271,809 matches
-
pentru a participa la lansarea cărții biografiei mele. Biografia vieții mele a apărut acum doi ani în limba spaniolă în Gran Canaria (Spania), fiind scrisă de Antonio Pita Cardenes. Această carte a fost tradusă de Ioan I. Gostian și a apărut la Editura Cartea Românească. Lucrarea cuprinde toată viața mea, din copilărie până astăzi, ea conține momente emoționante ale traseului destinului meu, este descriesă nuanțat atmosfera familiei mele, apoi sunt prezentate perioadele istorice prin care a trecut țara noastră. în această
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se interiorizează, se insinuează în particulele intime ale pigmentului pînă face corp comun cu acesta și împreună cu care iese din locvacitatea diurnă a materiei spre a trece, tot împreună, într-o existență necircumstanțiată. Din această relație specială cu pictura
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
sculptură, iată o întrebare la urma urmei legitimă când au trecut mai mult de 30 de ani de când la Măgura Buzăului se inaugura primul simpozion de sculptură în aer liber din România. Cu un oarecare decalaj față de evenimente artistice similare apărute în Europa de Vest puțin după 1950, taberele de sculptură au proliferat și la noi, aclimatizând un tip de activitate artistică, dintre multele pe care modernitatea le-a inventat și exersat, care-l scotea pe artist din atelier pentru a-l reintegra
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
aparent joviale ale lui Andrei Pleșu însuși de a inventaria "desfrânarea cu însutite chipuri ale imediatului" și de a povesti "marele bordel al tranziției". Autorul Minimei moralia o spune metaforic, pe ocolite, delicat, problematizând în micro printr-un autoportret ludic apărut la debutul său în revista Plai cu boi: Firește că nu e recomandabil să exhibi, impudic, fiecare centimă de slăbiciune proprie sau să ieși în piață cu lucruri care sunt, prin natura lor, private. Pe de altă parte, nu e
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
au putut declara entuziasmați de metroul stalinist ca despre o mare izbîndă pentru proletariat, de parcă în țările lor de baștină metrourile ar fi fost făcute pentru uzul claselor de sus. În ceea ce ne privește ideea construirii unui tren metropolitan a apărut între cele două războaie mondiale, în scurtul interval de avînt economic al României. Tot atunci, de altfel, s-a născut și ideea Canalului Dunărea-Marea Neagră. Nimănui nu i-a trecut însă prin cap, între cele două războaie, că o idee
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
și, mai ales, ceaușismul n-au mai lucrat cu autori de proiecte, ci cu realizări. Unde se întîmpla ceva memorabil, sub Gheorghiu Dej, se spunea că poporul, care și-a luat destinul în mîini, a făcut și a dres, apoi apărea și Gheorghiu Dej, în imaginile de propagandă. Ceaușescu nu s-a împiedicat în asemenea "fițe" propagandistice. El a făcut Totul. Intercontinentalul din București, industrializarea, automobilul Dacia, Metroul, resistematizarea Dîmboviței, toate astea poartă numele lui Ceaușescu. Și culmea e că celor mai mulți
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
la caracterizarea celui care pierde întotdeauna, pentru că nu are calitățile necesare pentru a cîștiga, cuvîntul pare să se fixeze ca termen depreciativ, ca în textul "strigat� a cărui "adresă" e la fel de semnificativă: "ești LOSER LOSER LOSER!!!" (vaidevoi.ro); de aceea apare, desigur, și la vocativ: "panaramă ești tu, losere" (fanclub.ro); "eu le știu mai bine decât tine, losere" (autoshow.ro); "Loserilor! vă punem noi cu botul pe labe. cu tot cu arbitru și poliție !" (fcsteaua.ro). Dintre ciudățeniile lingvistice ale folosirii actuale
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
cuvîntului loser, merită să fie menționate folosirea aberantă cu articol feminin - "Shakira este o loser pe lângă Britney" (fanclub.ro), sau prezența în aceeași frază a pluralului englezesc și a celui românesc adaptat: "losers am fost, loseri rămânem" fanclub.ro). Loser apare în contexte de veritabil limbaj mixt, care amestecă fără ezitări româna și engleza � "Loseru� face cinste winnerului c-o berică or something" (computergames.ro), dar și în contraste stilistice, în juxtapunerea elementelor familiare cu cele standard-culte � "Acum, la faza cu
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
și în contraste stilistice, în juxtapunerea elementelor familiare cu cele standard-culte � "Acum, la faza cu manualele, sunt sigură că nu există manuale în lumea asta care să zică despre propria țară, națiune că sunt un neam de loseri" (aiudonline.ro). Apare și în texte moldovenești, în care contrastul se stabilește între anglicism și elementele popular-regionale: Da, iaca să-ți spun că sînt un loser. Păi m-am săturat să mă tot hrănesc cu grîne și în special cu răsărită" (ournet.md
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
Locul lui Tudor Arghezi în canonul didactic nu a fost și nu este periclitat: poezii ale sale figurează în manuale, de la clasele mici până la clasele de liceu. Opera sa este reeditată ritmic și ne putem bucura că în 2000 a apărut o integrală a poeziei, în două volume frumoase (I, prefață de Eugen Simion, tabel cronologic și notă asupra ediției de Mitzura Arghezi și Traian Radu, CXI+842 p.; II, 1032 p., cu bibliografie, referințe critice selective, facsimile și � ceea ce e
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
volum Agate negre), în seria de �Opere fundamentale� coordonată de Eugen Simion la Editura Univers enciclopedic, într-un proiect al Academiei Române. În îngrijirea Mitzurei Arghezi și a lui Traian Radu, seria de Opere Arghezi continuă cu publicistica, din care au apărut în 2003 primele două volume (Opere III. Publicistică, 1896-1913, 1494 p.; IV. Publicistică, 1914-1918, 1464 p., cu note bibliografice, facsimile și indice de nume), și va cuprinde toate celelalte compartimente ale creației argheziene într-o ediție integrală, în măsură să
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
numeroase observații de amănunt în nota asupra ediției. Există cu adevărat un apetit semnificativ al exegezei critice consacrate operei argheziene în anii de după revoluția din 1989? Semnele unei receptări (generoase) sunt prea firave pentru un scriitor atât de mare. Au apărut două cărți de istorie literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi necunoscut (1998) de Pavel }ugui, la care mai sunt de adăugat referințele Anei Selejan din volumele sale despre Literatura în totalitarism, din 1944
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
e de reținut un singur volum: Tudor Arghezi � poet religios (1999) de Marin Beșteliu. E de consemnat faptul important că a fost reeditat în �Biblioteca pentru toți�, la Editura Minerva, în 1994, eseul monografic Tudor Arghezi al lui Pompiliu Constantinescu, apărut inițial în 1940 și scris din perspectiva filosofiei blagiene. A fost reeditată și cea mai bună carte, după părerea mea: Opera lui Tudor Arghezi de Nicolae Balotă (în 1997; prima apariție, în 1979), alături de care putem așeza eseul Marele Alpha
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
1893, crease acolo un Institut pentru limba română, ce publica și un anuar, unde își găseau locul firesc tezele de doctorat și alte studii din același domeniu, al culturii române. În volumele combinate 17-18 ale anuarului lipscan al Seminarului românesc apare în 1911, în germană, teza lui Horia Petra-Petrescu, rămasă până astăzi ca și necunoscută și transformată cu timpul într-o simplă fișă de informație bibliografică, literă moartă într-o arhivă ce părea depărtată în timp și spațiu. Profesorul universitar orădean
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
va solicita dramaturgului informații biografice pentru teză, pe care maestrul i le va furniza cu parcimonie, parcă străin de propriul trecut, datorită, probabil, și opțiunii dureroase pentru exil. Precocitatea asumării subiectului - viața și opera lui Caragiale - de către Horia Petra-Petrescu va apărea mai surprinzătoare dacă voi aminti că el își începuse cercetările încă din 1906, deci la 22 de ani, ceea ce e o performanță. Pe deasupra, era o premieră absolută abordarea monografică și tânărul cercetător nu avea ca model sau ca simplă referință
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
Gabriel Dimisianu Cine se dedică scrisului foiletonistic se presupune că s-a împăcat cu destinul de efemeridă al textelor sale. Știe că le este sortit să trăiască puțin, că mor, cele mai multe, o dată cu numărul de gazetă în care apar. Ultimul foileton publicat îl împinge în uitare pe cel dinainte, iar cel de mâine va face același lucru cu cel de azi. Și totuși, aproape toți practicienii foiletonului țin să înfrângă această lege naturală, ca să-i spunem astfel, doritori să
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
s-au aflat, de anumite oportunități consumate. Articole care au făcut vâlvă la publicarea în presă, căzând atunci pe cine știe ce subiect fierbinte, adunate în cărți se aplatizează, nu mai spun cititorului mare lucru. Cărțile însele în care sunt strânse ne apar ofilite, datate. Ca excepții, există totuși culegeri de foiletoane care se prezintă altfel, cărți vii, provocante, apte să ne reaprindă interesul pentru evenimente care, trecând timpul, își cam pierduseră conturul în memoria noastră. Strângerea foiletoanelor laolaltă ne apare în astfel
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
strânse ne apar ofilite, datate. Ca excepții, există totuși culegeri de foiletoane care se prezintă altfel, cărți vii, provocante, apte să ne reaprindă interesul pentru evenimente care, trecând timpul, își cam pierduseră conturul în memoria noastră. Strângerea foiletoanelor laolaltă ne apare în astfel de cazuri oportună, benefică, act regenerator cu efecte imediat vizibile: subiectele peste care timpul trecuse redevin semnificative, își redobândesc "actualitatea". Din categoria acestora, a excepțiilor, face parte și volumul publicat la sfârșitul anului trecut de criticul C. Stănescu
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
sine, propria-i experiență, este atât de contrariat de performanțele altora în materie de schimbare, uluit de acele prea iuți prefaceri de mentalitate și de concepții, de acele desfaceri de trecut atât de categorice, proclamate cu un aplomb care îi apare și sfidător și suspect. Fenomenele de felul acestora, petrecute în spațiul social și politic postdecembrist, își au reflexele lor în spațiul desfășurărilor literare. îndeosebi acestea l-au preocupat pe critic, furnizându-i subiecte, vreme de șapte ani, pentru rubrica lui
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
nu o pune în discuție. Ce îl intrigă pe C. Stănescu este ciudata pasiune resentimentară a unor revizuitori, care normal ar fi fost să procedeze în liniște și cu spiritul limpede. Cu atât mai ciudate și mai de neînțeles îi apar criticului resentimentele atunci când ele îi vizează pe Sadoveanu, pe Arghezi, pe Călinescu, pe Vianu, pe Camil Petrescu. Omenește vorbind, ce ar mai putea să aibă cineva de împărțit cu aceștia? C. Stănescu nu este un apărător necondiționat al marilor scriitori
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
factorul prezidențial ne asigură că fenomenul e universal, dincolo de timp și spațiu, de neînvins, dar controlabil, cu bune posibilități de a fi adus la un nivel acceptabil, sarcina fiind a justiției cocoțată pe un maldăr de dosare pe lângă care Himalaia apare cât un gorgan spublerat de vânturi. Că, deocamdată, un Bivolaru, cu două mii de miliarde lei fraude a primit aceeași pedeapsă ca și baba care a furat două bibilici, spre a le pune la fiert, problema se studiază cu seriozitate. Orbitor
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
în primele alege de cele mai multe ori perspectivele largi în detrimentul prim-planurilor, pentru a pune în evidență limbajul trupurilor și a sugera participarea naturii la acțiune. În schimb, povestea este (prea) schematică și încărcată cu simboluri nepuse în valoare. Mai mult, apar și detalii inutile, precum gesturile de afecțiune dintre Ron și Hermione, care par să sugereze o relație mai mult decât amicală, dar care rămân neconcretizate, anticipând o posibilă continuare într-un viitor film. Iar "subtilitățile" tehnice ale lui Cuarón îi
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
cred că Harry Potter și prizonierul din Azkaban merită văzut nu doar de fanii eroului, ci de orice cinefil. Motive sunt destule: există multe fragmente fermecătoare, în care povestea nu trenează (de exemplu începutul și sfârșitul filmului); în roluri secundare apar mari actori precum Gary Oldman (Sirius Black) și Emma Thompson (Sybil Trelawney), iar Michael Gambon îl înlocuiește cu brio pe decedatul Richard Harris în rolul profesorului Dumbledore; din film poți afla multe lucruri sublime în (in)utilitatea lor (cum se
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
Acolo s-a pus la cale această căsătorie de formă, absolut de formă. Cei care se căsătoreau cu străini aveau voie să plece din țară. R.: Există vreun document sau vreo mărturie din epocă despre această căsătorie? Pentru că nicăieri nu apare în biografiile ei această a doua căsătorie. M.D.: Nu știu, dar uite așa s-a făcut și căsătoria Virginiei Thomas, s-a făcut civil, la sediul Generalului Scailer, care locuia în București într-un imobil pus la dispoziția lui, și
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
-i spunem? Era fericită că a mai văzut pe cineva care se mai interesa de ei. Aflăm, nu mult după asta, de la cineva de la Crucea Roșie, că s-a primit ordin să fie scoși, și surpriza a fost când a apărut o mașină mare a Crucii Roșii care a ajuns la Câmpulung, unde erau deportați ea cu soțul ei, și le-au spus să se pregătească, pentru că mâine vor pleca la Londra. Pentru ei a fost... o minune... nu mai aveau
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]