4,800 matches
-
despre atenția din ce în ce mai mare pentru detaliu și pentru configurarea momentului individual, Nietzsche îi scrie lui Wagner: Formula wagneriană "melodie infinită" exprimă la modul cel mai amabil primejdia, coruperea instinctului, și chiar și buna credință, liniștea conștiinței în mijlocul unei asemenea coruperi. Ambiguitatea ritmică, datorită căreia nu se mai știe, și nici nu trebuie să se mai știe dacă un lucru este cap sau coadă, este fără îndoială un expedient artistic prin intermediul căruia se pot obține efecte minunate: în Tristan, ele există din
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ține cont de faptul că inspecțiile școlare, atât cele de specialitate, cât și cele pentru obținerea gradelor didactice sunt puternic formalizate, nu este exagerată afirmația că expectanțele inspectorilor școlari sunt alte surse de contradicții. În aceste condiții se creează o ambiguitate a rolului de profesor care generează disconfort psihic și nesiguranță comportamentală, ceea ce afectează buna exercitare a acestui rol și performanțele obținute. Așteptările de rol se exprimă cel mai adesea ca presiuni de rol. În acest context profesorul își structurează prioritățile
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
fapt planul lucrării. Începeți planul prin a schița încheierea, apoi notați ideile cuprinsului și abia la sfârșit formulați introducerea. În acest fel veți avea clar formulate în minte ideile pe baza cărora scrieți lucrarea. Exprimarea trebuie să fie clară, fără ambiguități, în locul expresiilor lungi și greoaie folosiți, dacă este posibil, un singur cuvânt, așa încât textul sa fie concis. Un paragraf trebuie să conțină maximum cinci propoziții, iar o fraza nu mai mult de douăzeci de cuvinte. Folosiți un limbaj obișnuit, apropiat
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
prozaică a lui Hasnaș și ar fi continuat, poate chiar ar fi culminat în idei, cu istorisirea mult mai lirică și mai nuanțată a lui Mavrodin. Dincolo de efectul cert de captatio pe care îl exercită asupra cititorului prin crearea acestei ambiguități ce planează asupra unei posibile legături între cele două povești de iubire, meritul decisiv al construcției narative constă în crearea unui personaj feminin foarte reușit care constituie, în esență, prototipul ideal al eroinelor lui Mircea Eliade. Datorită arhitecturii inversate a
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
aș fi avut curajul să-ți mărturisesc asemenea întâmplări. Nu le-am mărturisit nimănui.” (p.113) Revenirea în prezent, la finalul capitolului XVI, creează un moment de așteptare pentru cititor, care acum este sigur de identitatea dintre Ileana și Lena. Ambiguitatea nu este însă total îndepărtată și de aceea autorul certifică această suprapunere a celor două personaje feminine prin dialogul foarte concentrat din ultima pagină a romanului: ,,[...] Pe puntea de deasupra pârâului, Mavrodin se opri. - Te-aș mai întreba ceva, spuse
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
pauză” narativă. Cititorului îi este astfel mai ușor să urmărească discursul confesiv și să reconstituie, din exterior, coerența faptelor asupra cărora scriitorul păstrează o aură de mister până la sfârșitul romanului. Prezența, pe tot parcursul textului, a unor sublinieri, intensifică această ambiguitate a celor întâmplate. Fără să vrea, cititorul este atras într-un joc al sensurilor și al întrebărilor prin aceste cuvinte cheie care nu exprimă ceva concret (,,altul”, ,,adevărat”, ,,aici”, ,,cunoaște”, ,,prezență”, ,,trebuie”, ,,altceva”, ,,asta”, ,,cineva” etc.), dar care îi animă
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
obsedat apoi multă vreme: mâna întreagă părea goală, degetele acelea palide și nervoase erau parcă făcute să poarte un inel și inelul acesta le lipsea. Era o mână pură, nelogodită, monahală...” (p.12) Metafora nunții, a ,,nunții în cer”, ,,exprimă ambiguitatea întregii situații” căreia trebuie să-i facă față eroii. Ea este anticipată de acest fragment în care asocierea celor trei adjective sugerează o posibilă traiectorie spirituală a sensurilor romanului: puritatea și religiozitatea iubirii nu pot fi regăsite în forma lor
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
ea respirând anevoie, și nu pot să-mi amintesc.” - p.96 etc.) sau cele premonitorii (,,Gândește-te bine ce faci gândește te bine...” - p.33) plasează personajul într-o lume enigmatică, plină de simboluri incerte care se înscriu în aceeași ambiguitate conștientă pe care scriitorul o întreține până la sfârșitul romanului. Pentru Ileana / Lena, ,,nunta în cer” este un ,,element mistic” pe care nici nu îl conștientizează, este ,,propriul ei mod de a fi, același ca la toate femeile, dar asumat total
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
simetria în Nuntă în cer. În pofida paralelismului inițial care ar fi putut contribui la o construcție epică liniară, simetrică, ramificările ulterioare și intersectarea planurilor spre final nu aveau cum să permită o arhitectură discursivă similară celei din Nuntă în cer. Ambiguitatea structurii romanului pusă, până la un punct, pe seama lipsei de preocupare a lui Eliade pentru performanța în planul formal, și-ar putea găsi și o altă justificare. Este posibil ca scriitorul să fi căutat intenționat să creeze acest tip de discurs
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
să limpezească discursul, o perspectivă alternativă celei a protagonistului. Mărturisirile confuze și încărcate de subiectivitate ale lui Ștefan sunt ,,completate” de perspectiva obiectivă pe care o oferă intervenția naratorului. Există totuși un anumit echilibru în compoziția romanului, în ceea ce privește raportul dintre ambiguitatea discursului (generată atât de complexitatea temelor, cât și de complicarea narativă) și intenția autorului de a oferi cititorului o sinteză a întregii sale creații romanești. Găsim pe tot parcursul textului elemente care conturează o întreagă izotopie a aparenței și a
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
rolul lor poate fi ușor sesizat pe măsură ce romanul se apropie tot mai mult de final. ,,Toate personajele secundare [...] dobândesc o neașteptată demnitate în pragul morții” care le modifică în cele din urmă statutul de ,,secundare”. Atât multitudinea eroilor, cât și ambiguitatea pe care autorul o lasă asupra unora dintre ei, impun o clasificare. Trebuie făcută, în primul rând, o disociere între personajele masculine și cele feminine. Femeia rămâne și în acest roman al lui Eliade una dintre enigmele pe care scriitorul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
școlară a tinerilor) nu am constatat erori sistematice (non-răspunsurile s-au distribuit destul de apropiat unei selecții aleatoare). Referitor la validitatea instrumentului de recoltare a informațiilor (conținînd și itemi preluați din cel aplicat în Elveția), în cadrul pre-anchetei am încercat să eliminăm ambiguitățile, am renunțat la acele întrebări care nu erau pliate pe modelul cultural al populației. Nu am avut semnale de la operatori că subiecții ar fi avut dificultăți de înțelegere a întrebărilor sau că au avut tendința de a le interpreta greșit
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
o realizează în raport cu ceilalți agenți ai socializării. Procesului educativ va fi analizat din patru perspective: 1) obiectivele sau finalitățile educative ale părinților pe termen lung și scurt; 3) distribuirea rolurilor educative între părinți; În continuare vom încerca să eliminăm posibilele ambiguități legate de relația dintre conceptul de socializare și cel de educație. Vom respinge accepțiunea cea mai largă a termenului de educație, cuprinzînd și aspectele în care intenționalitatea celui care realizează procesul de influențare lipsește. În acest din urmă caz, între
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
acceptat de societate, este vorba de un fapt de educație; dacă același copil observă frecvent că părinții salută primii persoanele mai în vîrstă și el își însușește acest comportament, este vorba de socializare. Evident că există o anumită doză de ambiguitate, în sensul că pedagogia părinților poate fi una implicită. Ei nu conștientizează întotdeauna de ce interzic sau de ce încurajează anumite comportamente ale copilului. Exprimări de genul așa ceva "trebuie" făcut sau "nu se face", neînsoțite de o justificare oferită copilului în virtutea lui
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
continuă să fie considerat, prin conținutul său, drept un exemplu de tipologie textuală. Este adevărat că, publicând în aceeași colecție cărțile Textul descriptiv (Le Texte descriptif) și Textul narativ (Le Texte narratif), din cauza singularului din titluri, am întreținut o nedorită ambiguitate. Așa cum precizez în ediția din 1994 a acestei din urmă lucrări, era de preferat să le numesc: Textul (Textele) narativ(e) și descriptiv(e) pentru a sublinia atât varietatea infinită a formelor în care un text poate fi pus, cât
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
narative. În (22), ne aflăm în prezența fie a unui răspuns la o întrebare propoziție decupată dintr-o secvență dialogală , fie în cea a unei formule specifice uzajului lingvistic al unui istoric ("viitorul istoricilor"). Exemplele (23) și (24) prezintă o ambiguitate comparabilă: răspuns la o întrebare sau propoziție narativă legată de alte propoziții la perfect compus în exemplul (23), la prezent în (24), conform uzajului prezentului așa-zis narativ. Atunci când D. Combe ia în considerare următoarele fraze complexe: (25) Marchiza ieși
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
asupra unei interesante excepții din scena III, 3 din piesa Vicleniile lui Scapin (asupra căreia voi reveni în paginile 215-216), în care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și nici nu bănuiește că deicticul "aia" face trimitere către interlocutorul: "javra aia de zgârcit"), precum și nerespectarea legii informației, reprezintă de asemenea, o sursă a comicului. Legea motivației Lege pragmatică prin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pune condiția" ("Il met en condition") din patru litere (fr.: 2) (id.), sau: Se plătesc mai scump atunci cînd sînt calificate" Se paient plus cher quand ils sont qualifiés"), din cinci litere (fr.: 6), (Télérama din 30-12-1981) prezintă interesul și ambiguitatea de a ne orienta în direcții izotopice diferite. Denumirile așteptate erau, în ordine: ÎNDELETNICIRE (fr. LOISIRS), DACĂ (fr. SI), CRIME (fr. CRIMES). Revenind la textul științifico-fantastic, oferim un exemplu din G. Lucas: (20) Creatura avea două picioare și corp aproape
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
apropie + rosti + descoperi + apăsă + acționă + se așeză + potrivi + învîrti + se gîndi. O serie întreagă de acțiuni orientate temporal, o saturație de perfect simplu și un intertext ficțional: totul ne duce la gîndul că este vorba de povestire. Însuși titlul creează ambiguitate: pe cînd "mașina lui Ali Baba" ancorează foarte bine secvența descriptivă desemnînd tema-titlu, subtitlul "sau cum Chrysler Simca 1307 / 1308 face să se descopere comorile confortului și ale echipamentului" declanșează de partea cititorului așteptarea unei secvențe narative. Or, în ceea ce
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ce le limitează autonomia, echipa adulților părând că-și concentrează eforturile într-un dublu control " Este copilul totdeauna interesat ca totul să fie clar între părinți și dascălii săi? Cu siguranță că nu! Dacă autonomia sa rezultă dintr-o anumită ambiguitate sau din anumite contradicții, el nu va încuraja întâlnirile și nu va face nimic care să favorizeze consensul" (Parrenoud apud E. Stănciulescu, 1997192) În realitate, elevii doresc ca părinții lor să fie informați în legătură cu educația, să-i înțeleagă, să
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Una dintre cauzele care provoacă dificultăți în comunicare este reprezentată de incapacitatea de recunoaștere și exprimare a emoțiilor, în teama de autodezvăluire. De aceea trebuie ca, în exprimarea emoțiilor, să se țină cont de următoarele: utilizarea unui limbaj adecvat, fără ambiguități și asumarea responsabilităților pentru ceea ce simțim. 3. Asertivitatea în comunicare este abilitatea de a ne exprima emoțiile și convingerile fără a ataca și afecta drepturile celorlalți. De asemenea, reprezintă abilitatea de comunicare directă, deschisă și onestă, care ne face să
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
fericită amintire, a expus unele dintre ele și le-a dat o clarificare incompletă. De aceea, noi vrem să îndepărtăm din ele în mod complet obscuritatea, clarificându-le printr-o interpretare desăvârșită și eliminând în totalitate din inima voastră scrupulul ambiguității. 1. Declarăm că, referitor la respectarea Evangheliei pe care aceeași Regulă o poruncește, voi sunteți obligați să respectați doar acele sfaturi evanghelice care în Regulă sunt exprimate în mod evident și sunt obligatorii. Este permis să fie încredințată miniștrilor, fie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
par într-adevăr mai calde, mai pătrunse de emoție și aproape s-ar putea crede că sunt sincere. Dată fiind puțina sinceritate a lui Ovidiu față de Augustus în alte situații, avem un semn de îndoială și în ceea ce privește fragmentul de față. Ambiguitatea expresiei ovidiene în general, nu ne permite să sesizăm o sinceritate totală. S-ar putea crede că la mijloc ar putea fi o batjocoră atroce pe seama persoanei imperiale. Laudele exagerate aduse unei persoane înțelepte nu pot lăsa decât această impresie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ex Ponto, II, II, 83, reiese faptul că a luat parte la triumful lui Tiberiu din Iliria 277. Lui Messalinus, Ovidiu îi adresează două scrisori ex Ponto: I, VII și II, II278. Se poate spune că în epistola I, VII, ambiguitatea expresiei ovidiene atinge apogeul. Ovidiu declară că este singurul din familia lui Messalinus aruncat la capătul lumii, în condiții atât de vitrege de climă, civilizație și oameni 279. Dar totuși, poetul își dă seama ca afirmația de a fi "unul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cezarian" cât și pentru Augustus însuși. Pentru Ovidiu nu exista Cezarul (= Augustus), ci un alt Cezar, pe care-l numea fie Messalinus, fie Sextus Pompeius, fie Paullus Fabius Maximus, fie cu numele oricărui alt aristocrat cu veche tradiție nobiliară. În ciuda ambiguității sale, afirmația lui Ovidiu are un substrat politic grav și categoric. Dar Ovidiu nu se oprește aici; de la o exprimare echivocă trece la altele; el nu ar încerca să "pătrundă cu forța" în casa lui Messalinus, dacă acesta i-ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]