3,081 matches
-
corupții nu erau efectiv deranjați, cel mult le mai arăta obrazul. Dar nimic nu indică faptul că vreuna din fracțiuni și-ar mai juca viitorul pe mâna legendarului Pesedeu. „Totul se întâmplă pe lângă mine“, cum o spune Iliescu însuși cu amărăciune. În sfârșit, nu chiar totul. Ancheta privind mineriada din ’90 eu sper să nu treacă. Va merge Geoană până la capăt? O zise avântat în declarații, spune că nu va ezita, a doua zi bate-n retragere, va face congres doar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
atenția asupra paragrafului final al ultimului document, o probă de arhivă ce dezminte speculațiile persistente din lumea noastră culturală despre rolul de agent de influență pe care l-ar fi jucat Adrian Marino în străinătate. Adrian Marino a murit cu amărăciunea de a fi fost acuzat direct, în scris și în reuniuni publice, de colaborare cu Securitatea. MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET INSPECTORATUL JUDETEAN CLUJExemplar nr. 1 -- Grupa Operativă 0544 -- Nr. 008519 din 01.II.1985 Către, INSPECTORATUL JUDETEAN IASI al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
nașterii; credem că numai două lucruri sunt mărețe și frumoase aici și fac viața suportabilă. Biserica Catolică singura care deține adevărul și în afara căreia totul e proză, sterilitate și minciună -, pentru a ne potoli sufletele frământate, a alina nostalgiile și amărăciunile din noi, a adormi dorințele care ne bântuie și curiozitățile noastre morbide. Franța, țară a visului și-a idealului, țară a sentimentelor naive și cavalerești, a elanurilor nebunești și radioase, țară a Frumosului, Inteligenței și Grației pentru a fi bucuria
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru a-și asigura o personalitate poetică originală. "Între Vlahuță și Coșbuc, a scris A.D. Xenopol, am putea găsi aceeași deosebire, păstrând proporțiile, ca între Eminescu și Alecsandri. În timp ce Coșbuc respiră mai curând bucuria vieții, Vlahuță îi percepe mai mult amărăciunea." Volenti are vigoare. N. Vulovici, cu ale sale "cântece ostășești", este un Paul Déroulède al patrioților români. Duiliu Zamfirescu, născut în 185817, este și el unul dintre bunii eminescieni. A scris excelente romane. Mai sunt multe nume pe care le-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
atâta are credința neștirbită, nimic nu i-a zdruncinat puterea de admirație și optimismul. Ea oferă exemplul straniu al unei poete triste care inspiră încredere și al unei melancolii care nu abdică de la speranță. Vă voi spune îndată totul despre amărăciunile, temerile, durerile din concepția sa despre viață și societate. Dar privirea-i rămâne limpede și bună în fața nenorocirilor care o atrag. Musset a blestemat bărbații și femeile; nu-i plângea, iar pesimismul lui egoism a dus la o deznădejde fără
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
utopiei socialiste. Portretul butaforic al Basarabiei agricole și vinicole, eliberate întru bunăstare și fericire de către Armata Roșie în 1944, trebuie înlocuit cu o imagine cuprinzătoare și de bun-simț, aducând laolaltă infernul spațiului locativ și naivitatea politică a puștilor de la școală, amărăciunile veteranilor și bețiile motocicliștilor „huligani“, seara, lângă bloc. Este ceea ce își propune în mod explicit Iulian Ciocan, încercând o replică prozei postsovietice a unor Erofeev, Sorokin, Ulițkaia. Momentul ales de autor, perioada de „început al sfârșitului“ de la debutul anilor ’80
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
făcuseră cândva, își amintește Mustăciosul. Deasupra tuturor, vorbesc îngerii. Îngerul înecat Și iată-l pe Erofeev de ziua lui, un chip trist între figuri vesele. Are păr alb, dar față de copil, iar când vorbește fiecare frază pare ruptă din cărți. Amărăciune și umor. Doctorul spune: „Erofeev era sensibil la lucruri pe care oamenii obișnuiți nici nu le observă: trecerea timpului, faptul că îmbătrânim, iar fără alcool îi era greu să trăiască. Îi era foarte greu“. Îl mai vedem pe scriitor mutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
a avut multe proiecte literare. A avut proiecte mari, în schimb. Nu terminase Oameni din Dublin, când deja lucra la Portretul artistului la tinerețe, spre sfârșitul căruia deja se apucase să schițeze Ulise... Cât despre Dubliners, obișnuia să spună cu amărăciune că ori n-a găsit editor, ori a găsit editor, dar tipografia nu i-a acceptat cartea, ori a găsit și tipografie, dar în prima zi a sosit un necunoscut, a cumpărat tot tirajul și i-a dat foc... Oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
politicii profesionalizate, pe de o parte, și mediatizarea crescîndă a activității politice, pe de altă parte. Însă procedînd astfel, ar fi ca și cum am elimina total ipoteza optimistă despre o opulență comunicațională care ar duce automat la democrație. După cum remarca cu amărăciune comentatorul american T. Gitlin: "În măsura în care politica devine mai profesională, descrește participarea electorală". Participarea politică desemnează ansamblul de practici prin intermediul cărora cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din perspectivă macrosociologică, participarea politică este un proces de revelare a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
clipe pe lângă patul lui Labiș. Zilnic în cabinetul meu se aflau câțiva dintre cei care se interesau de evoluția bolii. Am cunoscut pe părinții lui Labiș, oameni simpli, din Nordul Moldovei, și am încercat să fiu alături de ei, la marea amărăciune pe care le-a produs-o pierderea fiului lor, talent dovedit încă de pe băncile liceului....” În perioada cât a funcționat în calitate de conferențiar la Clinica profesorului Hortolomei, dr. Firică s-a angajat cu toată priceperea și capacitatea sa de muncă la
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
fu mai puțin activă; împărăția drept-credincioasă nu era populară nici în ochii boierilor, nici în acei ai poporului, consulii ei trebuiră să se mulțumească s-aștepte ca resentimentele produse de răpirea Basarabiei și de durerile ocupației să mai piardă din amărăciunea lor. Domnul numit de Poartă la scaunul din București, Ion Gheorghe Caragea, poate cel mai jacaș dintre domnii hărăziți de Fanar acestor țări, era cu desăvârșire devotat Rusiei. Domnul Moldovei, Scarlat Calimahi, fiind bănuit de simțăminte antirusești, era rău văzut
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
ar trebui să-i comande mai multă prudență; dar el pășește înainte cu mulțumirea și încrederea ce-i dă aprobarea Curții sale și până în ziua în care dezordinea ce o seamănă va fi, în sfârșit, produs roadele ei, a căror amărăciune va fi poate proclamată mai întâi de Cabinetul de la Petersburg, va urma să meargă înainte pe calea ce a apucat-o în chip atât de imprudent... În momentul în care principele Ghica n-a luat încă nici o hotărâre asupra chestiunii
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
unui destin implacabil: Că așa ne fuse soarta/ care puse-ntre noi poarta/ cu lacăte și zăvoare/ și paznici cu trăgătoare/ ca să crapi de foc și dor/ fără drept de vorbitor/ să te dea cu halimoase/ și alte vorbe frumoase". Amărăciunea e fredonată în zilele de duminică, atunci cînd deținutul constată că a rămas nevizitat în săptămîna care a trecut. Cățărat pe geam sau într-un colț al celulei, își plînge nefericirea: "Tristă-i duminica zilelor mele/ e tristă și-i
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nici acest gest nu a fost prea tare popularizat până la incidentul de la Băneasa din vara anului 1940, când și-a pierdut-o pentru câteva minute. Mareșalul Antonescu a avut o carieră plină de succese și de împliniri, dar și de amărăciuni și de decepții, sfârșind după cum se cunoaște prin a fi condamnat la moarte și executat în pușcăria Jilava, tot de românii lui. Incepând cu septembrie 1940 a petrecut perioada cea mai tragică din viața lui, până la ajungerea în fața plutonului de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
putea oferi încă viața. Da,... aveam dreptul să trec peste cei 31 de ani... acea paranteză din viața mea poate n-am încă obiectivitatea necesară să amestec întâmplări urâte, îngrozitoare, abominabile cu satisfacții și bucurii de mare intensitate, dureri, mari amărăciuni, nedreptăți, deziluzii cu încântări ce puteau atinge culmi nesperate... Primul lucru pe care trebuie să-l marchez indiscutabil este primirea ce mi-a fost făcută, excepțională, bucurându-mă încă de la început de mari satisfacții, care mi-au adus un sentiment
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de a aduce mărturii și de a restabili astfel un adevăr istoric. Într-adevăr, am luat cunoștință că, recent 2, au apărut publicații și articole care fac în această privință afirmații ce nu corespund realității, provocând o legitimă și profundă amărăciune celor ce cunosc bine acest adevăr. În calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare (cod "Paris"), care avea drept misiune apărarea Bucureștiului și a zonei petroliere Ploiești în perioada bombardamentelor americane de până la 23 august 1944, consider, ca participant direct la aceste
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iluzii spulberate! Câtă neliniște pentru toți cei care cunoșteau și judecau situația în adevărata sa lumină. Și oare cine la noi ar fi putut să prevadă faimoasa convenție de la Yalta 17? Cine? Nici guvernul, nici regele nostru! Tristețe, dezolare și amărăciune. Alea jacta est... Începând din acest moment, sentimentele noastre au fost contradictorii, împărțite între simțul datoriei bine împlinite și realitatea în care trăiam. Ne însoțea un sentiment de sfâșiere în timp ce speranța renăștea în fiecare clipă, dezmințită în momentul imediat următor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
copilăria în mistica zborului... Au rivalizat cu basmele cu Feți Frumoși la care visau alți copii. Da, așa l-am cunoscut și simțit eu. Și totuși acest om trecuse brusc de la gloria eroului, plin de satisfacții, bucurii și succese, la amărăciunile, nedreptățile, deziluziile, pe care destinul lui, frânt odată cu destinul acestei țări, le-a cunoscut. Ostaș, aviator, bărbat. Zborul era adevărata lui identitate. Iar ruperea de avion a fost, fără îndoială, o veritabilă sfâșiere spirituală. Dar a știut să piardă cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
transportului în comun. Cu toate acestea, oricât de util ar fi, acest exercițiu ține mai mult de o activitate de comunicare decât de una de participare, iar aceasta din urmă pare adesea să se dizolve în prima. Așa cum constată cu amărăciune Catherine Grémion, "comunicarea ocupă acum în limbaj locul pe care l-a ocupat o vreme participarea"483. La adăpostul legitimității elective și al competențelor pe care le oferă legile de descentralizare din anii 1980-1990, aleșii locali par mai puțin preocupați
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
înseamnă a o aboli, a o reduce la neant. Dacă rămânem la omul exterior ca atare, suntem siliți să recunoaștem că gândurile pustiitoare pe care i le-a inspirat lui La Rochefoucauld se dovedesc de o rigoare ine ludabilă, o amărăciune cu care s-au impregnat toți „portretiștii“, de cele mai multe ori fără să-și dea seama; cert este că schițele lor ne apar cu atât mai veridice cu cât au pus în ele mai mult din superba fiere a celui care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
frustrat, nesatis făcut, și care, de atâtea eșecuri, se acrește și se înveninează. Ea se extinde inexorabil asupra întregului univers; și dacă se înverșunează cu deosebire împotriva religiei și vrea s-o stârpească de la rădăcină este pentru că, în taină, simte amărăciunea de a nu putea crede. Și mai dăunătoare este bătaia de joc mușcătoare, furibundă, degenerată în sis tem și mergând până la marginea distrugerii de sine. În 1726, Doamna du Deffand a însoțit-o pe marchiza de Prie în exilul ei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pentru a jertfi sieși pe toți și pe toate, trecerii și puterii sale, autorității absolute, măreției sale și zgârceniei, spaimelor, răzbu nărilor. REGENTUL O nouă tinerețe aidoma celei dintâi, multă putere și sănătate, avânturile ieșirii de curând de sub jugul și amărăciunea căsătoriei și trândăviei sale, plictisul care vine din aceasta din urmă, dragostea, atât de primejdioasă la această vârstă crudă, de eleganța și de distincția pe care le admiri orbește la alții și pe care vrei să le imiți și să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o considerație personală, întreaga Franță ar fi fost la picioarele lui, că în unele clipe ar fi vrut să treacă prin flăcări pentru a purifica numele de Mirabeau. L-am văzut plângând, pe jumătate sufocat de durere și spunând cu amărăciune: „Greu îmi ispășesc rătăcirile tinereții!“ Vanitatea lui, care nu-și găsea odihnă decât în intimitatea prieteniei, îl făcea în multe privințe ridicol, lucru pe care nimeni nu mai îndrăznea să-l observe când a devenit un mare personaj. Lesne puteai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rămăsese din vestita lui conversație, care lăsase atâtea amintiri contemporanilor Doamnei de Staël. Barante, care a participat mult la aceste conversații și care, cu o bunăvoință și o bunătate pe care Constant nu le avea, amintea, stând de vorbă, de amărăciunea lapidară a redactărilor sale, mi-a vorbit adesea de farmecul atrăgător și picant al relației intelectuale cu el, cu douăzeci de ani în urmă. Când l-am cunoscut, îmbătrânit, blazat, Constant se repeta fără plăcere, nu-și mai dădea osteneala
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
potri veau cu sprinteneala unei zile de revoluție. A cerut să-i fie adusă litiera. Trebuia să ne ducem la Domnul de La Fayette pentru a-l îm piedica să dea curs republicanismului său. „Ah, La Fayette - a spus Constant cu amărăciune -, omul ăsta e în stare să lase Parisul în foc și în sânge o dimineață întreagă pentru a avea onoarea de a-l salva după amiază!“ A adus servicii. S-a creat pentru el un post bun, nou-nouț, de președinte
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]