3,340 matches
-
din cauza unor grave nepotriviri de caracter și nu din cauza tristului asasinat, care de altfel partenerului meu nu i-a stârnit nicio reacție. Toată lumea își poate imagina presupun minunata atmosferă dintr-un studio de televiziune, febrilitate, machiaj, lumini, lavaliere, ropote de aplauze declanșate la comandă, agitație, ultimele întrebări: câte secunde am, în ce cameră mă uit, spre cine ce arăt? Până să te dezmeticești, asta e, a trecut, a fost bine, ai fost vie, n-a scăzut ratingul, ai apucat să spui
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
din afară, trăia în el însuși, auzind din adâncurile ființei sale plină de muzică, muzica pe care o cântau cei din jurul lui. În Scherzo, în momentul când motivul atât de caracteristic a fost atacat de timpani, publicul a izbucnit în aplauze, Beethoven nu le auzea. El continua să aibe grija tempoului și atunci cântăreața Unger, una dintre soliste, îl luă de mână și îl întoarse cu fața spre public. Foarte calm, cu o figură împietrită parcă, se înclină, mulțumind. Întreruptă, muzica
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și ei copleșiți de emoție. După expresia lui Schindler, un credincios prieten al compozitorului, primirea a fost pentru Beethoven, ,,mai mult decât imperială”. Familia imperială era, după obicei, aplaudată de trei ori, în timp ce titanul simfoniei a obținut cinci valuri de aplauze. Compozitorul trăia cele mai fericite, cele mai solemne clipe ale existenței sale. Munca lui de ani și ani, în care s-a zămislit mărețul monument al artei muzicale, era răsplătită nu numai de bucuria celor pe care îi vedea, ci
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
împrumută binevoitor vecinilor. Dintr-o toaletă verde, cineva iese încercând să simtă muzica și să-și tragă simultan fermoarul. Un tătic își îndrumă odrasla spre tufele de floarea-miresei. „Probabil puștiul se teme de întuneric“, râde Nicole. Din fața scenei se aud aplauze frenetice. Probabil ei aud mai multe decât noi. Nicole vrea să plece, noi o oprim dintr-un posibil masochism, vrem să suferim până la capăt, „dacă tot am venit până aici“. O țigăncușă blondă tropăie mărunt și iute, râzând. Copiii au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de engleză, franceză, italiană și „roman“, un grai pe care nu-l înțelege, dar se încăpățânează să-l rostească. Pe cât de frenetic și brusc domol îmi pare pianul, pe atât de serios contrabasul. Cei din fotoliile roșii izbucnesc frenetic în aplauze, ca o virgulă strecurată abil într-un text bogat de metafore. Bateristul zâmbește cu pleoapele strânse, punctând un „Ț“ ritmic, sacadat. Aș dansa dacă fotoliilor nu li s-ar părea desuet. Duminică. Mark Brenken. Pronunță clar titlul fiecărei piese care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
care preț de o oră s-au simțit pe piscuri. Chiar dacă erau la șes, pe malul Begăi, entuziasmul i-a aruncat de-a dreptul în al nouălea cer, fiindcă au explodat de încântare. S-a văzut asta după tonele de aplauze, după miile de uaaaau-uri, după sutele de bravo-uri strigate tot timpul. De fapt, mă pregătesc să vă descriu o sărbătoare cum nu cred c-a mai fost alta în țară. Nu tu discursuri sforăitoare, nu convenții sterpe și plicticoase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își dă drumul cu patos. Se învârte jucăuș printre mese, ne face cu ochiul și nici nu ne vine să credem că a făcut 74 de ani. Când triluie despre soarta tristă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
iar reacția e foarte diferită. La Berlin, spectatorii au fost foarte crispați la început, pentru ca spre final să devină aproape inocenți, ca niște copii. Publicul de la Sibiu a fost de la început curios, dornic să vadă cum se desfășoară povestea. Numai aplauzele din final sunt peste tot la fel“, avea să spună regizorul Kushida Kazuyoshi. Criticul George Banu a apreciat calitatea evenimentului: „Faptul de a avea un teatru kabuki în România este excepțional“. Teatrul kabuki, a explicat Banu, a influențat avangarda europeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Indiana Jones și regatul craniului de cristal, al patrulea film din celebra serie creată de Steven Spielberg. Filmul a fost lansat la Cannes cu doar câteva zile înainte de premiera mondială, iar jurnaliștii de acolo l-au primit cu ovații și aplauze la proiecția de presă, ca pe stadion. Pe lângă că e profesionist și inocent și că se păstrează în hăinuțele seriei, fără a veni cu efecte speciale spectaculoase și update-uri ca nuca-n perete, filmul adăpostește o grămadă de trimiteri la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
angrenați să-și exprime opiniile În acest scop. Pregătirea tactică este similară profesiunii de scenă, adică a dansatoarei sau actorului. În fața spectatorilor, ca și Într-un concurs sportiv, spre a ocupa treapta cea mai Înaltă a podiumului sau a primi aplauzele publicului, trebuie să fii În „conștiința de cauză”, adică foarte bine pregătit, atât pe linie tehnică, teoretică și totodată grupul să fie omogen și cu aptitudini scenice. Dar la aceste condiții se adaugă calitățile regizorale care vor pune În valoare
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
s-a desprins una mai mică, mobilă, care i-a adus pe cei patru muschetari până în mijlocul stadionului. Acolo au și rămas până aproape de sfârșit, când s-au reîntors în fortăreața lor de sunete și lumini. Un singur bis, la aplauzele rugătoare, disperate ale publicului în delir. După care Rolling Stones s-au dus la ale lor, iar noi ne-am întors la ale noastre. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Despre arhive muzicale și salvarea lor Țara mea de adopțiune, Elveția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de lei „dedicați“ de municipalitate. O zi mai tarziu, la Timișoara, publicul de pe Bega a avut ocazia să vadă, pentru prima dată probabil, primul film autohton ce a scăpat de piratare (până acum) - o vizionare ce s-a sfârșit în aplauze, dar nu furtunoase, „căci nu-i șade-n obicei bănățeanului“, vorba lui Ciprian Marinescu. Constantin Vica a tras o fugă și până la Paris - el ne-a vorbit despre reacția spectatorilor de acolo. Octombrie » „Stăm prost cu cinema-ul.“ Ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
statul mafiot, sub o aparență democratică. Bătălia mea este să sparg acest conglomerat.“ Pe urmă s-a urcat din nou la tribună și a promis, mai în glumă mai în serios, „un Bombonel care se va topi la răcoare“. Vii aplauze, urale. A doua temă majoră a campaniei din Moldova a fost destinată să-i confere candidatului D.A. o statură de viitor partener redutabil al liderilor occidentali. Adică exact dimensiunea care-i lipsea. Cu riscul de a tulbura cancelariile lumii, Băsescu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
birourile din teritoriu și-au angajat rudele sau amantele, falsifică deconturile și calcă bătrâni cu mașina de serviciu. Geoană a ridicat vocea și-a strigat: mai puțini parlamentari! Și să-i înghesuim într-o singură Cameră! Dar, când să adune aplauzele, vine ecoul din rândul propriei oștiri: „n-am auzit imbecilitate mai mare“. Nu era vreun marginal, vreun primar de comună, obosit, căzut din căruță: era părintele Constituției, profesorul Antonie Iorgovan, la tribuna Senatului. Nici măcar nu s-a obosit să explice
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
mai vie decât trei sferturi din trupa de la Național (sfertul rămas nu e alcătuit exclusiv din actori tineriă. Nu există (și sper că nici nu va fi cazulă tendința de a juca orice rol la fel sau de a aștepta aplauzele publicului făcând un tur de scenă după ce au terminat de rostit un monolog „solid“. Se joacă fără aere de vedetă, dar cu responsabilitate. Pe lângă actori, au mai contribuit la prospețimea spectacolului și textul (premiat la dramAcumă, ingeniozitatea regizorului, ilustrația muzicală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
înțelege, cu cât erau mai departe de ceafa șefului, cu atât însemna că rolul lor de „vizionari“ scade. Majoritatea celor în cauză au mulțumit trupelor de campanie, de parcă prezența la urne s-ar fi ridicat la șaizeci la sută. Auzind aplauzele perfect sincronizate cu discursurile liderilor, ai fi zis, fără să cazi prea mult în eroare, că „staff“-urile de propagandă și bune maniere electorale sunt niște trupe de capoeira sau de dans irlandez. Democrații, liberalii și liberal-democrații s-au mulțumit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
absolvenți ai Conservatorului filarmonic-dramatic, la îndemnul lui C. Caragiali (după cum aflăm din ediția Daciei literare îngrijită de Maria Platon), Asociația diletanților pusese în scenă mai multe piese de Negruzzi, Kotzebue, Voltaire, Moliere etc., traduse în românește. „Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sunt peste măsură, însă, la noi, aplauzele, nu sunt încă o dovadă de bunătatea piesei și de talentul actorilor“ - constata Kogălniceanu - iar asta pentru că „publicul laudă pentru că este mulțămit să aibă și atâta, fără ca cea mai mare parte din el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
C. Caragiali (după cum aflăm din ediția Daciei literare îngrijită de Maria Platon), Asociația diletanților pusese în scenă mai multe piese de Negruzzi, Kotzebue, Voltaire, Moliere etc., traduse în românește. „Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sunt peste măsură, însă, la noi, aplauzele, nu sunt încă o dovadă de bunătatea piesei și de talentul actorilor“ - constata Kogălniceanu - iar asta pentru că „publicul laudă pentru că este mulțămit să aibă și atâta, fără ca cea mai mare parte din el să se întrebe dacă teatrul nostru nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
regia lui Nicolas Bataille și Lecția în regia lui Marcel Cuvelier fac săli pline în centrul Parisului. De la contestări la ovații, istoria s-a scris, cum altfel, ironic și absurd: punerea în scenă nu s-a schimbat, doar anii și aplauzele s-au adunat odată cu gloria mondială a lui Ionesco și a micului teatru de cartier. Așezat pe un scaun în cabina actorilor, ca un elev într-o bancă, Nicolas Bataille povestește. Uiți de vocea răgușită, de omul suferind, și vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Spectacolul se încheie cu bărbatul citind o listă nesfârșită cu ce are de făcut de acum înainte: va trebui să îi spună femeii că e frumoasă, că e unică sau măcar că a slăbit. La fiecare calitate enumerată, femeia tresare orgolioasă. Aplauzele din final sunt, ele însele, un nou elogiu. DENSITATE: Dans, filme, discuții Programul festivalului a cuprins circa douăzeci de spectacole de dans contemporan, opt seri de filme, două ateliere de dans și o masă rotundă internațională. Au participat peste cincizeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Jurnal sau din discursurile de lansare a cărții ultime din trilogia Orbitor, epitetul „ilizibil“, repetat încăpățânat chiar de autor și de „promoteri“. Cuvântul cu pricina a fost imediat preluat ca argument suprem al fineței estetice de către critici literari pregătiți de aplauze înainte să fi apărut cartea. A fost scris și spus de autorul însuși. „Ilizibil“ a răbufnit ca o scuză pe care am psihanalizat-o, în felul meu brutal, complet lipsit de nuanță, ca o urmare firească a succesului comercial din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Am țopăit înainte cu gândul că o să-mi treacă. M-am înșelat. Nu v-ați dorit vreodată mai mult să se termine un dans. Nici nu mi-am închipuit cât pot să îndur. După dans, au urmat minute întregi de aplauze și tovarășul învățător ne-a pus să repetăm mișcările de final. La ieșire, am fost obligați să rămânem - să ne admire lumea - în fața scenei. La poeziile patriotice am rezistat cu succes, dar, în final, la Corul Vânătorilor, parcă, unde lălăiau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nu se crâcnește, românii acceptă cu seninătate să fie umiliți. Și, ca și cum asta n-ar fi de-ajuns, numeroși suporteri de pe margine, fie ei și intelectuali cu față europeană, aplaudă această situație, fără să-și dea seama că, tocmai prin aplauzele respective, la rându-le se umilesc. Președintele jucăuș (I) Există o problemă a politicii românești care pare să-i doară tare de tot pe toți jurnaliștii și politicienii noștri. Îi doare atât de tare, încât o pun pe tapet ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
să combini astfel culorile? Ești foarte entuziasmat! mimică deschisă mimică-oglindă pentru starea interlocutorului (congruență la nivelul mimicii și al gesturilor, în general) atingerea mâinii interlocutorului intonație exclamativă hiperbolizarea feedback-ului pozitiv dat interlocutorului Ai lucrat realmente foarte bine! Extraordinară reacție! aplauze mimică aprobatoare intonație exclamativă ton încurajator simetrizarea/echilibrarea (pe orizontală) a comunicării prin centrarea pe: (a) acord/ feedback provocat; (b) teritoriul comun locutorului și interlocutorului; (c) coparticipare (efectivă sau exprimată doar verbal); (d) reciprocitate/ responsabilizare (implicită sau impusă) (a) Ți-
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
păpușă realizată în stil realist) un mesaj acestuia din urmă. Liniaritatea este, în același timp, reversibilă, în condițiile în care fiecare instanță reperabilă în comunicarea-teatru oferă o formă de feedback celorlalte; de exemplu, spectatorul dă feedback actorului și regizorului prin aplauze, mimică, atenție etc., actorul dă feedback regizorului în cadrul repetițiilor (de exemplu, raportându-se la jocul actorilor la un moment dat, regizorul își dă seama dacă maniera sa de lucru este cea mai potrivită interpretării date operei dramatice, respectiv actorilor cu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]