl avusese cu maică-sa, ceea ce-l făcu pe socru să creadă că subiectul devenise privat, o problemă care trebuia analizată în intimitatea camerei cuplului și nu tocată și comentată într-o conversație în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Olărie, de aceea spuse că șeful e ocupat, În ședință, preciză, și va fi ocupat toată dimineața, să-i spună lui din ce motiv venise. Olarul îi explică ce era de explicat, nu uită, ca să-și impresioneze interlocutorul, să facă aluzie la conversația telefonică pe care a avut-o cu șeful de departament, și, în sfârșit, îl auzi pe celălalt spunând, O să întreb un subșef. Cipriano Algor se temu că va da iar peste nesuferitul care-i făcuse viața amară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, când se mai debarasa de treburi, putea să meargă cu mine. „Eu îmi câștig pâinea”, a râs el, făcând aluzie la faptul că așteptând să mă cheme Bătrânul și să moară cineva, ca să cioplesc prima piatră funerară în cimitirul de marmură, eu n-aveam, practic, nici o obligație. Drept care m-am întors în cameră, încercând să mai dorm un ceas, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știut ce să cred. Să-l deplâng? Să-l invidiez? 15 ianuarie În timp ce mă bărbieream, m-am tăiat fără să vreau cu briciul. Va trebui să-mi cumpăr lame. 18 ianuarie Un prieten mă întreabă: „De ce nu faci, totuși, nimic?” Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: „Fiindcă sunt slab și nu-mi place scandalul”. 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ținea piciorul stâng, bolnav probabil, pe o pernă. În clipa aceea mi-am adus aminte că un dictator al Mexicului și-a organizat funeralii naționale pentru a-și îngropa piciorul drept, pierdut în război. Dar, bineînțeles, n-am făcut nici o aluzie la această amintire. Dimpotrivă, m-am grăbit să rostesc pe nerăsuflate un discurs, la care mă gândisem adesea, prin care urmăream să-i fac de la prima întâlnire o bună impresie Bătrânului: „Credeam că nu mai există oameni care să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă fiecare muribund până în ultima clipă, întrucât nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îndrăznit? Oare de fiecare dată te-am pierdut pentru că, recunoscându-te, știam că trebuie să te pierd? Dar unde te-ai dus până la urmă ieri seară? M-am deșteptat azi-dimineață și mă durea capul. 70 Noi ne amintim bine, totuși, aluziile secrete la o perioadă de 120 de ani pe care fratele A..., succesorul lui D și ultimul din cea de-a doua generație - care a trăit În preajma multora dintre noi - ni le-a adresat nouă, celor din a treia generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar fi trebuit să iasă la lumina zilei ca să reacționeze la vreun blocaj al procesului de transmitere? Nimeni nu putea nega că manifestele Încercau să reconstruiască fazele Planului așa cum le sintetizase Diotallevi. Primul frate, la a cărui moarte se făcea aluzie, sau la faptul că ajunsese la „termen“, era fratele I.O., care murea În Anglia. Deci cineva ajunsese triumfător la prima Întâlnire. Și se menționau o a doua și o a treia generație! Iar până aici totul părea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că ținta finală a lui C.R. era Ierusalimul, dar că el nu putuse ajunge acolo. De ce? Erau lăudați arabii pentru că ei schimbau Între ei mesaje, În timp ce În Germania Învățații nu știau să se ajute unul pe celălalt. Și se făcea aluzie la „un grup mai mare care vrea toată pășunea pentru sine“. Aici nu numai că se vorbea de cineva care căuta să răstoarne Planul pentru a urmări un interes particular, dar și de o răsturnare care avusese loc efectiv. Fama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Frații din primele generații făcuseră În așa fel Încât să fie Înlocuiți fiecare „de un succesor demn“, dar „ei stabiliseră să țină secret... locul Înmormântării lor, și nici până astăzi nu știm unde sunt Înmormântați“. La ce anume se făcea aluzie? Ce anume nu se știa? Cărui „mormânt“ Îi lipsea adresa? Era evident că manifestele fuseseră scrise pentru că o anumită informație fusese pierdută și se făcea apel la cineva care, Întâmplător, ar fi cunoscut-o, ca să dea un semn. Finalul Famei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui C. R. și În el se găsesc semnăturile fraților din primul și din cel de-al doilea cerc, dar nu și din al treilea! Portughezii și englezii sunt acolo, dar unde sunt francezii? Deci așa, cele două manifeste rozacruceene făceau aluzie, dacă le citeai cu luare-aminte, la faptul că englezii Îi pierduseră pe francezi. Iar după cele stabilite de noi, englezii erau singurii care știau unde ar fi putut să-i găsească pe francezi, iar francezii singurii care știau unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sfânt, fie El lăudat. Dar nu mă obligați să spun niște nebunii. Dacă până și sfânta Cabală e implicată În Plan...“ „Dacă Planul există, trebuie să implice tot. Ori e global, ori nu explică nimic’“, zise Belbo. „Dar Casaubon făcuse aluzie la un al doilea indiciu“. „Da. Ba e chiar un șir de indicii. Mai Înainte chiar ca Întâlnirea din 1584 să dea greș, John Dee Începuse să se ocupe de studii cartografice și să Încurajeze expediții navale. Și În cârdășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
detașare ceea ce-și imaginase, fără să ne citească paginile lui și eliminând referințele personale. Ne lăsă chiar să credem că Abulafia i-a furnizat combinațiile. Că Bacon era autorul manifestelor Roza-Cruce, citisem deja și În altă parte. Dar o aluzie mă frapă: aceea că Bacon ar fi vicontele de Saint-Albans. Ceva Îmi tot zumzăia prin cap, ceva care avea de-a face cu teza mea mai veche. Mi-am petrecut noaptea următoare scotocind printre fișele mele. „Domnilor“, le-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru alăptat, am petrecut multe ceasuri citind tot ce am putut găsi privitor la curenții telurici. Întorcându-mă la birou, am vorbit despre asta cu Agliè. A făcut un gest din cale-afară de plictisit: „Niște biete metafore pentru a face aluzie la secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric era menit doar să semnifice șarpele inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce anume sunt curenții telurici veritabili?“ „Sunt o mare metaforă cosmologică și trimit la șarpe“. Pe dracu’, Agliè, mi-am zis. Eu știu mai multe. Le-am recitit Însemnările mele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
căutarea unui cumpărător. Gândiți-vă numai, o Întreagă circulație de oferte, de piste false, de mesaje care spuneau altceva și erau citite ca și cum ar fi vorbit despre hartă, și mesaje care vorbesc despre hartă și sunt citite ca și cum ar face aluzie, bunăoară, la producerea aurului. Și probabil că unii caută să reconstituie harta pe baze conjecturale.“ „Ce tip de conjecturi?“ figuri p. 484 original „De exemplu, corespondențe micro-macrocosmice. Iată aici o altă hartă. Știți de unde vine? Apare În cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Marelui Zid, de la vârful lui Ayers Rock, de la turlele din Strasbourg pe unde se desfăta inițiatul Goethe, de la chipurile de pe Mount Rushmore, (ce de lucruri Înțelesese inițiatul Hitchkock), de la antena lui Empire State Building, spuneți voi la ce imperiu face aluzie această creație a unor inițiați americani, dacă nu la imperiul lui Rudolf de la Praga! Turnul captează informații din subsol și le confruntă cu cele care-i vin din cer. Și cine ne dă prima imagine terifiantă a Turnului? René Clair
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană după Plan care agită istoria continentului de câteva secole. Și propune o alternativă, atât baconienilor, cât și neotemplierilor. Marx era evreu, poate că la Început era un purtător de cuvânt al rabinilor din Gerona sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știa Napoleon noi nu știam, dar nu uitam că petrecuse câtva timp În Egipt și cine știe cu ce Înțelepți vorbise la umbra piramidelor (acum chiar și un copil Înțelege că faimoasele patruzeci de veacuri care-l priveau erau o aluzie clară la Tradiția Hermetică). Dar probabil că știa destul de multe, pentru că În 1806 convocase o adunare a unor evrei francezi. Rațiunile oficiale erau banale: Încercarea de a reduce camăta, de a-și asigura fidelitatea minorității israelite, de a găsi noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]