3,529 matches
-
modalități de training sau coping organizațional, în asociere cu modificările structurale necesare, dar și cu schimbările la nivel de cultură organizațională. 8. Concluzii Date fiind în amplele transformări din contextele sociale și organizaționale, riscul permanent al apariției unor noi fenomene amenințătoare, dezadaptative, problematica patologiei organizaționale nu este nici pe departe epuizată. În anii ce vor urma, probabil, vom asista la completarea modelelor consacrate sau poate chiar la elaborarea unor noi modele, vor fi lansate noi ipoteze de cercetare, vor fi promovate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
limbaj al trupului precum agitația sau neliniștea. Haptică - Studiul sau știința comunicării prin atingere. Ideograme - Gesturi care schițează o idee, un grafic sau o relație. Intimidare - Un limbaj al trupului puternic, dominant, ca de exemplu, privirile insistente mânioase și gesturile amenințătoare, care provoacă teamă sau supunere. Introvertiți - Oameni care își ascund emoțiile și își reprimă limbajul trupului, ceea ce duce la intensificarea reacțiilor interne, de exemplu, la creșterea pulsului și a tensiunii arteriale. Bărbații sunt de obicei introvertiți. Intuiție - Un simț ascuțit
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
cazurile Însă, adaugă el, „Întoarcerea la etnicitate are sensul general al unei replieri strategice menite să permită culturii etnice să Înlocuiască o cultură națională devenită inaptă să-și Îndeplinească În mod adecvat funcția, deoarece este trăită și percepută ca nesigură, amenințătoare, represivă sau depersonalizantă” (ibidem, p. 22). Acest aspect este fundamental, pentru că permite Înțelegerea raportului dintre identitatea culturală și dorința de recunoaștere ca nevoie constitutivă a personalității umane. Iar această nevoie nu poate fi satisfăcută decât dacă individul se Înscrie În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mizei și a misiunii sistemului educativ, iar moștenirile și apartenențele nu trebuie distruse și nici minimizate În mod exagerat. Într-o astfel de atmosferă, „hipodoxia” (prin care vom Înțelege Împuținarea sistemelor de referință și a proiectelor pe termen lung) devine amenințătoare, la fel ca și „viața de mizerie”, „frustrările” sau „culturile străzii”. Cu atât mai mult cu cât anumite cartiere, căzute pradă „ghetoizării”, sunt dominate de mizerie, marcate de anomie și de Închiderea Într-o underclass ale cărei caracteristici sunt bine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1984; Monestier, 1978). Antichitatea, Evul Mediu și Renașterea au reperat În călătorii și În descrierile lor ulterioare numeroși monștri și destule minuni care suscitau uimirea, stupefacția și admirația, dar și angoasa la contactul cu o alteritate imaginată și reprezentată ca amenințătoare. Până la epoca marilor descoperiri, Creștinătatea medievală avusese timp să se obișnuiască cu alteritatea musulmană, la frontiere, și cu cea evreiască, În interior. În privința ființelor stranii care trăiau dincolo de hotarele și de teritoriile cunoscute, Evul Mediu preia cu fidelitate relatările din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În al doilea rând, o respingere a diferenței de tip „excludere”. Viziunea antirasistă obișnuită Își găsește aici nucleul: este stigmatizat ansamblul atitudinilor și comportamentelor care exprimă o irezistibilă și fundamentală „refuzare a celuilalt”, a celuilalt ca fiind diferit, străin și amenințător, atitudine sau dispoziție pe care o vom numi heterofobă (Memmi, 1982, pp. 115-118; Taguieff, 1995, pp. 302-304), ceea ce Înseamnă că rasismul este conceput ca o xenofobie generalizată și ideologizată. Problema definirii este Însă departe de a fi rezolvată. Se cuvine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pozitive). Caracterul vulnerabil al imaginilor interlocutorilor este mutual recunoscut, iar, din dorința de a menaja ambele fețe ale celuilalt și pe cît posibil ale fețelor proprii, se obține cooperarea interlocutorilor, prin aplicarea diferitelor strategii ale politeții. Strategiile pentru performarea actelor amenințătoare sînt organizate în mod descrescător în funcție de potențialul lor agresiv, astfel că exprimarea neambiguă fără acțiuni redresive reprezintă cel mai direct mod de adresare, accentul punîndu-se pe eficacitatea și pe promptitudinea actului și nu pe diminuarea potențialului agresiv. Aceste acte reprezintă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
eficacitatea și pe promptitudinea actului și nu pe diminuarea potențialului agresiv. Aceste acte reprezintă acte de vorbire directe fiind strategia cu cel mai mare potențial agresiv, excepții făcînd situațiile în care trasmiterea mesajului este prioritară (Chemați salvarea!) sau cînd caracterul amenințător este diminuat de actul în sine (Mai servește o prăjitură, sau Te servesc cu o cafea). Această strategie este singura dintre cele cinci care nu interferează cu maximele principiului de cooperare. Încadrîndu-se între un maxim al politeții (a nu performa
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pozitive, al politeții negative și, respectiv, al exprimării ambigue. Prin mijlocirea exprimării ambigue, emițătorul are avantajul de a nu putea fi considerat răspunzător de enunțare datorită ambiguității și multiplelor posibilități de interpretare contextuală. Această strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive presupune utilizarea politeții, atît a celei pozitive, cît și a celei negative, pentru redresarea actelor amenințătoare asupra feței pozitive sau a feței negative a receptorului. Politețea negativă corespunde strategiilor adoptate de către emițător
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțare datorită ambiguității și multiplelor posibilități de interpretare contextuală. Această strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive presupune utilizarea politeții, atît a celei pozitive, cît și a celei negative, pentru redresarea actelor amenințătoare asupra feței pozitive sau a feței negative a receptorului. Politețea negativă corespunde strategiilor adoptate de către emițător pentru a nu încălca sau pentru a redresa ofensele aduse feței negative a receptorului, reprezentînd modul politicos de adresare. Principalele strategii ale politeții negative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fețelor pozitive și negative. Acest conflict este rezolvat de caracterul direct proporțional dintre potențialul prejudiciului și strategiile politeții aplicate, în sensul că, o dată cu creșterea potențialului negativ asupra fețelor receptorului, emițătorul folosește strategii din ce în ce mai complexe și mai elaborate pentru diminuarea efectului amenințător și protejarea partenerului de comunicare. Dintre cele cinci supra-strategii posibile, doar prima, exprimarea neambiguă, fără acțiuni redresive, nu încalcă principiul cooperării, respectînd maxima cantității, însă toate celelalte strategii încalcă una sau mai multe maxime. Ca atare, din dorința de a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aici au suferit o schimbare. Cefalee puternică, pe diateză tuberculinică, în asociere cu neuralgie. Apar furuncule dureroase, concomitent cu Plica Polonica. Cefaleea școlarilor, agravată de studiu, acționează foarte bine în caz de antecedente de tuberculoză. Meningită tuberculoasă, cu simptome amenințătoare de viață. Se trezește înspăimântat de la halucinații. Diaree matinală apărută brusc și imperativă, scaun maron închis, apos și ofensiv. Menstruații precoce, abundente, prea lungi cu dismenoree care o înspăimântă, dar cu debut greu. Eczemă aparținând miasmei tuberculinice, pe tot corpul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
globale, omniprezente și constante. Fie că a fost efectiv, ca în primele două decenii, sau că a acționat ca o ipoteză care risca oricând să se confirme, comportamentul represiv al statului a vizat schimbarea ordinii de drept, încarnarea sa, virtual amenințătoare, în orice agent al autorității publice. În consecință, individualismul dependent născut în timpul totalitarismului a conceput spațiul public drept un domeniu de competență exclusivă a statului, un stat care se complăcea în a fi confundat cu ordinea lucrurilor. Subiectul post-totalitar își
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cea a „falsei memorii” ce era visul, „cineva” voia să-mi dea semnale profund criptice sau „să-mi aducă aminte” de o obligație sau de o promisiune majoră uitată, deci de o „vinovăție”. Și această „figură” tenace, aș zice aproape amenințătoare prin regularitatea terifiantă a aparițiilor În fiecare noapte, ani, decenii la rând, ca și prin „masca” Întunecată, plină de un reproș neînțeles, a fost - și este! - cu siguranță Tatăl, „autorul” zilelor mele, cum se spunea În romanele lui Dickens. Dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adevărat grav, de a-ți pierde libertatea, În sensul ei social și dominant, deoarece, dacă e justă definiția libertății cuiva ca existând „doar În măsura În care el nu Încalcă libertatea altuia”, acest verb, „a Încălca”, În cazul „invizibilității” noastre, devine major și amenințător!... ...Prieten, dușman, indiferent... martor doar al labirintului nostru existențial; ce să facem, unde să-l situăm pe acest „ortac” nechemat și etern prezent pe culoarele pe care „se plimbă” spiritul nostru?! Dar și acest cuvânt, „prezent”, În cazul „lui”, Își
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Boltzmann, Aurel Avramescu, Jacques Merleau-Ponty, G.J. Whitrow, Engels, E.S. Schrödinger, Gödel, Virgil Stancovici și încă alții. "A-i refuza poetului orice intuiție preeinsteiniană, cum se mai întâmplă și azi, în numele unei înguste fidelități față de G. Călinescu conchide impetuos, cu licăriri amenințătoare în priviri, Th. Codreanu înseamnă a-l deservi pe Eminescu, înseamnă a deservi cultura națională, în sensul că faima universală a poeților depinde în mare măsură de ideile pe care le vehiculează critica". Înspăimântătoare somație pentru întreaga noastră critică! Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trebui să dea de gândit și istoricilor literari, dacă nu și politicienilor, și publicului larg pentru că propune un alt Eminescu decât cel cunoscut din clișeele festiv-didactice. E vorba despre un Eminescu... sacrificat pe altarul intereselor politice și despre un Eminescu... amenințător până și pentru Curtea Împărătească de la Viena "Poesis", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1997 [cu titlul O pagină eminesciană inedită?!] Adrian VOICA Două cărți despre Eminescu În acest an jubiliar, când sărbătorim un veac si jumătate de la nașterea "poetului nepereche", au apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orașelor Lyon, Marseille, Toulon, Nisa și Saint-Etienne, precum și Poliția mobilă. Dintre acestea, Direcțiunea Siguranței Generale „dispune direct de brigăzi de informatori și execută serviciul de informații”, iar Poliția mobilă avea în subordine 16 brigăzi zonale „care cercetează numai infracțiuni grave, amenințătore a siguranței publice”. Germania, o țară federală, avea în compunere 19 landuri, fiecare cu o organizare separată. Prusia, de exemplu, avea 58.954 funcționari (fără jandarmi), dintre care 4.662 funcționari superiori, 47.093 gardieni publici, iar restul diurniști. Atributele
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Dragiša Cvetković, al cărui obiectiv era să ajungă la o înțelegere cu opoziția croată. Prințul Paul a jucat un rol de frunte în cadrul acestui efort. Negocierile au început în aprilie 1939 și s-au desfășurat sub influența unei situații internaționale amenințătoare. Un acord între Maček și reprezentanții guvernului a fost în cele din urmă încheiat cu doar cîteva zile înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Conform Sporazum-ului (Înțelegere) din august 1939, Iugoslavia era reorganizată, Croația avînd un statut autonom
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
începînd cu 746, Bizanțul trece la atac. Constantin V reocupă Isauria și duce campanii în Armenia, Siria și Mesopotamia, capturînd numeroși prizonieri pe care îi instalează în Tracia. Trebuie așteptat apoi începutul secolului al IX-lea pentru ca arabii să redevină amenințători și să ocupe Tyana în 806, să susțină revolta lui Toma Slavul și a mercenarilor săi greci și caucazieni împotriva lui Mihail II și să ocupe, în sfîrșit, Creta (816), Palermo (831), apoi aproape întreaga Sicilie, Taranto și Bari; ei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și Bari; ei cunosc, însă, eșecuri grave în Asia Mică, unde frecvența atacurilor va ruina agricultura și va provoca importante emigrări. În nord, unde triburile slave, puțin cîte puțin elenizate, la începutul secolului al IX-lea, încetează să mai fie amenințătoare, adversarul cel mai de temut râmîne regatul bulgar. Aliat al lui Leon III, dar influențat, la curte, de un puternic partid ostil Bizanțului, hanul intră în război împotriva lui Constantin V, dar suferă o grea înfrîngere la Anchialos, pe coastele
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
domeniile lor, mai mult de două, trei luni pe an. Sînt, deci, în fiecare an, adunați în preajma punctului de pornire a campaniei pentru o scurtă incursiune în teritoriul dușman, operație care trebuie repetată de îndată ce dușmanul își reface puterea și redevine amenințător. Față de Bavaria, țară de mult creștinată, dar ai cărei duci manifestă o tenace dorință de independență, Carol cel Mare se arată mai întîi răbdător. Dar cum ducele Tassilo refuză să-și îndeplinească îndatoririle de vasal, el sfirșește prin a interveni
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Uzurpările și războaiele civile se înmulțesc, în profitul deplin al seniorilor feudali avizi de independență. Această anarhie este cu atît mai gravă cu cît supraviețuirea însăși a Poloniei este în joc. La vest, ea trebuie să se apere împotriva valului amenințător al germanismului încarnat de ducele de Brandenburg. La începutul secolului al XIII-lea, acesta cucerește litoralul baltic și cursul inferior al Oder-ului. În 1226, ducele de Mazovia, Conrad, în luptă împotriva paginilor din Prusia, face apel, am mai spus-o
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a Vistulei, împiedicînd și aici accesul polonilor la mare. Strîmtul coridor prin care regatul se mai află încă în contact cu Baltica riscă să fie și el înghițit de expansiunea germanică. Dacă mai adăugăm că și rușii cu lituanienii devin amenințători la frontirele estice ale Poloniei, putem înțelege gravele consecințe pe care riscă să le comporte, în privința supraviețuirii regatului, incapacitatea prinților de a-și impune autoritatea în fața celei a marilor vasali. Cea mai solidă entitate statală în Europa Centrală, la începutul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de fapt, invers, inițiativa campaniei din Italia aparținîndu-i nu lui Teodorie, ci împăratului Zenon, îngrijorat deopotrivă de veleitățile de independență manifestate de Odoacru în Italia, la scurtă vreme după evenimentul din 476 și, pe de altă parte, de prezența din ce în ce mai amenințătoare a ostrogoților în Peninsula Balcanică, care reclamau din partea autorităților imperiale noi concesii teritoriale (în virtuta foedusului din 470 cu romanii, care le garantase instalarea în Moesia inferioară). Pentru a orienta nemulțumirile crescînde ale ostrogoților într-o direcție folositoare propriilor scopuri
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]