16,557 matches
-
sub forma unor clasificări și tipologii mai mult sau mai puțin elaborate. Acestea au făcut apel atât la criterii subiective, cât și obiective. Într-adevăr, elitele, oricare ar fi ele, pot face obiectul unor judecăți diverse, iar propriul sentiment de apartenență poate să nu coincidă cu reputația pe care o datorează unor elemente exterioare lor. Despre toate acestea va fi vorba în capitolul 4. La fel în cazul diverselor grupuri de influență, elita conducătoare se recrutează după modalități care pot varia
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Ortega Y Gasset) sau, dimpotrivă, alura unei exaltări a rolului dinamic și mator al maselor apreciate ca fiind, după cum amintește Gurvitch (1963, tomul I, p. 152), „sănătoase, salutare, îndeplinind o misiune istorică”. La fel ca în cazul oricărei minorități, sentimentul apartenenței la elită poate fi stimulat de un anumit stil de viață, de forme de consum (ostentativ sau, dimpotrivă, voit discret) în sfârșit, prin anumite forme de sociabilitate. În toate acestea, regăsim voința de a se deosebi de alții, înlesnind dezvoltarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
accesului chiar și pentru persoane ce ar îndeplini toate condițiile formale pentru a accede la această elită. Ar fi mai întâi mecanismul de distincție însuși, care face ca prestigiul să depindă de o distanță în raport cu categoriile majoritare. Valoarea simbolică a apartenenței la elită n-ar putea decât să scadă, dacă accesul ar putea fi obținut cu mare ușurință. Apoi, ar mai putea exista dorința de a nu împărți cu prea mare generozitate avantajele economice și sociale ale apartenenței la un grup
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Valoarea simbolică a apartenenței la elită n-ar putea decât să scadă, dacă accesul ar putea fi obținut cu mare ușurință. Apoi, ar mai putea exista dorința de a nu împărți cu prea mare generozitate avantajele economice și sociale ale apartenenței la un grup minoritar. În sfârșit, ar putea exista teama de a asista la transformarea, prin simpla lege a numărului, a unui mod de viață și a unor forme de sociabilitate care sunt în mod necesar apanajul unei minorități. Cel
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
calificări, pe de o parte, și ceea ce ține de talentele sociale (abilitatea de a se face plăcut, ingeniozitatea, civilitatea), pe de altă parte. Limba - un criteriu al superiorității Un loc aparte revine limbii, ca normă a superiorității, ca indice al apartenenței atât sociale, cât și culturale. În majoritatea cazurilor, limba face parte din bagajul cultural transmis pe calea socializării primare. Totuși, ea se poate dobândi și ulterior, prin învățare. Se întâmplă ca o elită să se distingă prin folosirea unei limbi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de clasă socială sunt învăluite în confuzie. Pentru unii, elita (elită conducătoare, guvernamentală, de putere) este o clasă socială, întrucât are caracteristicile majore ale acesteia: statut mai mult sau mai puțin omogen, nivel de formație și de venituri corespunzător, conștiința apartenenței la o categorie cu interese profund asemănătoare. Termenul elită s-ar suprapune deci sintagmei „clasă conducătoare”, (ruling class, în literatura de limbă engleză). Pentru alții, dimpotrivă, fiecare clasă are propria elită și am putea număra tot atâtea elite câte clase
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai târziu de Pareto, așa cum am văzut în capitolul 1: „primii cincizeci de fizicieni, primii cincizeci de chimiști etc.”. Totuși, este vorba despre o ordine a excelenței în activitățile care se pretează cel mai puțin atribuirii frauduloase a „etichetelor” de apartenență la o elită (Pareto, 1916, § 2035). Așadar, Saint-Simon enumeră niște categorii care aduc la îndeplinire sarcini indispensabile prosperității economice și progresului științific. În opinia sa, aceasta este adevărata elită a țării. În privința trântorilor, Saint-Simon nu se gândește nicidecum să le
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și al apropiaților săi. Principala sa pârghie psihologică este „o angoasă difuză” față de solicitările de tot felul a căror țintă este (ibidem, pp. 49-50). În acest context nou, instituțiile altădată centrale și-au pierdut ascendentul asupra individului. Grupul său de apartenență devine instanța cea mai influentă, fapt care duce direct către comunitarism. Diferitele grupuri de față se centrează pe apărarea intereselor categoriale. Alegerile politice sunt din ce în ce mai mult niște compromisuri între diferitele centre de decizie. Elitele conducătoare își pierd din putere și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este relativ și trebuie deci apreciat în funcție de epocă și de context. Așa cum amintește Svalastoga atunci când se referă la situațiile observate, în unele țări în curs de dezvoltare, faptul că cineva știe să citească poate fi considerat drept un criteriu de apartenență la elită, atât timp cât aceștia reprezintă mai puțin de 10% din populație (Svalastoga‚ 1969, p. 15). Elitele prin poziție În ciuda ambiguităților create prin interferențele excelenței cu preeminența, o abordare ispititoare din punct de vedere sociologic este cea care constă în a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
prestigiul. În schimb, această abordare nu ține cont de cazurile în care, din motive ce țin de istorie și de rolul instituțiilor, elementele puterii și ale prestigiului sunt separate. Această separare are drept consecință o disociere a poziției ocupate de apartenența la o elită acceptată de colectivitate în ansamblul ei (ibidem). Pentru Clifford-Vaughan, Franța oferă exemplul potrivit pentru o astfel de disociere. Consecințele ideologice și politice pe termen lung ale Revoluției Franceze au împiedicat crearea unei elite politice stabile și larg
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de cele „aparente”. Elitele aparente sunt definite prin criterii obiective de poziționare, considerate ca fiind reale sunt cele care îndeplinesc funcții considerate esențiale. În cazul Franței, poate fi susținută ideea că reticența în privința admiterii poziției ca pe un criteriu de apartenență la o elită este o consecință îndepărtată a Revoluției Franceze, care n-a însemnat o simplă accelerare a circulației elitelor, ci o adevărată substituție de elite. În acest proces, s-a dovedit a fi importantă nu atât schimbarea în privința compoziției
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
considerare. La fel stau lucrurile pentru orice altă elită. Elita averii, de exemplu, dispune de posibilități de influență care depășesc limitele domeniului vieții economice. Diferitele valori puse în evidență de Lasswell pot juca un rol atunci când ne punem întrebări asupra apartenenței de clasă a elitelor politice. Un rezultat frecvent al cercetărilor efectuate asupra elitelor este că deținătorii posturilor administrative celor mai înalte și liderii politici de nivel înalt au fost expuși în cursul anilor de formație „culturii de clasă” a elitei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unor inovații sau, dimpotrivă, ar face acceptarea lor mai dificilă n-ar putea avea pretenții la statutul de elită. Orice elită stabilită este în măsură să favorizeze sau să frâneze evoluția socială. CAPITOLUL 5 SELECȚIA, REPRODUCEREA ȘI CIRCULAȚIA ELITELOR Criteriile apartenenței la elită pot fi foarte diferite, de la legăturile de sânge sau apartenența la o etnie până la nivelul calificării sau al performanței, trecând prin împărășirea unei credințe religioase sau loialitatea ideologică. Rezultă niște elite diferite, privilegind strategii de putere diverse. În
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
putea avea pretenții la statutul de elită. Orice elită stabilită este în măsură să favorizeze sau să frâneze evoluția socială. CAPITOLUL 5 SELECȚIA, REPRODUCEREA ȘI CIRCULAȚIA ELITELOR Criteriile apartenenței la elită pot fi foarte diferite, de la legăturile de sânge sau apartenența la o etnie până la nivelul calificării sau al performanței, trecând prin împărășirea unei credințe religioase sau loialitatea ideologică. Rezultă niște elite diferite, privilegind strategii de putere diverse. În această privință Pareto distinge „leii”, care se impun și se mențin prin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Dar accesul la putere poate fi generalizat. De aceea, modalitățile de selecție au un rol important. Ele pot oferi posibilități foarte largi - sau, dimpotrivă, foarte restrictive - de accedere la putere (Eulan, 1976, pp. 22-23). Atunci când legăturile de sânge sau de apartenență etnică sunt determinante, ne putem aștepta ca modul de recrutare a elitelor să fie mai mult sau mai puțin apropiat de cooptare. Cazul extrem îl reprezintă aristocrațiile din Vechiul Regim, în cadrul cărora numai filiația garanta accesul legitim la funcțiile asigurate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
că nu și-a lovit niciodată copilul... - femeile din castel nu există în Eseuri, în vreme ce tatăl apare recurent, pus întotdeauna în cea mai bună lumină. în afara tăcerilor menționate, această carte majoră conține și câteva minciuni confirmate ca atare. Astfel pretinsa apartenență la nobilime a lui Montaigne. Numeroase pagini ridiculizează gestul pentru onoruri, deșertăciunea apartenenței la un anume neam care-i scutesc pe atâția să mai aibă și valoare personală, derizoriul anumitor pretenții sociale. De altfel, Montaigne afirmă sus și tare, în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Eseuri, în vreme ce tatăl apare recurent, pus întotdeauna în cea mai bună lumină. în afara tăcerilor menționate, această carte majoră conține și câteva minciuni confirmate ca atare. Astfel pretinsa apartenență la nobilime a lui Montaigne. Numeroase pagini ridiculizează gestul pentru onoruri, deșertăciunea apartenenței la un anume neam care-i scutesc pe atâția să mai aibă și valoare personală, derizoriul anumitor pretenții sociale. De altfel, Montaigne afirmă sus și tare, în mai multe rânduri, că aparține unei familii care n-a fost primită în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu-i este pe plac. Conservator, se teme mai mult ca de orice de schimbarea care aduce răsturnări în societate, și deci intoleranță, vărsări de sânge, războaie. Franța este catolică? E catolic și el, dar nimic mai mult. Vădește semnele apartenenței și practică religia regelui său și a doicii sale - ca să folosim cuvintele lui Descartes... - fără fanfaronadă. Nici bigot nici fățarnic, nici ateu sau anticlerical: laic, zice el, așadar conștient că religia acționează asemeni unui ciment social, o ocazie comunitară utilă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele, că, pornind de la viața omului, s-ar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
toc/ecip0417/2004009280.html </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(Estes, 2005). Multe variabile non-economice și calitative sunt măsurate mai bine la nivel local, ca, de pildă, calitatea aerului și apei, posibilitățile de recreere, problemele legate de siguranța publică, sentimentul apartenenței la comunitate, calitatea educației ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Greenwood</Author><Year>2004</Year><RecNum>39</RecNum><record><rec-number>39</rec-number><foreign-keys><key app="EN" db-id="efxwr2vxxfpseuear9bv2armwff9tsw2rxzw">39</key></foreign-keys><ref-type name="Book Section">5</ref-type><contributors><authors><author
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
serviciile categoriale se adresează unor categorii de indivizi, considerate vulnerabile (de exemplu, mame singure, persoane cu dizabilități, tineri sub 25 de ani, studenți) sau valorizate social (de exemplu, copiii, familiile cu copii). Prin urmare, criteriul de eligibilitate are la bază apartenența la o anumită categorie, indiferent de caracteristicile particulare ale indivizilor (de exemplu, cu venituri ridicate sau scăzute). Beneficiile, serviciile sau subvențiile sunt acordate, în acest caz, doar în baza dovezii de apartenență la categoria definită ca făcând obiectul respectivei politici
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Prin urmare, criteriul de eligibilitate are la bază apartenența la o anumită categorie, indiferent de caracteristicile particulare ale indivizilor (de exemplu, cu venituri ridicate sau scăzute). Beneficiile, serviciile sau subvențiile sunt acordate, în acest caz, doar în baza dovezii de apartenență la categoria definită ca făcând obiectul respectivei politici. • Asistența socială (sau programele selective) - cea de-a doua componentă a politicilor de tip non-asiguratoriu - se focalizează numai asupra celor considerați a fi „în nevoie”, deci asupra segmentului celui mai defavorizat al
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a complexității sociale (Smelser, 1997, p. 3). Diferențierea structurală aduce cu sine diversificare. Deși diferența poate fi neclară, este vorba de rolurile și statusurile atribuite (ascribed - rasă, etnie, gen, limbă maternă, regiune etc.) și cele dobândite (non-ascribed - cum ar fi apartenența la diferite mișcări sociale). Rolurile și statusurile atribuite descriu diferențierea, pe când cele dobândite descriu diversificarea. Acceptarea diversificării, dar și a multiculturalismului (drept combinație între rolurile și statusurile atribuite și cele dobândite) constituie fundamentele dezvoltării sociale. Diversificarea generează nevoia de dezvoltare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
data aceasta ca indivizi. În vreme ce direcția generală a acestor procese de schimbare, de transformare a modalităților de comodificare a muncii, a banilor și pământului este evidentă, desfășurarea istorică reală a acestui proces rămâne subiect de cercetare. Ideea de inserare, de apartenență a actorilor în mediul lor social (Granovetter, 1985; 1992; Barber, 1995) sugerează că deciziile și comportamentele economice apar în interiorul unor rețele concrete de relații sociale. Deciziile economice sunt rareori bazate exclusiv pe informația conținută în sistemul de prețuri sau prezumții
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
activitatea și modelează așteptările unui anumit grup de actori din sistemul internațional. O organizație internațională este o instituție cu proceduri formale, în sensul că se bazează pe un act fondator care îi afirmă valorile și scopurile și precizează criteriile de apartenență, pe reguli explicite de funcționare etc. Participarea la o organizație internațională presupune un act de voință al actorului (fie el statal sau nestatal). De asemenea, organizațiile internaționale își desemnează lideri care le reprezintă în relațiile cu alți actori, dispun de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]