2,924 matches
-
a doua zi după succes" e o deviză care stă mereu în atenția mea. Cei care mă citesc sunt oameni de un anumit rafinament, cu un grad de receptivitate ridicat, chiar dacă adesea poezia mea îi șochează prin acel "șuvoi de angoase" de care pomeneai, așa cum o mărturisește recent într-un e-mail dna Elisabeta Pop, reputat secretar literar și critic de teatru de la Oradea, care îmi scria, pe scurt (sper să nu comit o indiscreție publicând aceste rînduri particulare în revista ta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Poți să îi faci un portret robot? Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul. Odată publicate poemele, sunt atent la receptarea lor. Simt o anume grijă și mă neliniștește absența reacțiilor. Nu până la angoasă, totuși. Nu am un portret robot al cititorului meu. Pentru că mi-l imaginez cu o identitate infinit proteică. E vreo relație între vârstă și poezie? Ce ai pierdut/ câștigat maturizându-te? E poezia un atribut al tinereții? E tinerețea fundalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele mai potrivite aspecte, cum îndepărtează, una după alta, cu deplină sigu ranță, aparențele. Și tocmai această inteligență de vârf, acest calm desăvârșit al deducțiilor logice au fost dislocate de boala din anii din urmă, când Mihalaș era torturat de angoase și insomnii. În vara lui 1986 s-a petrecut un reviriment-surpriză al poftei de-a scrie, după ani lungi de inapetență. Mihalaș scria tot timpul, febril, frenetic, poezii și studiul despre jurnal. Ca niciodată înainte, își suna prietenii spre a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atitudinea soci[...]ală a scriitorului. Dar păcătuiește îngrozitor nefăcând nici o clipă pasul către o interpetare filosofică, estetică a operei acestuia. Pentru domnia sa, toate scrierile lui Eminescu nu sunt altceva decât produse ale unui pacient schizofren, cu obsesiile, cu fixațiile, cu angoasele lui, în articulațiile unei gândiri malade. Psihiatrul nu ia în considerare nimic din bagajul imens de cunoștințe pe care Eminescu îl acumulează, studiind filosofia antică, gândirea veche indiană, sistemul kantian și cel schopenhauerian de înțelegere a lumii, totul filtrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
grupare a reprezentanților acestui curent țin de criterii exterioare filosofiei (gruparea pe țări sau după atitudinea față de religie); dacă unele teme îi apropie, altele îi distanțează foarte mult. Temele specifice filosofiei existențialiste (tragedia existenței umane, imposibilitatea omului de a alege, angoasa ș.a.) au fost elaborate inițial de danezul SÖREN KIERKEGAARD (1813-1855). Ele au fost reluate în deceniile trei și patru ale acestui secol, într-un moment de puternică tensiune provocată de criza economică din jurul anului 1930, de către germanii KARL JASPERS (1883-1989
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spatele științei și tehnicii fără riscul da a ne reîntoarce cu cîteva secole înapoi; o educație prin excelență individualizată (de unde se vor lua atîția preceptori?) nu va putea să formeze decît oameni care, în colectivitate, se vor simți dominați de angoasă și inautentici. Mai mult, nu se va putea ști niciodată ce profil moral au putut dobîndi tinerii în urma unei astfel de educații. De fapt, tendința dominantă a educației urmărește tocmai socializarea în anumite condiții de personalizare a ființei umane. 14
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sa în pedagogie. Cînd un copil începe să prezinte semnele unei evoluții supărătoare, devine ursuz, recalcitrant și neatent; atunci nici medicul de copii, nici medicul școlii nu vor putea face nimic pentru el, chiar dacă copilul prezintă manifestări nervoase precise, precum angoasă, anorexie, vomare, insomnii. Aceste simptome nervoase și modificările de caracter care derivă pot fi suprimate printr-un tratament care îmbină influența analitică și măsuri educative" (Ma vie et la psychanalyse, 1949, apud 23, p. 18). Încercări teoretice de aplicare a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
își însușește normele de comportare pe care aceștia le transmit și reușește să-și reprime pulsiunile reprobabile. Sentimentului de securitate i se adaugă astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu consecințe dăunătoare asupra comportamentului în viitor. Potrivit teoriei psihanalitice, intrarea copilului într-un grup mai mare în grădiniță și, mai ales, la școală are consecințe pozitive
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
elevii se simt legați de profesor. Relația profesor-elev își are rădăcina în afectivitatea inconștientă a profesorului (22, p. 172). Să nu uităm că procesul educativ presupune în viziune psihanalitică întîlnirea a două... inconștienturi, fiecare împovărat de pulsiunile, refulările, represiunile și angoasele sale. Pentru ca această întîlnire să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului, este necesar ca educatorul să posede deplină maturitate afectivă, adică să fi parcurs fără tulburări etapele manifestărilor instinctive, să-și fi putut constitui un eu care a reușit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
același apartament de bloc, să trăiască sub același acoperiș, în acest corp mătăhălos, lipsit de grație, nesuferit, pe care i-l rezervase natura. Transformările interioare ale tovarășului Cameniță erau nenumărate și el însuși le observa cu ușurință: avea insomnii, îngrijorări, angoase, își punea întrebări la care nu descoperea răspuns, întrebări care îi dădeau dureri de cap, se trezea privind în gol și nemaigăsind nici un înțeles existenței sale, avea sentimentul neantului, al zădărniciei. Iar aceste modificări pe dinăuntru, desigur, produceau modificări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul unei existențe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viață compusă din renunțări, pasiuni, succese, dezi luzii, spaime, intuiții, angoase și bucurii. O viață schi monosită de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
atenția asupra precarității magiei feminine și aveam senzația că fetele astea știau despre ce undă vorbea ea atunci.) Se căsătoreau așadar pe capete cu băieții de la liceul silvic, majoritar masculin, cu un entuziasm - cel puțin exterior - care mie îmi stârnea angoase foarte asemănătoare cu cele din copilărie. Îmi amintesc exact că lucrul acesta s-a schimbat în 1990, primul an în care mai mult de jumătate dintre fetele de la pedagogic nu s-au mai măritat și au intrat fără probleme la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
m-am documen tat și am aflat că în Marea Neagră nu sînt, practic, rechini ; există doar o specie, numită „cîini de mare“, dar aceștia sînt mici, nu atacă omul și, oricum, nu se întîlnesc pe litoralul nostru. Ca în orice angoasă însă, argumentele raționale nu au nici o putere. Mie mi-e frică în continuare de rechini, chiar dacă ar fi să mă scald într-un lac de munte. La mare, deși pot să înot kilometri întregi fără nici o problemă, prefer să nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în timp ce înot, o dorsală de rechin - chiar și de plastic - și ăla sînt ! ... Iar lumea va crede că m-am înecat... E doar o simplă sugestie - există, firește, și metode mai subtile.) Bineînțeles că rechinul, ca orice obiect al unei angoase, este o pură abstracțiune. Acum cîțiva ani, am avut ocazia să merg în Croația, pe o insulă din Adriatică (era un festival al tinerilor scriitori din Europa). Fiind vară, nu am pierdut ocazia să fac și cîteva băi în mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat fără nici cea mai mică strîngere de inimă în „extraordinara Mare Adriatică“. Povestea pare că se sfîrșește aici, numai că ea are și un epilog. La numai cîteva zile după ce mă întorsesem din Croația, o știre de la ProTV
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
foarte mirată că în Pitești a putut să găsească un om care să vorbească despre lucrurile ălea. Pe de altă parte, epatarea a fost reciprocă. Într-adevăr, în Pitești eu nu întîlnisem pe nimeni cu care să discut despre Cioran, angoase și absurdul vieții (asta nu înseamnă însă că nu existau astfel de exemplare, ci doar că eu nu aveam nici un contact cu ceea ce se numește „mediile literare și artistice“) ; discutam cu Preotu’, dar pe el mi-l formasem singur în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai conforta bilă și mai performantă decît orice pernă electrică (o altă recomandare, pentru asemenea situații, în cărțile de specialitate). În felul ăsta, mi-am găsit liniștea. Nu aveam sîni utilizabili, dar aveam burtă, și asta mă vindeca de orice angoasă. Eram un fel de ursuleț de pluș pe care copilul dormea în pace ; unul ceva mai complex, cu mai multe funcțiuni. Nu-mi mai încă peam în piele de mîndrie. E ceva să fii un ursuleț de pluș ultraperformant ! Din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acele lucruri de la invitații săi. Oamenii devin sinceri, nu mai iau poze eroice, le dispare zâmbetul profesionist și încep să vorbească despre ei înșiși ca în fața psihanalistului; dintrodată, nu mai sunt doar niște cariere de succes, ci niște indivizi cu angoase și dureri ca noi toți ceilalți. (Îți zici în sinea ta: „Iată, și ei simt durerea, nu sunt zei...“) Multe personaje miau devenit simpatice după ce leam văzut întinse pe sofaua psihanalistului la Eugenia Vodă. De exemplu, până săl văd acum
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
compromis după compromis, ajungând să fie bârfa lumii. Leon era chinuit de coșmaruri și insomnii, iar ajutorul Carlinei nu-i fusese de nici un folos pentru a depăși acea nefericire omenească. Ea făcuse parcă să descopere și mai mult obsesia și angoasele lui, devenind cu timpul prizonierul alcoolului, și-n cele din urmă al morții. Carlina descoperi abia acum că nu mai avea nimic a-i spune sau a-i reproșa, iar Leon părea să fi înțeles în prealabil cum stăteau lucrurile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
povățuiești. Pentru fiecare, acea perioadă rămăsese ca o apocalipsă, ca o cădere în gol, cu amintiri dureroase. Prețul străinătății este de multe ori incalculabil și plin de tristețe în comparație cu ceea ce ai realizat. Lucia îl apărase în acea perioadă de toate angoasele vieții oferindu-i cele mai normale condiții. Nimeni nu-i spusese mai bine și mai frumos ca ea povești cu prinți și prințese, făcându-i serile de catifea cu câte o poveste cu final fericit. Promisiunile părinților și sărutul lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de-a face cu inițierea personajului. Era un strălucit exercițiu de construcție a suspansului care te ținea în scaun de la început până la sfârșit. Inițierea era poate doar a spectatorului, care parcurgea în trombă toate acele praguri de percepere a propriilor angoase. Alex. Leo Șerban : Sunt de acord că și aici există praguri foarte clare pe care le trec cele trei personaje, dar eu văd chestia asta mai mult ca un bun decupaj al story-ului, ca „liantș al personajelor etc. și aici
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu l-am fi avut pe Ingmar Bergman. Alex. Leo Șerban : Bergman era un agnostic cu temperament de mistic... Alexandru Budac : Da, dar el a încercat, și chiar a reușit, să surprindă în majoritatea filmelor sale nenumăratele chipuri ale acestei angoase pe care a trăit-o până la paroxism. Dacă ne gândim, de pildă, la Strigăte și șoapte, mai ales la scena revenirii la viață a lui Agnes și la reacțiile celor două surori îngrozite, putem spune că cineastul suedez a știut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
De ce te-ai închis într-un cerc prea strâmt și n-ai încercat să uiți, să mai schimbi un pic? N-aș putea spune că mie, deși am făcut asta, mi-a adus mare folos. Dar, oricum, era altceva decât angoasa de neevitat a sărbătorilor și a aniversărilor, acea întoarcere spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
partid al tuturor celor ce munceau, chiar și numai pe hârtie. Exact un asemenea aspect sesizase cenzorul În articolul „O discuție colectivă despre pregătiri” scris de Laurențiu Gheorghiu În numărul 210/ 19 august 1966 al ziarului de uzină „Rulmentul”. Iată angoasa tăietorului de cuvinte: „Ne-am refăcut o săptămînă la mare (subl.ns.) după care, cu forțe proaspete, am reluat antrenamentele de cinci ori pe săptămînă, punînd accentul pe pregătirea fizică generală și specială, tehnică individuală”. Iată motivația intervenției: „Partea subliniată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dispus eliminarea ei, Împreună cu comentariul care o Însoțea și din care cităm, fără alte comentarii, doar Începutul: <<Poemul talentatului nostru coleg Cristache este Înduioșător prin simplitatea absconsă a teluricului ce emană din absurditatea răsturnărilor ambigui ale nonconformismului modern, irizat penetrațiilor angoaselor metafizice. Lexicul erotic, necrozat atît de sentimentele senile cît și de un stress de origine cvasilunară impune prin absența oricărei tensiuni elegiace, absență ce determină epistemologia contrariilor>>”. Aproape fără rezerve și puși În fața acestei avalanșe de prețiozități lingvistice, tindem să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]