67,494 matches
-
prima a fost sa reconstitui cît mai multe nume de oameni aflați cu mine în închisoare, oameni obișnuiți. Ar fi fost păcat să se piardă aceste nume. Multe din ele mă obsedau. Pe altele, îmi era greu să mi le amintesc. Așa că, într-o bună zi, am gasit la noi, la Radio "Europa Liberă" o carte de telefon a Bucureștiului pe care, spre amuzamentul colegilor mei, am citit-o pe toată. Și așa, mi-am refăcut lista de nume, reamintindu-mi
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
am refăcut lista de nume, reamintindu-mi-le pe cele care mai lipseau. A urmat o muncă enormă: am început să-i împart pe închisori, pe unde i-am întîlnit, apoi mi-am zis că ar fi bine să-mi amintesc și niște întîmplări. Toată lumea se miră de memoria mea, care însă nu prea există. Nu din memorie am scris această carte, ci ea este rezultatul acestei munci. Și totuși, cartea păcătuiește prin precaritatea datelor. După apariția primelor volume însă am
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
cutremurați, mărturisiri îngrozitoare. Cel care ne povestea simțea nevoia să se elibereze. Spuneau totul cu o sinceritate care ne zdrobea pe noi, cei care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de unul dintre cei care "au trecut" pe la Pitești. După ce a fost eliberat, în ^64, la scurt timp s-a dus la Securitate și a cerut să fie din nou anchetat, pentru că "uitase" să mai declare ceva. Se clătinase ceva
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se spune acum - l-am întîlnit pe comandantul tuturor lagărelor din Sălcia. Nu-mi amintesc numele lui. Era în uniformă, la cîțiva pași de mine. Eu nu mai purtăm uniformă vărgata, dar eram tuns. Recunosc că n-a fost un moment tocmai plăcut. Astăzi, toți sau aproape toți deținuții declară că nu au sentimente de
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Dar nu în încăperile fostului muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piața. Ale căror ferestre, într-o seară lugubra - îmi amintesc - erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizită nu știu cărui buzat african, congener intru dictatură de-al Ceausestilor. Deschid princiara ușa și mă aflu, subit, în lumea "ochioasa" a insolitelor pînze. Trecînd pe lînga santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
a specula în primul rînd firul epic principal. Astfel încît rezultă o poveste cu și despre tineri, unii imorali, alții amorali, cu o morală de încheiere lesne de ghicit: cine face că ei, așa va sfîrși. Din categoria science-fiction-ului vom aminti The Matrix/Matrix cu Keanu Reevs, o feerie, se pare, a efectelor speciale de clasă. Pe Sharon Stone o veți putea urmări în toată splendoarea să într-o peliculă de acțiune, Gloria. Urmăriri combinate cu momente de drăgălășenie între starul
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
construit pe antagonismul dintre publicul "inocent" și mai marii unui post de televiziune a caror goana după creșterea audienței nu are limite, într-o lume în care nimic nu mai are limite. De vreme ce ne aflăm la capitolul comedii vom mai aminti Analyze This (titlul românesc nu a fost încă stabilit) cu Robert De Niro și Billy Cristal. Primul, un mafiot cuprins de atacuri repetate de panică, cel de-al doilea - doctor psiholog obligat prin forță împrejurărilor să-l trateze pe mafiot
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
și imaginea. Nu mai punem la socoteală faptul că în apariții episodice ori că figurație specială au fost folosite figuri adevărate ale lumii interlope londoneze, ceea ce a creat cu certitudine o mare autenticitate, precum și groază actorilor. Dintre ceilalți interpreți trebuie amintiți atît compozitorul și cîntărețul Stîng, cît și Vinnie Jones, cunoscut fotbalist, căpitan al echipelor britanice Sheffield F.C. și Chelsea F.C., recent numit antrenor al echipei Quens Park Rangers. Jocuri, poturi și focuri de armă nu poate fi povestit. Goana după
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă existența ca profesor. Pe acest traseu, singurul spațiu care îi oferă șansa unei evadări este Washington Square, un mic parc din New York, cu arbori bătrâni și veverițe. Parcul - după cum amintește Dumitru Radu Popa însuși, spre sfârșitul cărții, într-una din numeroasele și seducătoarele sale digresiuni - l-a mai inspirat și pe Henry James, care i-a dedicat un roman, intitulat chiar Washington Square. Același spațiu a devenit notoriu, intrând în
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Continentului" e sobra, aproape monotona, cele 120 de pagini fiind machetate invariabil pe două coloane, cu același corp de litera și aproape fără ilustrații. Dar austeritatea prezentării grafice e compensata de calitatea conținutului care, prin selecția autorilor, subiecte și stil, amintește oarecum de ceea ce era odată Secolul 20. În Editorial, Constantin Pricop (care și-a rezervat și paginile de cronică literară și e prezent și în secțiunea Repere teoretice cu un lung fragment dintr-un studiu) explică ce se dorește a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
ani de "gospodărire" colectivă. Melancolia rememorărilor zilelor copilăriei la Luncavita, sătul din Delta, cel aflat dincolo de "Dunărea veche", contrastează puternic cu "unghiul comic" al prozelor din prima parte. Deși bine scrise, cu câteva nuclee de proza din nou excepționale (să amintesc doar formidabilă scenă în care stăpânul unui armăsar înfierbântat de apropierea unei iepe încearcă să-l domolească, ăvorbindu-i că între bărbați: "Dă-o-n ciorile de curva, n-o știi, e iapa lui Z? Ești tu de ea, frumosul tații
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
și cum sînt 5 acte în maniera aceasta e plictisitor de moarte". Că și, hélas: "La Băneasa am ascultat jalnicele creații ale lui Enescu. Suita să săteasca este nociva datorită lipsei de forță. Și atît de ovreiasca, încît mi-a amintit prin transpunere de Marcel Iancu! Cum se mai răzbuna elementele bastarde ale unei rase pentru că nu au fost luate în seamă". Această "Walkyrie excepțională" (astfel aprecia ea însăși un personaj dintr-un spectacol de operă dirijat de Furtwängler), prietena o
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
critic literar al epocii, îi va fi apărut că prototip al inabordabilitătii. În modestul său roman Delirul, Marin Preda îl sortea pe nu mai puțin modestul sau personaj autobiografic să găsească porți deschise unde n-ai fi gândit. Mi-l amintesc pe romancier, pe când locuia pe strada dr. Herescu, încercând, cu preț de timp, dar fără izbândă, să lege o conversație cu subsemnatul, ce-i lașase mișcarea de deschidere. În aer liber, păream amândoi sufocați. Mai pragmatic, vecinul său de casă
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
războiului, să se stabilească la Londra, conducînd un guvern democratic antiantonescian în exil. Deși toate preparativele plecării erau gata, Maniu a refuzat să plece din țară, dar nici nu a lăsat pe altul să ajungă în capitala Angliei. Apoi Ghilezan amintește de cele trei principii după care se călăuzea Maniu: El voia morală creștină, democrație națională și justiție socială. Era un mare democrat. Pentru el, daca poporul voia într-un fel, așa trebuia să fie. Pentru el personal nu pretindea absolut
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
Și atunci merg încet. Dar sunt pesimist în legătură cu viitorul. Mai ales cu Kosovo... Sunt foarte pesimist. Totul e foarte exploziv acum pretutindeni. Lucrurile devin atât de complicate... Totodată, când citesc un poem, când scriu, când ascult muzică sunt emoționat. Îmi amintesc că, prin 1934, eram la New York și locuiam în Haarlem. Mergeam la Operă și aveam prieteni muzicieni de jazz... Întotdeauna există o speranță, o ieșire. De aceea trebuie să gândești numai la lucruri pozitive. Dvs. ce credeți? Cred la fel
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
sunt prezenți cu texte în recentul număr special al revistei Manuscriptum. Fiecare îl evocă pe Cristian Popescu din perspectiva lui, colaborând la compunerea unui insolit portrait en miettes (pentru a parafraza un titlu al lui Eugen Ionescu). Mihail Gălățanu își amintește cum scria tânărul poet: "Scria pe niște caiete negre, cu coperți groase [...]. Avea obișnuința de a relua întodeauna pe o pagină nouă poemul de pe pagina anterioară, pentru ca să îl bibilească [...]. Răsfoind caietul, pe care mi-l lăsa uneori ca să mă consulte
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
1939, Perpessicius la anul 1869 arată: "Sufleur al Teatrului Național, încă din toamna trecută." Iar după jumătatea lunii aprilie, adaugă: Pornește în turneu cu trupa Pascaly, prin Moldova și Bucovina." D. Vatamaniuc în Cronologie 1850-1889 din Opere, XVI, 1989, nu amintește nici un cuvînt despre acest turneu. Odată cu prima zi de primăvară (21 martie 1969) contractul lui M. Eminescu cu Teatrul cel Mare (Teatrul Național) a expirat. La 1 aprilie a luat ființă la București Societatea "Orientul", de pe lîngă revista Albina Pindului
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
trei ani înainte, plecase de la Blaj, cu colegi de acolo, la Alba-Iulia, la adunarea generală a"Astrei (16/28017/29 august 1866), unde a ascultat discursul despre unificarea ortografiei limbii române al lui I. Cipariu, pe care poetul l-a amintit mai tîrziu în Curierul de Iași, subliniind printre scrierile acestuia și "dizertații istorice ținute la adunările generale ale Asociației Transilvane." "Un al doilea fapt de folclor, - scria Perpessicius - ce ține de toamna vieneză din 1869, e ambianța societăților studențești, cu
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
realizare, satisfacție, fericire și chiar dragoste, plăcere, veselie, frumusețe, sănătate, bunătate, cinste, onoare etc. se integrează apriori în orizontul interior, fără împotrivire. Programul se află undeva în spațiul fictiv, întunecat al vieții interioare. Cuvintele abstracte definite ca "scopuri" în program amintesc cu insistență obsesivă ce ai de făcut pentru a-l realiza. Pașii, mișcările, sentimentele, dorințele se ordonează și se succed, după program. Eșecurile sunt definite ca încălcări de program. Ele sunt dureroase chiar dacă sunt perfect fictive. Psihologia clinică este un
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
și imediat interiorizate, de fapt - verbalizate. Verbalizarea vieții interioare constituie o nouă realitate având o altă consistență. Ea rezonează în interiorul eului ca o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de groază ori de câte ori apare chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
antisemit cu evreul lui!" oricum, lansează Haider în gura mare, dar - spre deosebire de "model", Adolf Hitler - își controlează cu pricepere discursul, fără țipete, fără răcnete, nici pomeneală ca dumnealui să fie ... antisemit (de exemplu). Aici se potrivește de minune a ne aminti de un "detaliu" din biografia viitorului Führer: după ce a ratat în 1907 lamentabil examenul de admitere la Belle Arte, în Viena (de aici și glume c-ar fi fost ... zugrav), Hitler, pe jumătate vagabond, pe jumătate boem, și-a găsit
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
fac cunoscută această singurătate, această trăire sub cerurile înalte, acest peisaj miraculos al Dobrogei. I.C.: Ați evocat sugestiv temeiul evoluției dvs. scriitoricești. Dar care au fost în fond începuturile? P.Ch.: Scriam cu voluptate compozițiile școlare, introducînd adesea note confesive. Îmi amintesc de subiectul unei nuvele (în clasa a șasea?) intitulată "Două chemări", în care am încercat să descriu dragostea lumească a unui călugăr de la Mănăstirea Cozia. Oricum, în această vreme, profesorul de limba română, Nicolae Vasiliu m-a onorat citindu-mi
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
care am scris această piesă de teatru, acest "primum movens" nu sunt din cele mai onorabile, aș spune dimpotrivă, și ele nu pot contribui, chiar dacă se consideră pitorescul lor, la prestigiul omenesc al autorului. A fost într-o seară, îmi amintesc de umbrele care acopereau lespezile cu inscripții pe care încercam totuși, pentru a nu știu cîta oară, să le recitesc, încercînd să îmi apropii, dincolo de vălul banalității lor, credința în viața cerească și, mai cu seamă, tristețea despărțirii de cei
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
acel ceas pe care îl consider punctul de plecare al unei nu știu cît de fericite sau nedesăvîrșite activități literare, acel mic obiect care, în epoca aceea, valora cît salariul pe cîteva luni al unui om de treabă. Mi-am amintit că îmi părăsisem ceasul doar după primii pași pe strada care ducea către mijlocul orașului. Și m-am întors să îl recapăt, cu toată sila, cu tot dezgustul pentru acea femeie, pentru acea jalnică cocioabă. Am bătut în ușă ascultîndu-mi
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
alte obsesii, agonia mamei tatălui meu adoptiv, relațiile mele, mai curînd străine, cu acesta din urmă, în sfîrșit o dragoste nefericită, toate acestea transpuse în piesa Viața ascunsă, l-au impresionat pe marele cărturar care a fost Petru Comarnescu. A amintit-o, de altfel, în prezentarea nuvelei Poteca de argint, publicată în "Universul literar" (25.03.45), și în prefața pe care a scris-o pentru romanul Blocada, dar care nu a apărut decît în edițiile de după anul 1989. Astfel a
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]