3,028 matches
-
de existență) că misterul existenței îi depășește vrînd-nevrînd. Din această evidență spirituală definită astfel vor deriva toate expunerile din această lucrare și spre ea converg acestea, căci din ea au derivat miturile. Omul primitiv lupta împotriva spaimei provocate de mediul ambiant cu ajutorul intelectului său încă rudimentar, care nu era deocamdată decît practic și utilitar (grație căruia el putea de exemplu să-și încropească armele de apărare). Imaginației inventive existente încă de la început i s-a adăugat imaginația de natură explicativă, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
funcții se întrepătrund. Luptînd împotriva spaimei față de necunoscutul esențial, imaginația explicativă se manifesta și pentru a diminua spaima față de mediul înconjurător, insuficient ținută în frîu de inventivitatea intelectuală. Animismul premitic se caracterizează prin încercarea de a învinge pericolele din mediul ambiant grație unei implorări primitiv religioase și magice. Etapele acestei evoluții vor fi studiate amănunțit pe parcursul acestui studiu. Epoca mitică se caracterizează prin faptul că lupta contra spaimei esențiale se eliberează din ce în ce mai mult de cea împotriva spaimei față de mediul înconjurător, căpătînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfacție, originea motivelor acțiunilor raționale sau iraționale. Semnificația magică primitivă a obiectelor a fost în acest context un transfer fizic a cărui intenție secretă era încă din epoca animistă exigența de a ordona dorințele sub amenințarea culpabilității față de intenționalitatea naturii ambiante (angoasa de a trezi ostilitatea spiritelor proiectate în obiecte). Este important aici să înțelegem perfect evoluția religiozității, care apare deja în era animistă,faptul că intenționalitatea nu este doar proiectată în natura înconjurătoare, ci și mai ales în strămoșul divinizat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
infantil sau celui bolnav.) Evoluția realismului formulei magice spre simbolismul imaginii mitice începe să se manifeste deja spre sfîrșitul epocii animiste. În perioadele cele mai îndepărtate ale epocii animiste, ființa abia devenită conștientă consideră aspectele cele mai banale ale mediului ambiant drept un mister. Pădurea și cîmpia sînt parcă animate de zgomote și de țipetele animalelor, care îi exaltă imaginația derutată. S-a subliniat faptul că omul primitiv iese treptat din apatia aceasta inițială grație personificării magice, în măsura în care ambianța devine o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omul știe că dorește lucrul acesta sau acela), ea nu este conștientă cel puțin în cea mai mac parte a timpului de cauzele ei, care, fiind ele însele activități psihice, constituie motive (ce trebuie distinse de mobiluri, care sînt excitațiile ambiante). A face ca motivul dornței să devină conștient (pe lîngă cupiditatea care are drept țintă obiectul respectiv) înseamnă să-l facem mai mult decît conștient, supraconștient, să ajungem să fim stăpîni pe dorință cu ajutorul spirtualizării. În schimb, prin refulare, omul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
oglindă în care viața și universul încearcă să ajungă la propria lor înțelegere. Ființa vie, pierdută și insignifianta în univers, devine, evoluînd, axul rațional în jurul căruia gravitează universul. Aceasta constituie cea mai înaltă demnitate a omului. Luptei împotriva adversității naturii ambiante i s-a adăugat lupta interioară împotriva propriei naturi a omului și a întunecării lui afective, luptă care are drept scop realizarea evolutivă a demnității sale supreme și în care soarele interior spiritul -și lumina interioară iluminarea comprehensivă sînt din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
permite să întrevedem toată profunzimea simbolului central al miturilor referitoare la "soarele-divinitate". Căci știința este cea care constată că soarele, sursa întregii energii fizice și a transformărilor ei, este totodată și izvorul evident al vieții și al activităților ei, condiție ambiantă a animalizării și animării, deci sursa energiei psihice și a transformărilor acesteia. Este deci foarte justificat să înlocuim simbolic așa cum face mitul misterul animării, "Esența", cu principiul evident al animării, soarele, simbolul spiritului, întrucît esența este constituită de soarele interior
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intelectuală. Omul decade, iese în afara sensului vieții și devine irațional, în starea aceasta de revoltă împotriva spiritului, omul nu mai admiră creația, nu mai idolatrizează decît propriile lui realizări. Aplicațiile tehnice, justificate ca mijloc de depășire a obstacolelor din mediul ambiant, devin țel exaltat și obsedant, pericol vital. Cu cît, grație căutării legilor lumii exterioare, condițiile par să devină mai propice, cu atît mai mare este amenințarea ca viața, pierzîndu-și sensul și orientarea, să se prăbușească în marasmul fără ieșire al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cunoașterii fără diagnosticarea principiului lipsei de obiectivitate: vanitatea, originile ei biogenetice, daunele aduse de ea și mijloacele prin care putem scăpa de ea. Psihologia intimității motivante, care caută legile ce guvernează lumea interioară și face legătura între intenție și extensia ambiantă, nu poate deveni operantă decît în măsura în care omul poate învinge spaima sub forma ei cea mai chinuitoare: spaima față de sine, spaima pe care i-o inspiră culmile, posibilitățile sale nerealizate sau abandonate, și spaima pe care o încearcă în fața abisului vinilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
maturizării funcțiilor reflexive 32. Nu este deloc vorba despre o deviere de la problema aflată în discuție motivele credinței și ale îndoielii față de Dumnezeu și consecințele lor pentru viața practică a fiecăruia dintre noi -, cît despre insistarea asupra cauzelor intime și ambiante ale unei dezorientări generalizate care implică vrînd-nevrînd sensul vieții. Acest fapt nu este datorat în ultimul rînd nici pe departe existenței credințelor prestabilite, fiecare dintre acestea fiind contradictorie în ea însăși și toate aflate în contradicție între ele, transmise din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnificație veridică a termenului "a exista" folosit pentru simbolul "Dumnezeu" este faptul că el există în cadrul eului sub forma concretă a emoției în fața misterului. Cealaltă semnificație, "în afara sinelui" este cea a dogmatismului. Din moment ce Dumnezeu nu poate exista într-un mediu ambiant ca toate celelalte obiecte, sîntem obligați să-l plasăm într-un spațiu aflat în afara spațiului existent. Se ajunge la concepția unui dumnezeu personal și conștient ca și omul, care ar exista sub forma unui Om absolut sau a unui Spirit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și-l face sie însuși, a cărui cea mai periculoasă și mai nocivă formă este exaltarea imaginativă față de sine: vanitatea. Pericolul exaltării imaginative constă în forța ei seducătoare care deține o putere omnipotentă prin faptul că orbește atît în ceea ce privește realitatea ambiantă și obstacolele ce trebuie învinse pentru a obține satisfacția reală, cît și în privința realității esențiale, a adevărului asupra sensului vieții. Forța seducătoare a exaltării imaginative simbolizate de Satan se exercită sub două forme: IMAGlNAȚIA EVAZIONISTĂ, care se referă la dorințele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a neliniștii. Dar excitația aceasta nesănătoasă nu este insuportabilă, starea de neliniște nu este de neînlăturat decît în măsura în care omul poartă în el principiul legal al răului falsa motivație înainte de a fi atins de neliniștea întîmplătoare provenită din accidentele din mediul ambiant. Excitația nesănătoasă devine ușor supraexcitație, exaltare. Efortul de a contracara influența legală a răului (transformarea excitației nesănătoase în supraexcitație intimă) constituie dificultatea esențială a vieții. Dar însăși dificultatea aceasta este cea care asigură vieții valoarea ei unică. Valoarea vieții nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihică, în timp ce ele rămîn tangibile și vindecabile cu ajutorul forței sublim motivante a valorificărilor supraconștiente, dintre care cea mai intens purificatoare este forța de acceptare. Ea nu se opune absolut deloc efortului rațional de ameliorare cît mai mult posibil a situațiilor ambiante atunci cînd acestea sînt schimbătoare. Dar pentru a le putea schimba într-o manieră rațională, este absolut necesar ca individul să se situeze el însuși rațional față de ambianță, ceea ce acesta nu va putea face decît grație lucidității spiritului valorificator în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiinței etice și satisfacțiile lor autentice sînt nu o vom repeta niciodată îndeajuns fondate biogenetic. Trăsătura caracteristică comună tuturor ființelor vii este excitabililatea față de căutarea reactivității adaptate (care le face apte să trăiască), dar care nu ocupă primul loc în cadrul ambiant. Dimpotrivă, aceasta se datorează la origine deșteptării periodice a apetențelor impulsive, care reclamă satisfacerea lor. La nivelul uman, apetențele sînt diversificate într-o multitudine de dorințe materiale și sexuale care pot apărea chiar și în afara nevoii reale în orice moment
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tratarea prioritară a violențelor din școlile cartierelor defavorizate. • Efectele contextului comunitar Cercetarea arată că factorii comunitari pot fi atât factori de risc, cât și de protecție. De exemplu, disponibilitatea armelor de foc este la fel de bine documentată ca și impactul rasismului ambiant asupra conduitelor agresive și a delincvenței (Hellmann și Beaton, 1986; Hawkins et al., 2000) sau sărăcia globală a unei comunități. În afară de variabilele economice și demografice, legate de excluziunea socială, o altă tentativă interesantă este aceea de a măsura ponderea asupra
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
remarcă dedublarea punctului de vedere între subiect și obiect, accentul căzând pe definirea și pe legitimarea celui de-al doilea termen, „mașina viziunii”, a imaginilor de sinteză și a telesupravegherii ubicue care duc la dispariția subiectivității într-un efect tehnic ambiant. Pe de altă parte, Deleuze și Guattari aplică principiile schizoanalizei „peisajului” tehnologic, schizofrenismul operând la nivelul „mașinilor dezirante” sub forma unui potențial eliberator al subiectivității dispersate printre tehnologii - „corpuri fără organe”. Genul proxim există în apropierea celor două teoretizări, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dar mai ales coordonează diferiți mușchi în raport cu cerințele sarcinii și cu condițiile inițiale. Activitatea efectorilor musculari se află sub directa dependență a unui sistem de comandă care îndeplinește unele funcții logice: primește informațiile ce provin din corp și din mediul ambiant, analizează informațiile, ia decizia de realizare a acțiunii, proiectează acțiunea în funcție de condiții și declanșează acțiunea. După Sbenghe (1987, p. 289) o mișcare voluntară parcurge, de la concepere la execuție, următoarele etape: 1. Luarea deciziei de mișcare act cortical conștient determinat de
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
XIX-lea. Românul secolului al XIX-lea exprimă, așa cum menționează Pierre Chartier [p.135], conflictul dintre societate și personaj 71, fie că acesta e purtătorul celor mai înalte valori la care aspiră umanitatea, fie denunțătorul perversiunii acestor valori în prozaismul ambiant. Școală romanesca a secolului al XIX-lea, care are drept scop reprezentarea artistică a societății, se găsește în fața unei probleme de metodă și de alegere: conform căror criterii trebuie fabricate personajele și alese detaliile care ar fi cele mai reprezentative
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
posibil un comportament delincvent. Acastă trăsătură poate fi întâlnită și la restul populației, dar este necesar de subliniat faptul că în cazul indivizilor conformiști sociali reacțiile emotiv-active sunt relativ stabile, acestea fiind determinate de sistemul axiologic valid, precum și de mediul ambiant. În cazul reacțiilor negative, nonconformiste și infracționale sunt menționați indivizii care prezintă o carență educțională semnificativă (deprinderi antisociale), precum și o labilitate emotiv-afectivă, cu reacții inconsistente vis a vis de stimulii din jur. b. Inadaptarea socială este cauzată de o insuficientă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mai accentuată. Însă în cazul indivizilor care reușesc să-și depășească tensiunile (a se vedea modelul teoretic asupra devianței privită din perspectiva interconexiunii dintre trăsăturile individului și facilitatorii sociali) se poate observa o rezistență semnificativ scăzută în fața excitanților din mediul ambiant decât la ceilalți indivizi. Stimularea excesivă provine din sensibilitatea deosebită a infractorului cât și din forța specifică a stimulului, în condițiile în care lipsesc inhibițiile pe linie socială. d. Duplicitatea comportamentului delincvent reprezintă comportamentul simulat al delincventului, care fiind conștient
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și nivelul de dezvoltare al ființei, dar toate, absolut toate se supun aceluiași scop; subzistența individului și reproducția pentru supraviețuirea speciei. Viața, deci manifestările vitale, nu sunt posibile decât în anumite condiții. Acestea se referă în primul rând la mediul ambiant ce trebuie să aibă o anumită compoziție și calitate. Proporția gazelor ce compun atmosfera, de exemplu, sau compoziția apei, umiditatea, căldura, lumina etc, trebuie să corespundă anumitor parametri, cu alte cuvinte materia brută și energia să se afle în proporții
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dimensiuni macroscopice; tocmai de aceea, în foarte multe cazuri structura acestora din urmă este coloidală. Astfel cauciucul natural, laptele, majoritatea țesăturilor vegetale și animale, pământurile și rocile, norii, ceața și prafurile atmosferice sunt sisteme coloidale. Biologia, agronomia, metrologia, studiul mediului ambiant, știința și tehnologia spațială folosesc deci concluziile chimiei coloidale. Industria chimică, farmaceutică, a săpunului și detergenților, a lacurilor și vopselelor, cauciucului sintetic, alimentară, a textilelor, iată câteva exemple unde tehnologiile se bazează în bună parte pe utilizarea sistemelor coloidale. Se
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
dominantă, conform căreia putem acționa sau ne putem exprima fără teama de a ne izola. Definiția se sprijină pe anumite postulate. Societatea îi pedepsește pe devianți, izolîndu-i. Indivizii se tem de izolare și caută mereu să evalueze climatul de opinie ambiant. În consecință, aceștia își adaptează atît comportamentul în public, cît și exprimarea opiniilor personale. Mass media, devenind cel mai puternic reflex al societății (mult mai bine) sau instrumentul care modelează (mult mai rău), contribuie în mare măsură la înțelegerea și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
interpretare intră, Însă, În contradicție cu ipoteza pe care interpretul și-o construiește, simultan cu procesarea enunțului, privind temperatura reală la t0, având În vedere că schimbul verbal se produce la sfârșitul lunii august, ora 20.00, când temperatura mediului ambiant este de 10 grade Celsius. În consecință, ea este eliminată ca nefiind pertinentă În contextul producerii enunțului; referentul corespunzător semnului lingvistic căldura asta nu este căldura pe care interpretul o poate percepe la t0, ci o altă căldură. Identificarea referentului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]