2,824 matches
-
democrație. 2. Tranziția În acest moment trebuie să se încerce indentificarea aspectelor cele mai relevante în toate etapele procesului de democratizare. În faza să inițială procesul de instaurare se suprapune tranziției. Prin acest termen se înțelege, în sens restrâns, perioada ambiguă, intermediară, în care regimul a abandonat unele caractere determinante ale precedentei structuri instituționale fără a dobândi însă toate caracterele noului regim (ce urmează a fi instaurat). Se configurează astfel o perioadă de fluiditate instituțională cu care se confruntă diferitele variante
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ca reflex în conștiință - de unde o anume libertate în organizarea faptelor și un subiectivism (care devine mai important pentru narațiune decât realismul ei), se pot discerne câteva motive obsesive: relația tensionată părinți-copii, mutilarea psihică săvârșită de un părinte detestat, relația ambiguă cu un personaj masculin-manipulator de conștiință - stăpânul, amiralul, bărbatul-victimă a împrejurărilor, a celorlalți, refugiat în non-acțiune sau absent pentru că e închis; o pereche feminină alcătuită din două personaje complementare (fie surori, fie soție și amantă ale aceluiași bărbat); sensibila și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
nivelului obstrucției. Un coledoc de peste 7 mm cu sau fără dilatarea căilor biliare intrahepatice, și destinderea veziculei biliare sunt diagnostice pentru obstrucție biliară extrahepatică (tab.57). Computer tomografia întărește datele furnizate de ecografie și se recomandă doar când aceasta este ambiguă. Când ecografia sugerează obstrucția extrahepatică se continuă investigațiile cu o metodă de vizualizare a căilor biliare: CPRE, MRCP (colangio-pancreatografie RM) sau colangiografia percutană. Când se dorește o abordare terapeutică, deoarece se suspicionează un calcul sau o stenoză care pot fi
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Joël de Rosnay, Jacques Sauvan, Michel Serres Prefață de Basarab Nicolescu Traducere din limba franceză de Diana Ciobanu EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 În amintirea tatălui meu PREFAȚĂ Istoria relațiilor dintre știință și politică a fost, în ultimul secol, tumultuoasă, complexă, ambiguă. Ridicarea limbajului științific la rangul de limbaj ce impune normele de adevăr ori de validitate a oricărei cunoașteri demne de acest nume na putut să-i lase indiferenți pe cei care sînt responsabili de viața cetății. Puterea de distrugere fără
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de evoluție avea următoarea proprietate fundamentală: capacitatea de a folosi fenomene aleatorii pentru a le integra în sistem și a le face să funcționeze ca factori pozitivi creatori de ordine, de structuri și de funcții". Henri Atlan insistă asupra "caracterului ambiguu al noțiunii de organizare definită cînd prin regularitate și repetiție, cînd prin varietate și eterogen". Pentru a studia proprietățile auto-organizării, von Foerster și-a expus "principiul de ordine pornind de la zgomot" (efecte de perturbare apărute la întîmplare) prin intermediul analogiei magneților
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la aceste alegeri. Devin gestionarii unui sistem pe care nu-l mai controlează și, chiar dacă sînt conștienți de asta, nu li se mai pare posibil să modifice această stare de fapt. Pe de alta parte, referințele la etică devin din ce în ce mai ambigue, devierea intențiilor etice repre-zentînd o armă insidioasă, de unde dificultățile în a se ridica împotriva a ceea ce pretinde că dorește să realizeze o societate care favorizează dezvoltarea indivizilor. Ambivalența se afla, deci, în centrul istoriei Grupului celor Zece care, exprimînd convingeri
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
personaje precum Cioran sau Makine nu mai sunt considerați scriitor român, respectiv rus, de expresie franceză, căci toate acestea se adună mîndru sub cupola francofoniei. Nu realitatea de fapt pune probleme, ci cuvîntul însuși și destinul său puțin confuz sau ambiguu. În plus, raportul cu această entitate complexă care este limba franceză nu e deloc neted, nu mai mult decît raportul francezilor înșiși cu această construcție bizară, care îi ia ca punct de plecare, îi include și îi alungă în același
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fin de siècle". Polemica declanșată de acest terorism intelectual (care amintește de cea stîrnită în jurul afacerii Sokal și Bricmont, pe care Houellebecq îi apără), împinsă pînă la nivelul unui fel de linșaj compasional, împotriva unui scriitor cu umor rece și ambiguu, care se recunoaște determinist, budist prin convingere, reacționar prin opoziție la avort, oarecum rasist, cu totul anti-feminist și puternic anti-liberalist, ocultează adevăratele resorturi ale acestului roman, precum și tandrețea lui zdrențuită. "Despre pasajele pe care le prefer", îi mărturisește autorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e indiscutabilă, treptat, aceasta dezvăluie aspecte mult mai puțin atrăgătoare în relația cu mama ei, cu fiul sau cu soțul celei mai bune prietene. Dar și aici regăsim "marca" Djian, căruia i-au plăcut întotdeauna personajele puternice, complexe, nu atît ambigue, cît duble, dar care nu sunt indiferente la dimensiunea morală a actelor lor, ci își pun întrebări. Iar relațiile umane nu au părut niciodată mai întortocheate, dar și mai firești decît sub pana lui, asemenea Michèlei, care se indrăgostește de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ambelor lumi, de ce una ar trebui s-o excludă pe cealaltă. Perspectiva asupra României văzută din afară este interesantă tocmai prin prisma distanței și a amintirilor colorate de timp. E drept că această perspectivă bifidă, permițînd adesea jocul pe registre ambigue, introduce un spațiu psihologico-social complex, inaccesibil altfel decît în imaginație celor care nu au cunoscut toată gama de trăiri contradictorii asociate exilului: de la bucuria nemărginită a accesului la libertate, într-o societate funcțională, coerentă și deschisă, pînă la neliniștile, îndoielile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu cade însă în păcatul idolatriei stilului și știe că, în fond, realitatea nu e mai puțin găunoasă atunci cînd figurația ei verbală este strălucită și ambiguă. Pe de altă parte, acesta poate fi un răspuns, un pansament eficace la o suferință ontologică constitutivă, în plan personal, și o tentativă de a oferi spiritului o cale de ieșire din impas, atunci cînd contradicțiile privitoare la tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
privire din fericire falsă asupra realității ce ne situează deasupra a ceea ce este și a ceea ce ne pare a fi. A-i face concurență lui Dumnezeu, a-l depăși chiar prin simpla virtute a limbajului, aceasta e isprava scriitorului, specimen ambiguu, sfîșiat și infatuat care, ieșit din condiția sa naturală, s-a dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pannonicum, Trifolium pratense, Trifolium repens, Tulipa biebersteiniana, Valerianella locusta, Verbascum blattaria, Verbascum nigrum, Verbascum phoeniceum, Veronica austriaca ssp. jacquini, Veronica hederifolia, Veronica orchidea, Veronica prostrata, Veronica spicata, Veronica verna, Vicia cracca, Vicia hirsuta, Vicia pisiformis, Vicia sylvatica, Vinca minor, Viola ambigua, Viola arvensis, Viola elatior, Viola hirta, Viola mirabilis, Viola odorata, Viola reichenbachiana (în stratul erbaceu), Amygdalus nana, Cornus sanguinea, Cotinus coggygria, Euonymus europaea, Euonymus verrucosa, Ligustrum vulgare, Rubus plicatus, Sambucus nigra, Viburnum lantana, Viburnum opulus (în stratul arbustiv) și Acer
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
phoeniceum, Veronica arvensis, Veronica austriaca ssp. jacquinii, Veronica chamaedrys, Veronica didyma, Veronica hederifolia, Veronica longifolia, Veronica opaca, Veronica orchidea, Veronica prostrata, Veronica spuria, Vicia cracca, Vicia lathyroides, Vicia pannonica, Vicia striata, Vicia tetrasperma, Vicia villosa, Vinca herbacea, Vinca minor, Viola ambigua, Viola arvensis, Viola canina, Viola odorata, Viola persicifolia, Viola pumila, Xanthium spinosum, Xanthium strumarium, Xeranthemum annuum, Xeranthemum foetidum (în stratul erbaceu), respectiv Amygdalus nana - migdal pitic, Cerasus fruticosa, Colotrechnus subcoeruleus, Colotrechnus viridis, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus europaea, Genista tinctoria
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
aceasta producându-se doar în cazul în care sensurile și referințele unei expresii sunt contradictorii și nu doar diferite), această situație slăbește consistența unei construcții discursive, într un sens mai larg, în sensul că această construcție devine mai șubredă, confuză, ambiguă din punct de vedere logic. Principiul noncontradicției este prin excelență, principiul care asigură consistența unei construcții discursive, ajutat fiind de principiul terțului exclus. Impunând ideea că două propoziții contradictorii (A și non-A) - adică propoziții în care una neagă ceea ce
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Carr este poate cel mai apropiat de poziția politică realistă, așa cum a fost ea reconstruită de Berki și Griffiths, și care consta pur și simplu în enunțuri negative. NOUA PARADIGMĂ: MORGENTHAU ȘI POLITICA ÎNTRE NAȚIUNI Atitudinea lui Carr era prea ambiguă și stilul său prea polemic pentru a fonda o școală de gîndire sau pentru a preconiza apariția unei discipline printr-un exemplu paradigmatic. Dar el a pregătit terenul. Modelul urma să vină din acea țară care preluase rolul Imperiului britanic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
contra altor state capitalist-monopoliste. Aceasta ne conduce la punctul final, și anume explicarea războiului. Într-o scriere din 1916, Lenin extindea viziunea antagonistă a relațiilor dintre state, propusă anterior de Hilferding și Bukharin, asupra fenomenului războiului. Scrierile lui Lenin sînt ambigue în privința războiului. Unii cercetători susțin că el nu reușise să evidențieze cauza exactă a imperialismului (Barone 1985: 53). Probabil că nu era un adept al teoriei sub-consumului. Lenin vorbea ca și cum n-ar fi pus niciodată sub semnul întrebării principiul lui
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fel de continuitate prin faptul că noile hotare erau trasate pe vechile hotare provinciale. Din acest motiv, noilor departamente li s-au atribuit nume ale munților sau râurilor din zonă, cum ar fi Bouches-du-Rhône ori Ardèche. Departamentul era o entitate ambiguă și urmărea atât să aducă guvernul mai aproape de oameni cât și să fie mijlocul prin care centrul guverna zona. Așadar, nu era niciun instrument de centralizare dar nici de descentralizare. Aspectul democratic era exprimat în ideea că hotarele fizice erau
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
iar acesta stă la baza legii asupra democrației locale (Loi de la Démocratie de Proximité), iar majoritatea autorităților locale au urmat această abordare folosiondu-se de diferite mecanisme, precum înființarea de consilii de cartier. Ambiguități și tensiuni Definițiile politice au fost adesea ambigue, iar politica a oscilat între abordări de dezvoltare mai integrate și mai ample, precum abordarea Contrat de Ville (Contractul orașului) adoptată la începutul anilor 1990 și abordările focalizate mai mult pe anumite cartiere, precum Pacte de Relance de la Ville (Pactul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Acesta, Consorțiul Veneția Nouă, a realizat în acești treizeci de ani lucrări pentru MoSE de peste 6 miliarde (în euro de azi), cu un excedent pentru Stat, deci pentru cetățeni, care depășește 2,4 miliarde de euro. „Corupția” legii este mai ambiguă decât „încălcarea” ei, deoarece în primul caz nici o lege nu este încălcată: sunt legile înseși care au fost „corupte”, adică scrise și aprobate pentru profitul clientelei private, împotriva intereselor Statului, sau în interesul unor persoane private spre dezavantajul altora. În fața
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
caracterul monosemic, respectiv polisemic (există în principiu două căi de constituire a semnificației globale: una monosemică, atunci când delimitarea și jocul câmpurilor semantice conduc la o semnificație unică, bine determinată, și una polisemică, atunci când semnificațiile la care se ajunge sunt plurale, ambigue); * referențialitatea este o funcție a limbajului orientat spre context, spre extradiscursiv, și reprezintă o extindere a desemnării pe care o întâlnim la nivelul semnelor. La polul opus, funcția autoreferențială sau poetică exprimă tendința discursului de a trimite la sine și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare este rezultatul interacțiunii competenței lingvistice, a competenței socio-culturale, a competenței enciclopedice și a competenței generice 157. Competența lingvistică se referă la capacitatea vorbitorilor unei limbi de a construi, recunoaște și înțelege corect frazele acelei limbi, de a interpreta enunțuri ambigui și de a produce construcții lingvistice inedite. Competența socio-culturală vizează raportul de forță, de statut al interlocutorilor, jucând un rol deosebit de important în interacțiunea comunicativă. Urmând cele trei axe simetrie/asimetrie, distanță/proximitate, convergență/divergență, raporturile dintre participanții la actul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși". Deseori, nici măcar autorii ce ar putea fi calificați drept postmoderni nu sprijină clarificarea conceptuală, unii dintre ei refuzând pur și simplu atribuirea acestei etichete, alții situându-se pe o poziție ambiguă, adică sunt și nu prea sunt postmoderni, valorizând și semantizând atributul după circumstanțe. Pe deasupra, postmodernismul nu a apărut din nimic, semnele prevestitoare făcându-se simțite la autori care au precedat perioada de ecloziune, dar care, bineînțeles, nu sunt tratați ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor expresivității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îi confirmă lui Harvey faptul că postmodernismul nu înregistrează o modificare esențială a condițiilor de ordin social, ci poate doar devieri sau regândiri ale sale. 2.3.3.3. Postmodernismul în conversație cu modernismul Relația postmodernismului cu modernismul este una ambiguă și chiar oedipală, consideră Ihab Hassan, dialogul conflictual rămânând constanta acestei legături care nu poate fi abolită. Asumându-și "complicitatea" cu postmodernismul, Hassan a urmărit de-a lungul mai multor studii spinoasa legătură dintre modernism și postmodernism, căreia nu i-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]