8,708 matches
-
protagoniști ale acestora îi portretizează, sub o formă sau alta, pe cei deja amintiți, precum Ulise sau Hercule, alăturându-le, în cazul Satyricon-ului spre exemplu, figura lui Socrate. Parodia apare în lumea romană ca replică la anumite tendințe literare specifice Antichității grecești, constituind "nu doar o mișcare de come back, flashback sau feed back, adică de repetare, ci un proces de analiză, anamneză"136. Satira menippee este readusă într-un circuit ce îmbină parodia lingvistică, definibilă prin omniprezența calamburului, cu note
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vor face apariția și cei mai de seamă reprezentanți ai genului, pe care-l vom regăsi cultivat din nou mult mai târziu, în literatura Renașterii franceze. Totuși, departe de a încerca să găsim cu orice preț oricărei mari scrieri a Antichității latine un model grec capcană în care au căzut mulți cercetători și asupra căreia am fost, desigur, preveniți 139 -, trebuie să menționăm că numele îndeobște recunoscut drept creatorul satirei menippee latine, Marcus Terentius Varro (sec. I î.e.n.), "dialoga" la modul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
multe dintre opiniile astăzi la modă (unele contrare) a fost publicat la începutul secolului trecut de Paul Lehmann. În Die Parodie im Mittelalter 177, acesta lansează o idee șocantă, totuși verificabilă în practică: majoritatea parodiilor medievale nu se inspiră din Antichitate 178, motivându-și aserțiunea prin aceea că, în privința subiectelor abordate, parodia medievală inovează. Ea atacă îndeosebi domeniul religios, specificitatea medievalilor pe acest teritoriu fiind certificată prin dubletele parodice pe care le creaseră în cazul celor mai importante pilde biblice și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care le creaseră în cazul celor mai importante pilde biblice și chiar momentelor de cult. Se cunosc, de pildă, Liturghia jucătorilor, Liturghia bețivilor, alături de parodii ale unor formulări juridice precum Testamentul porcului, Testamentul măgarului sau rezultate "prin valorificarea epistolarului, elementelor Antichității și ale contemporaneității clericale: Epistulae obscurorum virorum"179; nu lipsesc nici parodiile gramaticale, "de felul acelei Vergilius Maro Grammaticus"180. Weisstein contrazice, în Imitations with a vengeange, această opinie, arătând că monografia citată se oprește părtinitor asupra scrierilor în limba
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de recreere, să "ridiculizeze" ceea ce până atunci deprinseseră cu seriozitate, de la subiectele biblice la cele gramaticale. În secolul al XVII-lea se descoperă Vergilius Maro grammaticus, o grammatica pileata cum ar numi-o Bahtin, parodie a gândirii formal-gramaticale din epoca Antichității târzii 184, folosind citate și trimiteri la toate autoritățile în materie, cu precizarea că unele dintre acestea nu au existat în realitate. În plus, codexurile manuscrise medievale conțin o cantitate enormă de rugăciuni și imnuri parodice latine și mixte. Dacă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și mai amplă când, alături de natură și mai prețuit decât ea, se conturează conceptul omului ca măsură a tuturor lucrurilor"190): renovatio hominis perioada marchează o "resurecție a umanității, o mișcare a omului spre un nivel superior"; renovatio antiquitatis resurecția Antichității, în sensul recuperării unui trecut care să producă necesara cotitură spre o evoluție a mentalităților și mai ales a intelectului. Construcția de tip renascentist a realității literare oferă repere fundamentale în cercetarea noastră. Deși numeroase interdicții și precepte au guvernat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
termenul, în 1550, în lucrarea De ridiculis, asociindu-i sensul de amuzant, hazliu"192. Mai importantă este însă percepția ulterioară asupra fenomenului. Lămuritoare, la acest capitol, rămân studiile lui Mihail Bahtin. Lui i se datorează și ideea că, începând din Antichitate și, culminând în Renaștere, parodia ar fi esențialmente literară, ea captând interesul altor domenii artistice peste timp, după ce operele parodice în proză sau în versuri vor fi dat deja tonul. Pentru că parodicul, alături de celelalte forme ale ridiculizării practicate pe scară
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
răsturnare a ordinii impuse, oficiale, urmate de desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea coordonate la adăpostul cărora s-au putut cristaliza parodiile în epocile lor de mare înflorire. Carnavalescul, lumea pe dos care debutează în Antichitate pentru a-și dezvolta potențialul semantic în Evul Mediu vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". O contrapondere a lucrurilor grave, serioase, din sfera dogmatismului religios și a dominantelor de putere. Această mentalitate, scrie el
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de înseriat într-un gen sau altul (roman de aventuri, nuvelă sau poem eroi-comic), tinde și chiar devine un gen în sine. Dar și în postmodernism textele parodice vor funcționa tot ca o replică erudită, pe măsura celei date odinioară Antichității: romanul parodic renascentist înglobează celelalte specii atât la nivelul subiectelor, cât și în privința procedeelor, uneori chiar formal, folosindu-se de intertextualitate. Precursor al romanului parodic renascentist bucurându-se de o largă circulație, poemul eroi-comic reorientează autorii în direcția creării unei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Dar unul mereu "la pândă", gluma putând îmbrăca forme de la cele mai naive la cele mai satirice, controversate. Parodiștii italieni se apropie, ca structură și inițiativă cel puțin, de cei ce practicau această tehnică, sub diferite forme ale epicului, în Antichitate. Nici nu putea fi altfel, într-o perioadă al cărei tabel de valori, fie el și răsturnat pe alocuri, trimite declarat la axiologia perioadei anterioare menționate. În fața unui auditoriu dornic să-i asculte, anticii adăugau coordonatelor deja trasate ale povestirii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Morgante pe membrii familiei Medici"197. De semnalat și graba cu care bufonul (promotor al ideii că nebunia este sursa oricărei fericiri) se transformă într-un tip specific de personaj dramatic. Deși apărut cu mult înainte la curțile imperiale din Antichitate Persia, Egipt, Roma -, dar și în democratica Atenă, și perpetuat până în zilele noastre sub forma măscăriciului de bâlci și a clovnului, ca personaj literar propriu-zis se conturează abia în teatrul de la începutul Renașterii, ca întruchipare aparent nevinovată a noului spirit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ale parodiei cunoscute, mai mult sau mai puțin episodic, sub formele de faceție și burlă, la anumiți autori, de o parodie în sine, prin care excelează această perioadă în Italia -și anume eposul eroi-comic, născut sub influența epopeii comice din Antichitate -, și de un manierism parodic 201, inițiatorul acestui stil fiind italianul Folengo. "În Renaștere", parodia literară străbate "o epocă de mare înflorire, ca semn al inteligenței epicurismului declarat, superiorității aristocrate a spiritului care nu cunoaște tabu-uri. Din punct de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodia n-a mai încetat să fie reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia intră, după unii cercetători, în Renaștere prin intermediul facețiilor, care au un statut apropiat de al reprezentațiilor ("maimuțărelilor") ce urmau, în Antichitate, unei tragedii. Tematic înrudită cu burla, faceția dă "numele latinesc al unei glume concise, adesea de coloratură erotică, cu o poantă finală, folosită în chip de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor vechi care iubeau într-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care vorbea Genette în Palimpsestes. La littérature au second degré. Dar elementele limbii și credinței populare se integrează culturii, care le asimilează prin preluarea (cel mai adesea drept model, nu integral) unor vorbe de duh rostite de acele personalități ale Antichității "consemnate de tradiția facețioasă, de la Democrit și Epicur la Cicero și Lucian"208. Nu e mai puțin adevărat că acest tip de preluare deghizează și o dorința de a polemiza direct cu prezentul, de a-l critica/ satiriza. Faceția și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poemul său eoi-comic. Prin urmare, nimic mai pe placul negației decât demonetizatul cavalerism, rămas, pentru cea mai mare parte a publicului, doar o convenție pură. De fapt, erudiții preiau tendința parodică din literatura populară, colportată, și atunci ca și în Antichitate, de rapsozi sau "poeți ambulanți", ori de "orbi cu chitara sau cu mandolina lor atârnată de gât, care trăiau din această meserie", cum scrie, la pagina 408 a Istoriei lui, Francesco De Sancits. Sub auspiciile așa-numiților cantastorie ("cântăreți de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mâncate de sfrinție, nu uitați să ridicați un pahar în sănătatea mea; pe urmă n-o să mai avem nimic de împărțit împreună" (p. 40). O mostră despre modul în care discursul glisează din registrul serios, al trimiterilor grav-renascentiste la lumea Antichității, în cel de comic buf, în care totul este permis, iar încălcările etichetei sunt chiar necesare. Cum observăm din cele de mai sus dar și din nenumărate alte momente ale narațiunii, raportarea umanistă a lui Rabelais la lumea Antichității se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lumea Antichității, în cel de comic buf, în care totul este permis, iar încălcările etichetei sunt chiar necesare. Cum observăm din cele de mai sus dar și din nenumărate alte momente ale narațiunii, raportarea umanistă a lui Rabelais la lumea Antichității se manifestă prin ceea ce Auerbach numea "cunoașterea remarcabilă a autorilor care îi livrează motive, citate, anecdote, exemple și comparații, în atitudinea sa față de problemele politice, filozofice", însă el nu se încadrează în totalitate în rândul "corului de admiratori" ai perioadei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în spațiul strict circumscris operei de artă, produse substanțial convergente. În sfera literarului, deși numeroase interdicții încă mai guvernau Renașterea, sub influența marilor descoperiri geografice și deci a unei perspective lărgite asupra lumii (delimitarea de întunecatul Ev Mediu prin readucerea Antichității în prim-plan), s-au permis libertăți până atunci nebănuite sau, cel puțin, libertăți al căror potențial nu atinsese o asemenea maturitate: avem în vedere poemul eroi-comic, inovația romanescă prin care relaționarea cu textele anterioare se face printr-un sistem
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de Tormes, traducere de Irina Ilegitim, Editura Evenimentul, Iași, 2000. Studii, articole, eseuri Constantinescu, Viorica S., "Timpul parodiei", în Cultura poetică, Editura Junimea, Iași, 1999. Dane, Joseph, "Parody and Satire: A Theoretical Model", în Genre, nr. 13/ 1980. Vianu, Tudor, "Antichitatea și Renașterea", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Vianu, Tudor, "Transmiciunea culturii antice", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Vianu, Tudor, "Momente antice în Renașterea italiană", în Studii de literatură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pitești, 1998. Petroșel, Daniela, Parodia și vârstele literaturii române, teză de doctorat, Universitatea "Al.I. Cuza", Iași, 2006. Philippe, Gilles, Romanul. De la teorii la analize, traducere de Elena Popoiu, Editura Institutul European, Iași, 2002. Pippidi, D.M., Formarea ideilor literare în Antichitate. Schiță istorică, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2003. Popa, Marian, Homo fictus, Editura pentru literatură, București, 1968. Popa, Marian, Comicologia, Editura Univers, București, 1975. Rose, Margaret A., Parody: ancient, modern, and post-modern, Cambridge Universuty Press, New York, Cambridge, 1993
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 71). 71 Cu privire la aspectul sedimentar al teoriei literare antice, vezi considerațiile lui D.M. Pippidi din "Artele poetice în Antichitate", în volumul Variații pe teme clasice. 72 "(...) there are no transhistorical definitions of parody. The vast literature on parody in different ages and places makes clear that its meaning changes. Twentieth-century art teaches that we have come a long way
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în Humorul (sinteză istorico-teoretică), Editura Polirom, Iași, 2003, vol. I, pp. 45-63. 120 În acest sens, demonstrația, probată cu argumente solide, îi aparține lui D.M. Pippidi; vezi capitolul "Aristofan și idealul poetului educator", în Pippidi, D.M., Formarea ideilor literare în Antichitate. Schiță istorică, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2003, pp. 41-51. 121 D.M. Pippidi, op. cit., p. 47. 122 Ibidem. 123 Aristofan, Teatru, traducere de Eusebiu Camilar și H. Mihăescu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1952, p.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
p. 147. 127 Cf. Margaret A. Rose, op. cit., p. 11. 128 Cf. Mihail Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, Editura Univers, București, 1982, p. 509. 129 Am întâlnit o singură referință la parodia picturală a Antichității în studiul lui M. Bahtin, care citează, la rându-i, din lucrarea lui A. Dieterich (Pulcinella. Pompeyanische Wandbilder und römische Satyrspiele, Leipzig, 1897, S. 131): Tendința de a însoți orice prelucrare tragică (în general serioasă) a materialului cu prelucrarea lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de neîncredere în resursele creatoare ale literaturii latine, se străduiesc să găsească un model grec pentru orice inovație de structură întâlnită la un scriitor latin. Iar atunci când nu găsesc modelul respectiv, îl inventează și presupun că el a existat în Antichitate, dar ce nenorocire! că s-a pierdut fără urme" (cf. Cizek, Eugen, op. cit., p. 144). 140Ibidem. Se crede că însuși termenul latin satura avea la origini sensul de "farfurie cu mâncare făcută din tot felul de alimente" (ghiveci). 141 Mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
boală"), cf. Mircea Cărtărescu, op. cit. Vezi Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității, Editura Pontica, Constanța, 1993, p. 41. ----------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 152 153 Cuvânt înainte Argument Parodie romanescă vs. roman parodic Parodia literară în Antichitate Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale... Concluzii Bibliografie Abstract Résumé
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]